Se stie ca tot ce e rar e scump. Aristotel adauga: "deci un cal rapciugos este scump". Desi demonstratia este logica, concluzia este inexacta. Aceasta problema o intalnim frecvent in comunicarea publica, unde oamenii nu au timp sa analizeze fiecare fraza. De ani de zile asistam la o puternica si agresiva campanie de promovare a proiectului de la Rosia Montana, exact dupa acest sistem. Aur exista, e adevarat, nevoie de bani avem, iar adevarat, dar aceasta nu inseamna ca proiectul este bun. Din contra, el este dezastruos si criminal. Din punct de vedere economic se vehiculeaza niste sume enorme, pe care le-am avea de castigat noi, cetatenii, prin statul roman. Aici este insa si primul cal rapciugos: de 20 de ani, "ei" se imbogatesc, iar "noi" saracim, desi spun ca proiectele si legile sunt in interesul nostru, al tuturor. Al doilea cal rapciugos este ca promotorii acestui proiect nu spun nimic despre faptul ca acele sume reprezinta doar 4% din profit. Ca exemplu, in tarile occidentale, Statul cere pana la 80% si chiar si in tarile africane, unde unele companii private fac legea, statul cere 10%. Si nu este destul. A fost calculat ca cei 4% nici macar nu vor acoperi costurile de intretinere ale barajului care va stoca reziduurile de cianura. Adica, bogatiile nationale de care se vorbeste sunt, de fapt, un cal mare, dar foarte rapciugos.
Ne fura, ne mint, iar acum ne si otravesc
Proiectul minier de la Rosia Montana doreste crearea celei mai mari mine deschise din Europa, ceea ce inseamna distrugerea totala a muntilor. Pentru a face ca afacerea sa fie cat mai profitabila, costurile trebuie sa fie minime, motiv pentru care tehnologia care ar urma sa fie utilizata este una extrem de simpla: muntii sunt faramitati prin dinamitare, urmand ca apoi aurul sa fie extras prin spalarea lor cu solutie de cianura. S-a calculat ca reziduurile de cianura ar trebui sa fie stranse intr-un lac de acumulare care ar acoperi 600 de hectare, insumand 196,4 milioane de tone de reziduuri de cianura (de 3-4 ori mai mare decat Lacul Tarnita). Amintind de accidentul de la Baia Mare, Fritz Schlingemann, reprezentantul pentru Europa al Organizatiei Natiunilor Unite pentru Protectia Mediului, avertiza: "In stadiul de dezvoltare in care se gaseste Romania, care are probleme serioase cu inundatiile si cu alte dezastre naturale, nu este pregatita sa faca fata unui asemenea risc. Imi pare foarte rau sa spun, dar nici una dintre propunerile facute cu ocazia accidentelor de la Baia Mare nu a fost luata in serios de catre guvernul roman".
Si mai mult: nu doar ca exista riscul de a nu mai putea bea apa in toata Transilvania, dar solutia de cianura se evapora din ce in ce mai puternic la peste 25 de grade. Noi respiram acel aer. Va fi un adevarat genocid!
Iar crima nu este facuta doar asupra noastra, ci si asupra copiilor nostri. Acele milioane de tone de cianura vor ramane sute de ani in mijlocul tarii si vor impiedica orice alta activitate, desi se spune ca investitiile efectuate sunt benefice. Dar drumul care duce la lacul cu cianuri nu va duce nicaieri, fiindca lacul nu va deveni niciodata atractie turistica. Nemaipunand la socoteala ca o astfel de rana reduce valoarea turistica a intregilor munti Apuseni.
O crima si la adresa trecutului
Crima asupra prezentului si asupra viitorului, proiectul este o crima si la adresa trecutului nostru. Rosia Montana este cea mai veche asezare documentata din Romania (Alburnus Maior), cu un trecut impresionant: temple, un edificiu cu un hipocaust, necropole, vestigii ale minerilor din toate timpurile care au colonizat Alburnus Maior, galerii de mina romane si alte numeroase "comori". Este un loc extrem de valoros, nu numai datorita acestor vestigii, ci si datorita faptului ca satul, colonizat de numeroase popoare in decursul istoriei, poseda 41 de case in patrimoniul national, 10 biserici (catolice, ortodoxe, reformate etc.) si inca multe alte lucruri de interes cultural si istoric, cum ar fi interesantele utilaje pentru minerit. Comorile culturale de la Rosia Montana "sunt cele mai solide si sfinte documente ale ontogenezei poporului roman, ce nu pot fi distruse sub nici un motiv. Distrugerea acestor dovezi, cele mai convingatoare asupra latinitatii poporului roman, ar constitui un act criminal la adresa istoriei si a viitorului neamului nostru". (Ziarul Faclia, 6-7 februarie 2010, p.6.)
Cu toate ca Academia Romana, numerosi profesori din diferite Universitati din tara (ne-angajati politic), Biserica Ortodoxa Romana si altii au atras atentia politicienilor asupra acestui adevarat prapad economic, de mediu si cultural, majoritatea oamenilor politici sprijina proiectul. Este cunoscut faptul ca pentru aur oamenii au fost si sunt in stare sa-si omoare copiii si fratii. De ce nu si niste bieti alegatori?
RADU BARNA,lector al Facultatii de "Studii Europene" a Universitatii "Babes Bolyai" din Cluj, profesor asociat la Universitatea din Magdeburg, Germania
Vesti bune de pe "frontul" din Apuseni
Comisia Parlamentului pentru relatia cu UNESCO sustine includerea Rosiei Montane in patrimoniul mondial
Pe 2 decembrie 2010, Comisia Unita a Camerei Deputatilor si a Senatului Romaniei pentru UNESCO, condusa de Horea Uioreanu (PNL), presedinte, Andrei Sava (PDL), vicepresedinte, si Madalin Voicu (PSD+PC), secretar, si-a anuntat sprijinul oficial pentru includerea Rosiei Montane in patrimoniul UNESCO, un act decisiv, care ar salva-o de la distrugere. "Statul roman, semnatar al Conventiei Mondiale pentru Patrimoniu, prin institutiile abilitate, este cel care decide obiectivele pasibile sa fie incluse in patrimoniul cultural universal, respectiv introducerea sitului Rosia Montana pe lista tentativa a UNESCO". Ca urmare, Comisia Unita a Camerei Deputatilor si a Senatului Romaniei "se angajeaza sa sustina includerea sitului Rosia Montana pe lista tentativa, prin toate mijloacele aflate la dispozitia sa."
Uniunea Arhitectilor din Romania
"Distrugerea Rosiei Montane echivaleaza cu radierea din istoria nationala a doua milenii de existenta"
Nici Uniunea Arhitectilor din Romania nu accepta distrugerea Rosiei Montane. Intr-un amplu comunicat dat publicitatii (dar nepublicat de presa centrala care, spre rusinea ei, a cedat santajului publicitatii, practicat de compania RMGC) se spune: "Uniunea Arhitectilor din Romania, preocupata de dezvoltarea echilibrata si sustenabila a teritoriului national, apreciaza ca proiectul RMGC, sustinut de administratia centrala, contravine principiilor incluse in acte normative internationale si continentale la care Romania a aderat. Prin acceptarea proiectului RMGC se va constata iarasi diferenta dintre angajamentele si actiunile conducerii de la Bucuresti. Sacrificiu de imagine care nu se justifica din punctul de vedere al rezultatului de perspectiva. Pentru ca, in final, zona de interventie a RMGC va ramane greu de utilizat. Va consta jumatate din halde si iazuri de decantare a cianurilor (fara fasiile de protectie necesare) si jumatate dintr-un peisaj desfigurat (ecologizat sau nu), punctat cu ramasite risipite ale istoriei locale. Ceea ce echivaleaza cu radierea din teritoriul Romaniei a unei parti notabile din suprafata unui judet, iar din istoria nationala, a doua milenii de existenta. Avem de ales intre economie pe termen scurt si cultura pe termen lung".