De 21 de ani, traim vremuri pretins istorice. Totul a inceput la Revolutie, cand grupurile de tineri care ocupau Comitetul Central strigau exaltati: "Istorie, istorie...". De atunci, asteptam mereu sa se intample ceva istoric. Asteptam ca cineva, un om de cultura sau un politician providential, sa ne spuna ca stie incotro trebuie sa mearga tara, ca exista un plan national de dezvoltare. De fapt, vrem sa ne vedem pe noi insine in postura de facatori de istorie. Din pacate, in alegeri, nu ne-am votat "visatorii" potriviti. Sau poate ca nici nu exista. Nimeni n-a "visat" pentru tara si pentru natiunea romana, ci eventual doar pentru sine, pentru ai sai si ai partidului sau. Datorita politicienilor, in ultimii 21 de ani, Romania aproape ca a fost scoasa din istorie. Nici unul dintre ei n-a avut curiozitatea sa rasfoiasca trecutul, pentru a gasi acolo un indreptar, un ghid de orientare, o solutie anti-criza. Dimpotriva, ajunsi la putere, politicienii au scos istoria pe tusa, marginalizand-o, nu doar in exercitiul conducerii tarii, ci si in scoli si universitati. In fata acestui "holocaust" aplicat trecutului romanesc, un istoric de mare anvergura, academicianul Florin Constantiniu, nu poate decat sa planga, sa se razvrateasca sub o coplesitoare durere. Pentru domnia sa, timpurile pe care le traim sunt atat de goale de continut istoric, ca nu-si mai doreste decat sa dispara fizic: "Imi doresc sa scap cat mai curand din aceasta lume de hotie, ticalosie si nevolnicie, care este Romania de astazi".
"Ne indreptam spre o saracire intelectuala, care va transforma Romania intr-un desert cultural"
- Strabatem o perioada extrem de grea, pentru care pare sa nu existe solutii. N-ar fi normal ca fruntasii de astazi ai tarii sa caute sprijin in istoria Romaniei, mai ales in experienta interbelica? Cum va explicati aceasta regretabila amnezie, dublata si de dispretul total al studiului istoriei in scoli si universitati?
- Cauzele restrangerii dramatice si regretabile a ponderii istoriei in invatamantul romanesc trebuie cautate, in opinia noastra, mai intai, in confruntarea dintre globalism si identitatea nationala si, apoi, in perceptia eronata a necesitatilor de pregatire intelectuala si culturala a omului contemporan. Noile forte economice globale isi propun nu ocuparea unui teritoriu sau dominarea unei tari, ci subordonarea intregii lumi. In atingerea acestui tel, globalismul intampina un obstacol: identitatea nationala a popoarelor, intruchipata in statele nationale. Identitatea nationala se hraneste si din memoria istorica, si atunci globalismul ataca istoria, pentru a slabi constiinta nationala. In al doilea rand, globalismul nu are nevoie de oameni cu un larg orizont de cultura, el vrea specialisti de nisa, performanti intr-un domeniu restrans. Ne indreptam spre o saracire intelectuala, care va transforma Romania intr-un desert cultural. Cred ca in predarea istoriei, a istoriei romanilor in primul rand, in ultimii 21 de ani, s-a inregistrat un regres, pe cat de daunator, pe atat de condamnabil. Scoala romaneasca, o scoala cu excelente traditii de invatamant solid si fertil, a fost pusa la pamant de coalitia dintre elevii lenesi, bolnavi de socializare pe Facebook, parintii isterizati de odraslele nemultumite ca trebuie "sa-si faca temele acasa", si birocratii plafonati, grijulii cu scaunele lor, nu cu educatia, si copiind mecanic din publicatii straine, pentru a redacta legi, regulamente si programe analitice. De 21 de ani, se fac reforme si iar reforme ale invatamantului, care, in realitate, submineaza functia instructiv-educativa a scolii. Primul pas in cretinizarea elevilor este prigoana dezlantuita de birocratii Ministerului Educatiei impotriva volumului de cunostinte transmise elevilor. La istorie - si nu numai la noi - s-a inceput cu indepartarea cronologiei: "sa nu incarcam mintea elevilor cu date". Foarte bine: istoria nu este o disciplina de memorizare, ci de analiza. Dar fara repere in timp, nu se pot stabili legaturile cauzale. Si eu sunt impotriva invatarii pe dinafara a datelor, lesne de gasit intr-o cronologie sau intr-un manual, dar - pentru Dumnezeu! - cum sa intelegi raporturile de cauza-efect dintre evenimente, daca nu cunosti succesiunea lor in timp? Nu se doreste ca elevii sa aiba o pregatire temeinica, si cei trei componenti ai coalitiei de care am amintit prefera niste adolescenti ignoranti, incapabili sa depaseasca limbajul "misto" si "naspa". Cu astfel de cetateni, viitorul Romaniei este sumbru.
- Istoria Romaniei consemneaza multe perioade identice cu cea actuala. Romanii au mai trecut prin crize. Spre exemplu, Marea Criza din 1929-1933. Cum s-au descurcat guvernele de atunci?
- Intr-adevar, crize economice au existat si in trecut, dar fiecare eveniment este generat de conditiile istorice, care ii confera unicitate. Solutiile, deci, nu pot fi identice in cazul unor crize. Cea din anii 1929-1933 a lovit dur Romania, si guvernantii de atunci, ca si cei de acum, au recurs la concedieri, intarzierea platii lefurilor, reduceri de salarii ("curbele de sacrificiu"). A fost marea nesansa a lui Nicolae Iorga, cea mai stralucita minte a romanilor, sa fie prim-ministru in anii 1931-1932, cand criza se indrepta spre apogeu. A facut scandal in epoca replica data de el unei delegatii de agricultori, veniti la Mangalia, unde el isi petrecea concediul, pentru a se plange de situatia grea in care se aflau, fiind presati de banci sa-si achite datoriile. Iata relatarea lui Iorga insusi: "Iar, cum un om mai simplu strigase la capatul lamuririlor mele, ca el e "desperat", i-am spus, glumind: "Nu; fiindca aici e casa mea, colo e marea; daca erai in adevar desperat, la mare te duceai"". Ziarele care-i erau ostile l-au acuzat ca i-a trimis pe protestatari sa se arunce in mare. Exasperat de "masurile de austeritate", un colonel, sef de unitate, s-a dus la Constantin Argetoianu, ministru de Finante in guvernul Iorga, si l-a intrebat: "Din soldati am facut hoti, din ofiteri, pesti, dar cu caii ce sa fac, domnule ministru?". Criza s-a rezolvat cand a incetat pe plan international. Sunt convins ca si acum va fi la fel. Adevarul este ca mari finantisti nu am avut decat doi: Eugeniu Carada si Vintila Bratianu. Nu am avut si nu avem mari competente financiare, capabile de elaborarea solutiilor de criza. Guvernantii de astazi vadesc o gandire rudimentara: "sa taie", sa reduca salariile si sa sporeasca taxele. Un mare plan de investitii, de relansare a economiei, nu exista. Sa asteptam, asadar, scrasnind din dinti, sfarsitul crizei pe plan mondial.
"Clasa politica postdecembrista nu a avut - indiferent de partid - nici un proiect national. A avut, in schimb, un unic gand: sa se capatuiasca"
- Cui credeti ca i se datoreaza situatia catastrofala in care se afla astazi Romania?
- Situatia catastrofala in care se afla astazi Romania are, ca sa spun asa, doi responsabili, in afara crizei mondiale: clasa politica si masa poporului roman. Clasa politica postdecembrista nu a avut - indiferent de partid - nici un proiect national. A avut, in schimb, un unic gand: sa se capatuiasca. S-a repezit asupra Romaniei cu singurul gand al imbogatirii. Oamenii politici au actionat ca niste vandali, distrugand si jefuind totul. Mongolii, ungurii, turcii, nemtii, rusii nu au facut romanilor atata rau cat au facut politicienii postdecembristi in doua decenii. Cand, peste ani si ani, se va scrie istoria timpurilor de azi, "nu vor ajunge blestemele" pentru a-i condamna pe cei care au facut ca Romania sa rateze o mare sansa de afirmare si bunastare si sa fie adusa la sapa de lemn. Dar clasa politica nu si-ar fi putut desfasura "opera" nefasta, daca in calea ei ar fi intalnit rezistenta hotarata a opiniei publice, manifestarea viguroasa a spiritului civic. Din nefericire, am ramas un popor de tarani - spiritul civic se naste la oras! -, o turma de oi care se lasa exploatata, batjocorita, calcata in picioare, fara nici o tresarire de revolta sau de demnitate (Goga observase, in 1916, acelasi lucru). Clasa politica din Romania este intocmai ca un raufacator sigur de impunitate. Si daca stie ca nu are a se teme de nimic, atunci de ce n-ar jefui in continuare? Proteste ca in Grecia - leaganul democratiei - sunt de neimaginat in Romania. Asta e marele nostru blestem: o masa supusa, resemnata, incapabila sa se mobilizeze pentru un mare proiect sau pentru o mare idee. Ma intreb daca noi, romanii, nu am parasit deja scena istoriei. O buna parte a elitei intelectuale a capitulat in fata globalismului, a capitalismului de cumetrie si a clientelismului politic, abandonand functia de ghid spiritual al natiunii. Oameni ca pasoptistii, oameni ca fauritorii Romaniei Mari ar fi priviti astazi ca anacronici si nostalgici. Marii guru ai culturii romane de astazi nu mai vor sa stie ca sunt romani. Am avut un exemplu la 1 Decembrie a.c.: cati dintre ei au scris sau evocat cu dragoste de trecut imprejurarile crearii Romaniei Mari?
- Reveniti mereu, in interventiile dvs., asupra perioadei pasoptiste. Este epoca din istoria romanilor pe care o admirati cel mai mult?
- Am, intr-adevar, o puternica admiratie pentru generatia pasoptista. A avut forta de creatie politica, devotament pentru interesul national, un dezinteres total pentru destinul personal, totul a fost inchinat natiunii romane. Esecul revolutiei din 1848 nu i-a descurajat pe pasoptisti. Au indurat exilul, dar au continuat lupta si, in doua decenii (1859-1878), au creat statul roman modern, caruia i-au castigat independenta. Doar doua decenii, adica exact cat i-a trebuit clasei politice postdecembriste sa prabuseasca Romania in haos si mizerie. Cum sa nu-i admiri pe pasoptisti? Sunt un model care ar trebui prezentat si explicat in toate dimensiunile lui, nu ca o simpla lectie de manual, ci ca un prilej de meditatie responsabila si fecunda, pentru adolescenti, fauritorii Romaniei de maine. Dar cum sa le "incarcam mintea" cu evenimente si date? Nu se lauda, nu demult, Ministerul Educatiei ca a mai redus cu 35% cunostintele de transmis in invatamant?
- Suntem in pragul Craciunului si al schimbarii de an. Ce va doriti pentru 2011?
- Ce-mi doresc in 2011? Sa scap cat mai curand din aceasta lume de hotie, ticalosie si nevolnicie, care este Romania de astazi. Intrucat sunt prea batran pentru a mai emigra, cum nu exista la noi clinici de eutanasiere voluntara, cum procurarea Furadanului salvator e oprita prin lege, nu-mi ramane decat sa-l rog pe Dumnezeu sa ma ia la El rapid si usor.
- Pentru poporul roman aveti mai multa speranta?
- Urez poporului roman, la inceputul lui 2011, sa se revitalizeze si sa fie capabil sa reinnoiasca, in conditiile secolului al XXI-lea, performantele stramosilor din timpul lui Stefan cel Mare, Mihai Viteazul si al luptatorilor pasoptisti.