- Ne reintalnim pentru traditionalul nostru interviu de Craciun, mult asteptat de cititorii revistei "Formula AS", abonati permanent la "Dansez pentru tine", emisiunea ta de la PRO TV, care bate toate recordurile de audienta si de suspine. Dar, recent, le-ai mai oferit un motiv de incantare, si anume: un dar muzical: albumul "Super-Love"...
- Da, acest album e o premiera in cariera mea, nu doar pentru ca el reflecta stadiul de maturitate la care am ajuns, atat eu, cat si trupa cu care cant de atatia ani, dar si pentru ca piesele pe care le contine sunt foarte diversificate. Dupa parerea mea, unele dintre ele sunt cele mai frumoase cantece de dragoste pe care le-am compus de-a lungul anilor. Plus o melodie care are o valoare deosebita pentru mine. Ma refer la "Cantec pentru Violeta", pe care l-am compus special pentru fetita mea, asa cum lui Stefanel, baiatul meu, i-am dedicat, in 2001, albumul "De dragoste... in toate felurile", inca de cand era in pantecul maica-sii. "Cantec pentru Violeta" este o piesa pe care cel mai bine o inteleg cei care au copii, cred, si, in primul rand, tatii de fete. In rest, pe albumul "Super-Love", in afara de cantece de dragoste, ca "Nu trece zi", "Dragostea doare", "Ce frumoasa esti azi", "Strange-ma-n brate", sunt si doua piese care ies din acest tipar prin mesajul lor social. "E bezna rau in capul tau!" e un cantec ca un semnal de alarma, fata de ceea ce se intampla astazi pe posturile de televiziune sau prin ziare, unde zilnic vedem niste duzini de fete parca trase la indigo, cu aceleasi povesti, care ne arata tot, dar nu ne spun nimic. Textul nu e scris cu rautate ci, din contra, e tratat cu umor, dar mesajul este foarte clar: este o constatare a realitatii in care traim, o realitate trista, din pacate! "Mondenul" e confundat, mai ales de cei tineri, care nu au un bagaj de cunostinte minim, cu variete-ul, cu divertismentul de televiziune, si asta e foarte grav. Cum sa mai inteleaga copiii nostri - iar tu, ca parinte, esti dator sa le explici - care e diferenta dintre lucrurile care raman, care au valoare, si falsuri sau impostura? Sigur ca exista o piata, sigur ca exista oferte de toate felurile, dar nu poti lasa in meniu, la scara nationala, vulgaritatea si promiscuitatea, pentru ca ar insemna ca asta ne reprezinta ca natie. Oare asta ne dorim? E o intrebare retorica... A doua piesa cu tenta sociala se numeste "E dreptul tau" si se leaga de ce-am spus mai inainte: e dreptul tau sa spui "nu" unor lucruri care nu-ti convin, care nu te reprezinta, care afecteaza educatia copiilor tai, care-ti afecteaza nivelul de trai si, pana la urma, evolutia ta, ca om. Cu aceasta piesa am incheiat concertele din turneul "Super-Love", care s-a desfasurat in cinci orase, si tot cu ea vom incheia si concertele de Craciun, din Bucuresti. Textul acestui cantec e unul dintre mesajele majore pe care vreau sa le transmit oamenilor prin muzica mea. Pentru mine e foarte important ca persoanele care ma asculta sa inteleaga ce vreau sa spun. Talentul e un dar de la Dumnezeu, dar nu te face cu nimic mai presus decat ceilalti, iar daca ai primit acest dar, trebuie sa-l imparti cu semenii tai. Si apropo de daruri concrete, oferite de Mos Craciun: odata cu acest album, ma bucur ca-i pot recompensa pe cei care-mi cumpara muzica de atatia ani de zile si cu premii importante. Asta, si cu ajutorul prietenilor de la "Automobile Bavaria Group", care este sponsorul principal al Campaniei Super-Love, campanie desfasurata pe site-ul meu - www.stefanbanica.ro. Aceasta campanie a fost conceputa pentru a face cunostinta, chiar si virtual, cu cat mai multi dintre oamenii care au umplut Sala Palatului la concertele mele, timp de 9 ani de zile, si nu numai. Pentru a le cunoaste gandurile, pentru a impartasi emotii, pentru a discuta despre lucruri pe care le avem in comun, am postat pe site o intrebare: "Ce este dragostea?". Si am avut niste surprize tare placute printre raspunsurile pe care le-am primit. Cei care au intrat in aceasta campanie au putut castiga o excursie la Mnchen, impreuna cu persoana iubita, unde au putut vizita inclusiv vestitul centru BMW-Welt. Castigatoare a fost o tanara pereche din Ramnicu Valcea, pe care am cunoscut-o la lansarea albumului si care, peste cateva zile, a plecat in aceasta excursie. Al doilea premiu, premiul cel mare, va fi o masina de lux. Etapa a doua a campaniei a fost gandita pentru cei care cumpara albumul "Super-Love". Pe coperta lui se gaseste o holograma cu un numar de serie unic. Cu acest numar te inscrii pe site-ul meu www. stefanbanica.ro, adaugand si datele personale. Iar in concertul de Craciun, televizat si difuzat de Pro TV, dintre cei trei finalisti extrasi cu cateva zile inainte si care vor fi prezenti in sala, vom desemna, pe scena, prin tragere la sorti, castigatorul Marelui Premiu: o masina BMW X1. Si, nu in ultimul rand, albumul acesta e deosebit, pentru ca am scos si o varianta alternativa, un disc de vinil de colectie. Am produs foarte putine exemplare, dintre care doar cateva au fost scoase la vanzare. Recunosc, discul acesta l-am vrut, in primul rand, pentru mine. Fiindca tare mult mi-am dorit sa am un disc de vinil cu muzica mea.
- In ordine cronologica, in graficul tau profesional, urmeaza piesa "Cui i-e frica de Virginia Woolf?", de la Teatrul de Comedie.
- Acesta e un proiect in regia lui Gelu Colceag, in care joc alaturi de prietena mea, Emilia Popescu. A fost o mare provocare actoriceasca, poate cea mai mare de pana acum din cariera mea. Am muncit mult la acest rol, dar si satisfactia e pe masura, pentru ca, pana acum, am jucat mereu cu sala arhiplina, in fata unui public care nu i-a vazut pe Popeasca si Banica asa cum era obisnuit. Aici aparem intr-o cu totul si cu totul alta ipostaza fata de cum ne percepe publicul, si asta mai ales datorita televiziunii.
- Chiar voiam sa te intreb: ce ti-a adus acest rol?
- Pe langa o experienta total noua si niste premii, si mie, si Emiliei, rolurile ne-au dat un "certificat" de maturitate artistica. Eu, cand eram in facultate, mi-am dorit foarte mult sa-l joc pe Jimmy Porter, din "Priveste inapoi cu manie", a lui Osborne, un rol pe care Richard Burton il facuse exceptional in film. N-a fost sa fie sa joc acest rol, dar uite ca acum, dupa douazeci si ceva de ani, am ajuns sa-l joc pe George, din "Cui i-e frica de Virginia Woolf?", care e, intr-un fel, un Jimmy Porter resemnat si care, in film, a fost interpretat de acelasi Richard Burton, unul dintre actorii mei preferati. Textul piesei lui Edward Albee a spart, in anii 60, bariere de limbaj si a distrus imaginea nepatata a familiei americane din mediul universitar. Acum, in 2010, ceea ce noi putem face este sa punem o oglinda in fata spectatorului, o oglinda in care acesta sa se regaseasca in momentele de cumpana ale unei relatii. Povestea este aceea a doi oameni care sunt casatoriti de peste 20 de ani, care se iubesc, dar care, in acelasi timp, se devoreaza unul pe celalalt, doi oameni care nu pot trai impreuna, dar nici unul fara celalalt. Repet: ma bucur enorm ca am reusit sa joc rolul asta, mai ales in contextul acestui an, care a fost extrem de dens din punct de vedere profesional. Am inceput cu "Dansez pentru tine" in primavara, am continuat cu repetitiile de la "Cui i-e frica de Virginia Woolf?", a venit vara si, imediat, am trecut la repetitiile pentru disc, am inregistrat discul intr-o luna si jumatate, dupa care am intrat din nou in repetitii cu "Virginia Woolf", am scos premiera in octombrie, am lansat discul, am terminat sezonul de toamna "Dansez pentru tine" si turneul "Super-Love". Iar acum sunt in repetitii pentru concertele de Craciun, care vor avea loc pe 16, 17, 18, 19 si, la cererea publicului, si pe 20 decembrie. Am avut ceva treaba, nu?
- Inainte de a mai desfasura ghemul povestilor, vreau sa te mai intreb ceva: tu si Emilia Popescu sunteti prieteni de-o vesnicie si, uneori, si parteneri de scena. Cum se tine o prietenie lunga si trainica? Care e secretul?
- Intre noi a existat intotdeauna o chimie foarte puternica. Probabil ca tocmai pe aceasta chimie a mizat si Gelu Colceag, in ciuda prejudecatilor referitoare la distribuirea noastra in aceste roluri. Din pacate, Teatrul Bulandra, in 12 ani cat am fost angajati acolo, si eu, si Emilia, nu a profitat de aceasta chimie. In schimb, Teatrul de Comedie uite ca a stiut s-o "speculeze". Dincolo de aspectul profesional, insa, eu si Emilia suntem doi oameni si doi prieteni care ne cunoastem foarte bine, care ne intuim extraordinar, care ne intelegem si ne respectam reciproc. Si, bineinteles, care glumim unul pe seama celuilalt. La capitolul asta, eu un pic mai mult decat ea. Ha, ha, ha!
"Un om plictisit nu are ce cauta pe scena"
- Spune doua cuvinte si despre turneul "Super-Love", pe care l-ai consumat intr-un adevarat maraton.
- Da, a fost greu, mai ales pentru echipa mea tehnica, pe care o felicit. Oamenii astia nu dormeau uneori cate 40 de ore! Gandeste-te ca vineri terminam "Dansez...", la 1 si ceva noaptea, apoi plecam pe drum, iar sambata aveam concert la Iasi, la Cluj sau la Sibiu, trebuiau sa puna scena si apoi sa facem si probe de sunet. Dar toate eforturile astea nu le mai simti atunci cand vezi o sala arhiplina, cu oameni care au venit special pentru tine, platind bilete. Energia lor se transmite pe scena, iar pe mine lucrul asta ma incarca.
- Nu stiu in ce masura iti dai seama, Stefan, dar la "Dansez pentru tine", datorita rolului tau, chiar ca esti perceput ca un Mos Craciun care implineste vise. Asteptarea uriasa care se pune in tine nu este, cateodata, covarsitoare?
- Sentimentele sunt amestecate. Primesc foarte multe cereri de ajutor pentru cazuri grave, dramatice. Multe dintre ele le trimit echipei de la "Dansez", pentru ca eu, in emisiune, sunt doar vocea echipei care ajuta la solutionarea cazurilor. As fi bucuros daca as putea face astfel incat toata lumea sa fie fericita si sanatoasa, dar asta e imposibil. Si chiar daca am acordat personal sprijin unor persoane, atunci cand am putut, despre asta nu-mi place sa vorbesc. Pe cat pot, incerc sa ma fac util. Andreea, sotia mea, e mult mai implicata in acest domeniu, mai ales in calitatea ei de Ambasador UNICEF.
- Urmeaza, peste o saptamana, cadoul tau traditional de Craciun: concertele de la Sala Palatului.
- Incerc, de fiecare data, sa ofer un show de calitate, pentru ca tot ce nu are valoare nu rezista in timp. Stiu ca sunt melodii pe care oamenii vor neaparat sa le auda si le includ in repertoriu in fiecare an, dar pe langa ele vin mereu cu cantece noi si cu invitati-surpriza. Chiar daca pentru mine este o saptamana-maraton, o astept mereu cu nerabdare. Sunt genul care simte tot timpul nevoia de ceva nou in concerte, pentru ca altfel m-as plictisi, iar un om plictisit nu are ce cauta pe scena. Si apropo de noutati, in primavara o sa facem un concert unplugged, numai cu cantece de dragoste, dedicat exclusiv doamnelor si domnisoarelor. Am foarte multe balade care merita sa fie adunate intr-un concert de genul acesta.
- Tu ce-ti doresti de Craciun pentru tine si familia ta?
- Sa petrecem mai mult timp impreuna. Oricum le multumesc pentru ca m-au inteles si m-au sprijinit pe parcursul acestui an incarcat. Dar, slava Domnului!, Craciunul il petrec, de fiecare data, acasa. Cream in caminul nostru o atmosfera specifica sarbatorii, cu care vreau ca piticii mei sa se obisnuiasca, pentru ca mai tarziu, cine stie - si mi-as dori lucrul asta - sa traiesc aceeasi atmosfera langa copiii si nepotii mei. E frumos sa fii langa ai tai, langa cei dragi, in zilele sfinte de Craciun.
- Dar tie, personal?
- Sanatate, pentru ca fara sanatate nu pot face nimic din ceea ce-mi doresc sa fac.
- Si romanilor, ce le urezi de Craciun?
- Sanatate, dragoste si le-as mai da puterea de a se mai desprinde de bascalia asta care ne caracterizeaza si care, de multe ori, ne face sa uitam sa fim uniti, sa ne bucuram de ceea ce suntem, sa ne mandrim cu noi insine.
- Sa nu-i uitam nici pe cititorii revistei noastre, asa de bucurosi sa se intalneasca cu tine, si-n interviurile noastre din preajma Craciunului...
- Le spun "La Multi Ani", sa fie sanatosi, le doresc un an bun si sa aiba parte de... super-love!