- Traind in Bucuresti, mi-e greu sa spun daca unirea este "in cuget si in simtiri", dar ar fi pacat sa fie altfel. Doar in numele acestei unitati au trecut Carpatii romanii din Regat acum 92 de ani si tot in numele ei s-au adunat ardelenii la Alba Iulia pe 1 decembrie 1918. De-a lungul anilor, desigur, si-au spus cuvantul diferentele ce tineau de mostenirea istorica, iar ardelenii au descoperit ca datorau Imperiului Austro-Ungar o educatie mai bine consolidata la capitolul munca, rectitudine, seriozitate si alte frumoase calitati pe care subordonarea fata de Imperiul Otoman nu le incuraja. Intre timp insa si peste ei a trecut tavalugul comunismului, care a provocat o rasturnare a valorilor si o deformare a mentalitatilor, stimulata poate si de transferurile de populatie ordonate de Ceausescu, extrem de temator fata de ardeleni. Sa nu uitam insa ca activistii PCR si securistii din Ardeal nu au fost mai buni decat cei din Regat.
In decembrie 1989 insa, Bucurestiul a preluat semnalul de la Timisoara si l-a transformat intr-o revolutie care a schimbat viata tuturor romanilor. Nu cred ca atunci clujenii sau sibienii care au infruntat si ei gloantele s-au gandit vreo clipa ca nu ar fi uniti cu restul tarii. Avem, asadar, destule care ne unesc. Din fericire, avem si multe care ne diferentiaza, fara sa ne desparta, cred. Ar fi trist sa fim o tara uniforma, lipsita de bogatia traditiilor intelectuale regionale. Din pacate, coruptia care s-a insinuat in politica, administratie si societate este aceeasi peste tot, iar ardelenii nu au facut exceptie - si nici nu puteau sa faca, pentru ca regulile jocului au fost aceleasi si aceleasi partide politice ne-au condus, pe rand, la nivel national si local. Fabrica de incaltaminte "Clujana", de pilda, cu toata traditia ei, a fost dusa de rapa dupa 1989, prin aceleasi practici si categorii de indivizi care au actionat la Craiova sau la Vaslui - si "Clujana" nu constituie un exemplu izolat.
Marea sansa a Ardealului si Banatului in ultimii 20 de ani s-a datorat pozitiei lor geografice, si anume - apropierii fizice de Occident: clujenii, de pilda, ajung mai repede la Budapesta decat la Bucuresti. Aceasta a permis reactualizarea bunelor obiceiuri ardelenesti, care nu fusesera uitate, si a generat o dezvoltare economica superioara celorlalte regiuni. Statistic, Moldova si Muntenia detin recorduri ale saraciei si somajului, neintalnite in Ardeal, desi nici de acolo nu lipsesc zone slab dezvoltate, cum ar fi de pilda Salajul, care beneficiaza de alocatii bugetare superioare contributiilor lor.
Nu pot, asadar, sa evaluez exact gradul de integrare spirituala a ardelenilor in Romania Mare, dar nici nu cred ca mai conteaza intr-o Europa a regiunilor, in care descentralizarea si valorificarea traditiilor locale sunt incurajate. As avea, totusi, o intrebare in final: in fata separatismului secuiesc militant, cine le va apara interesele?
2. Dupa alegerile din Basarabia, comunistii lui Voronin se afla din nou in carti. In cazul cand se vor strecura la putere, vor avea acelasi discurs pro-rusesc si anti-romanesc, sau "fratii" din Rasarit ii vor indemna catre o atitudine mai europeana?
- Nu avem nici un temei sa credem ca oamenii lui Voronin s-au schimbat. Judecand dupa brutalitatea campaniei electorale si dupa temele abordate cu predilectie de PCRM, anti-romanismul ramane o constanta a ideologiei acestui partid. De altfel, si voturile pe care le-a castigat s-au datorat propagandei anti-romanesti si conservatoare. PCRM este, asadar, in acest moment, un actor politic ostil Romaniei si Europei, pentru ca standardele UE inseamna demontarea sistemului creat de ei. La drept vorbind, nu reusim noi in Romania sa invingem sechelele comunismului si sa reformam justitia, educatia, economia si Parlamentul, desi suntem membri UE, asa ca ar fi greu sa le cerem comunistilor de peste Prut sa accepte standardele europene. De altfel, la inceputul mandatului sau, presedintele Traian Basescu a incercat sa intemeieze un parteneriat cu fostul sau omolog de la Chisinau, dar Vladimir Voronin, dupa ce a fost bine primit la Bucuresti, a intors armele impotriva Romaniei.
Prin urmare, singura sansa europeana a Republicii Moldova nu este decat o reconstituire a Aliantei pentru Integrare Europeana. Din pacate, partidele componente ale Aliantei sufera de bolile cronice ale politicii romanesti, care a facut ca toate coalitiile sa fie minate de lupte interne si conflicte de orgolii. Nici peste Prut nu a domnit armonia, sau macar solidaritatea in numele interesului national, intre partidele politice. Fiecare a vrut sa se afirme in dauna celorlalti si a sperat sa-si surclaseze mai intai aliatii si abia apoi adversarii. Istoria recenta, pe ambele maluri ale Prutului ne demonstreaza, asadar, ca unitatea este apanajul fortelor comuniste sau neocomuniste. Daca partidele din AIE ar fi fost mai mature din punct de vedere politic, si-ar fi dat seama, inca de la referendumul constitutional, ca nu vor castiga daca nu vor fi unite.
Problema fundamentala in Republica Moldova nu este asadar, daca PCRM poate deveni un partid pro-european, pentru ca stim ca nu poate in actuala sa configuratie, ci in ce masura vor reusi partidele fostei AIE sa actioneze unite in numele telului comun al integrarii europene a Moldovei. Sansa Moldovei nu consta in resaparea PCRM, ci in afirmarea si consolidarea unor forte politice hotarate si capabile sa reformeze tara in spirit european.