La 21 de ani de la evenimentele care au dus la sangeroasa schimbare de regim din tara noastra, cartea pe care v-o recomand azi raspunde in sfarsit la unele din intrebarile ramase atata timp in ceata: cum s-a pregatit rasturnarea clanului Ceausescu si de catre cine, cum au fost preluate mediile de impact (TV si Radio) care au manipulat primele starea psihica a populatiei si, mai ales, "Cine a tras in noi dupa 22". Jurnalistul Grigore Cartianu, care avea in 1989 douazeci de ani, a purces la analiza documentelor metodic si fara patima. Inginer de formatie, el a inaintat in hatisul faptelor consemnate in publicatiile vremii si in documente, realizand in final un tablou sintetic si clarificator, din care reiese ca "Revolutia romana din 1989" a fost o meticuloasa punere in scena de catre "papusarii" romani si straini. Scopul acestora era trecerea puterii din mainile "clanului national-comunist" al familiei Ceausescu si acolitilor ei in mainile unei grupari infeudate Moscovei, formata din agenti KGB (GRU) si condusa de Ion Iliescu. Grigore Cartianu reaminteste situatia geopolitica a momentului, fara de care spectaculoasa rasturnare a celui mai tiranic regim comunist est-european, dar si crimele de dupa fuga dictatorului nu pot fi explicate. Intalnirea de la Malta, de la inceputul lui decembrie 1989, dintre presedintele SUA - George Bush (senior) si conducatorul reformist al URSS - Mihail Gorbaciov, a lasat Romania in sfera de influenta sovietica, americanii primind mana libera in Panama. Ceausescu nu a inteles ca vremea lui se sfarsise, chiar daca toti omologii estici parasisera puterea. Cramponarea de postul de conducator absolut al tarii, aspiratia la un "socialism dinastic", de tipul celui din Coreea de Nord, au facut ca o tranzitie de catifea, asemanatoare celor din restul tarilor "lagarului", sa fie imposibila. Atins de paranoia, Ceausescu visa o insularizare a Romaniei infometate, peste care sa domneasca mai departe el si ai lui. Parasit atat de Est cat si de Vest, urat de un popor de care credea, imbatat de cultul personalitatii, ca e iubit, el n-a putut pricepe ca era de ajuns o scanteie (Timisoara si apoi Bucurestiul) provocata de serviciile straine interesate, pentru a se declansa "revolutia". Cartianu sustine - si cred ca are dreptate, din cate am trait eu insami atunci - ca pana la fuga din CC a dictatorului, in amiaza de 22 decembrie, chiar a fost o revolutie. Tragic se dovedeste ce s-a intamplat dupa aceea, cand celor peste o suta de morti li s-au adaugat, intre 22 si 25 decembrie, inca peste o mie de victime. De ce a fost nevoie sa moara acesti oameni, cine a pus la cale diversiunea "teroristilor", mai ales ca sotii Ceausescu erau deja arestati? Dupa cercetarea a mii de documente si coroborarea tuturor informatiilor, Cartianu indica vinovatii: Ion Iliescu si gruparea lui de agenti KGB, ajutati de aproape 70.000 de "turisti sovietici" intrati atunci in Romania. Sangele victimelor era necesar pentru a "legitima" preluarea puterii si mentinerea tarii in sfera de influenta a "fratelui mai mare de la Rasarit". Momentul declansarii "contrarevolutiei" a fost mitingul din dupamasa lui 22 decembrie cand, in fata unui Ion Iliescu ce vorbea de "intinarea nobilelor idealuri ale socialismului", multimea imensa adunata in Piata Palatului a inceput sa scandeze "fara comunisti!". Dintr-odata, confiscarea puterii de catre grupul condus de "troica moscovita" Iliescu-Militaru-Brucan" isi pierdea caracterul legitim, era pusa la indoiala. Manipularea prin televiziune, radio, ziare, ciocnirile sangeroase intre "revolutionari si teroristi" in centre anume alese (Bucuresti, Sibiu, Brasov etc.), asmutirea Armatei impotriva Securitatii (ce depusese armele dupa ce contribuise la caderea dictatorului) au fost prilejuri pentru grupul de complotisti de a poza in eroi-salvatori si a-si asuma conducerea, dar si pentru a sterge urmele tradarii lor si a se razbuna pe cei ce i-au demascat. Cazul agentului GRU, general N. Militaru, numit imediat de Ion Iliescu in fruntea Armatei, este relevant. El a provocat deliberat asasinarea ca teroristi a ofiterilor USLA ce documentasera, in celebrele dosare disparute "Corbii", tradarea lui si a altora catre sovietici si a urmarit provocarea altor incidente sangeroase (intre care "atacul" de la Otopeni). Cartianu demonteaza inginereste, piesa cu piesa, regia criminalului spectacol, stabileste cu precizie provenienta tehnicilor de dezinformare si manipulare, numeste "actorii", relatiile dintre ei, ne povesteste destinele lor de dupa. Totul arata, clar si convingator, ca soarta Romaniei atunci s-a jucat, iar sinuosul si dificilul ei drum de pana azi se datoreaza in principal insinuarii la putere a acelui prim grup. Autoritatile nu au cautat niciodata sa lamureasca intrebarile carora le raspunde acum Grigore Cartianu: compuse in cea mai mare parte din "beneficiarii" revolutiei, ele n-aveau interes sa o faca. Scrisa jurnalistic, alert si direct, "Crimele Revolutiei" ar trebui citita de cat mai multa lume, fiindca e imaginea unei realitati ce marcheaza istoria tarii noastre.