S-au spus si s-au scris vorbe grele, insa hotararea a fost acceptata ca o fatalitate. Suntem prea saraci pentru a ne permite un lux pe care nici tari mai incapute economic nu si-l permit. Evident, cateva mame, insotite de copii, au manifestat in fata Guvernului, dar nici una nu a aruncat cu pruncii in palatul Victoria, iar bebelusii au avut mai multa minte decat liderii sindicali si nu s-au apucat sa joace dansul piticului. Peisajul de dupa batalie e dezolant atat pentru guvern, cat si pentru presedinte, care si-a asumat rolul de paratrasnet pentru nepopulara masura.
E clar ca guvernul a luat aceasta decizie cu spatele la zid, fara un studiu care sa-i evalueze consecintele asupra evolutiei natalitatii. Si pe termen lung, "bajbaiala" ar putea fi mai costisitoare decat pare. E adevarat, guvernul a promis ca va demara un program de constructie si amenajare de crese, iar Traian Basescu a sugerat, chiar, ca unele spitale neperformante sa fie transformate in gradinite si crese. Evident, ar fi fost mai bine daca gradinitele si cresele promise ar fi existat inainte de luarea deciziei.
Aflat de partea guvernului, elogiat pentru asumarea unei masuri prin care se vor economisi cateva sute de milioane de lei in urmatorii ani, presedintele a ironizat incercarile de a introduce in dezbatere o nota emotionala: "Romania nu mai are femei, are mamici. Nu mai are copii, are bebelusi". Nu ca n-ar avea dreptate, insa in urma cu trei ani, era mai nuantat si, in orice caz, mai ingrijorat.
La conferinta cu tema "Populatia Romaniei, incotro?", din 2007, Traian Basescu constata ca "in ultimii 17 ani populatia s-a redus cu 1,4 milioane de locuitori", cauzele fiind migratia internationala si reducerea natalitatii. Iar daca tendinta se mentine, populatia totala a Romaniei va scadea la 16 milioane de locuitori in 2050. Cifrele cele mai alarmante, care dau dimensiunea sarcinii puse in spatele copiilor de astazi: in 2050, la 149 de inactivi vor fi numai 100 de cetateni activi. Nu numai ca ne imputinam numeric, dar, practic, Romania nu mai poate asigura nici simpla inlocuire a populatiei. Presedintele si-a argumentat declaratia aratand ca aceasta inlocuire ar fi posibila daca fiecare mama ar avea doi copii. La care ar trebui adaugata o asistenta sanitara care sa diminueze rata mortalitatii infantile, la aceasta ora una dintre cele mai mari din Europa.
Fara politici coerente pentru a traversa acest "desert demografic", Romania risca agravarea unor procese cum sunt reducerea natalitatii, reducerea numarului absolut al populatiei, imbatranirea ei, reducerea numarului persoanelor active, cresterea numarului de persoane inactive. Solutia este solidaritatea si coeziunea economica si sociala. Reluarea cresterii populatiei nu este o problema a unui guvern sau a unui partid. Este problema intregii societati, a statului, a cetateanului, a bisericii, a familiei. Este o problema a generatiei de azi si de maine.
Data fiind urgenta, presedintele a infiintat o comisie de analiza a riscurilor sociale si demografice din Romania. Comisia a redactat un raport care subliniaza nevoia de politici sociale echitabile, coerente, bine focalizate. Am identificat problemele, si stim cum ar trebui sa le rezolvam. Si, din pacate, ne-am oprit aici. Mai mult nu s-a putut. O politica demografica eficienta presupune eforturi financiare enorme. Si Romania nu dispune de aceste resurse. Peste saracia si incoerenta politica si economica in care traim de doua decenii s-a adaugat si criza economica. Iar cand esti sarac si traiesti de pe o zi pe alta, prea obsedat la prezent, lasi in viitor voia sortii. Nelinistitoarea intrebare: "Populatia Romaniei, incotro?" se reduce la una si mai nelinistitoare: "Romania, incotro?".