Daca imi pare rau ca nu mai sunt in juriul premiului "Cartea anului", acordat de "Romania literara" cu sprijinul Fundatiei Anonimul, e pentru ca as fi putut pleda pentru doua romane nici macar nominalizate in 2010: cel pe care vi-l recomand azi si "Radacina de bucsau" de O. Nimigean, ambele aparute la Polirom. Presupun ca membrii juriului de anul acesta nu le-au citit, desi sunt in librarii de cateva luni, altfel nu vad de ce le-ar fi ignorat. Pana sa se infiinteze si la noi, ca in tarile occidentale, un premiu de prestigiu numai pentru roman, cu un juriu care sa selecteze competent toate propunerile trimise de edituri, ne ramane doar zvonul de la om la om pentru a afla ce merita citit din productia anuala a celui mai cautat - totusi - gen beletristic. "Noapte buna, copii!" merita cu prisosinta, fiindca de la primele pagini intri in el ca la tine acasa, fie ca esti tanar sau batran: personajele, atmosfera, ideile iti sunt familiare, asteptarile confirmate sau rasturnate cu maiestrie, propriile experiente intra in joc si te fac sa uiti de conventiile literare, antrenandu-te in emotii si trairi reale. Radu Pavel Gheo face parte - alaturi de Ioana Parvulescu, Mircea Cartarescu, Radu Paraschivescu, Daniel Cristea-Enache s.a. - dintr-o serie de scriitori "harnici si talentati" (cum se spunea odata), aflati in perioada maximei creativitati, pe care statisticile o situeaza intre 35 si 55 de ani. Printr-o admirabila disciplina a muncii zilnice ei reusesc sa faca profesionist o multime de lucruri diferite: umplu ritmic rubrici totdeauna de citit in ziare si reviste, sunt editori, traducatori, tin cursuri universitare, coordoneaza proiecte. Si, pe langa toate astea, isi scriu si cartile, in genuri variate. Probabil ca, daca s-ar putea trai cat de cat numai din scrisul literar, s-ar consacra exclusiv "operei", care la urma urmelor e cea care ramane cu adevarat. Admir insa cu atat mai mult faptul ca risipirea asa-zicand alimentara le lasa energie, chef si timp (doar ei stiu cu ce sacrificii) si pentru propriile volume de fictiune si eseistica. Radu Pavel Gheo are si el rubrici in doua reviste de cultura, e redactor la Polirom, traduce mari autori din engleza si a publicat pana la 41 de ani, cati are acum, sapte carti remarcabile. Cea de a opta, romanul "Noapte buna, copii!", de aproape 500 de pagini, reprezinta un varf de creatie (deocamdata) in care isi valorifica intreaga experienta biografica si literara. Fictiunea, intinsa temporal din 1978 pana in 2000 si spatial din Romania pana in America, urmareste destinele a patru prieteni din copilarie - Paul, Marius, Cristina si Leo, ale caror familii isi au originea intr-un sat (fictiv) de la granita de Vest, Teicova. Crescuti pana la varsta scolara acolo si reveniti in vacante la bunici de la Oravita (Paul si Marius) si de la Timisoara (Cristina si Leo), cei patru copii si apoi adolescenti cresc in anii ceausismului cu fascinatia unui Dincolo, sau Afara, de care nu se poate sa nu va amintiti. Intruchipat in lucrusoare inexistente la noi in acei ani, aduse de la sarbi prin micul trafic de frontiera (de la sapunuri, tigari, cafea si Vegeta, la blugi si casete cu muzica rock) sau primite "in pachet" de la rude din strainatate (in mai fiecare familie era cineva "fugit", "ramas" sau plecat prin casatorie), in programele TV captate cu antene speciale de la vecini, cand TVR emitea doar cateva ore de propaganda exasperanta - acest Dincolo cu ambalaje colorate si promisiuni de fericire nastea dorinta de a evada cu orice chip din dictatura cenusiului, fadului, constrangerilor. Ceea ce si planuiesc tinerii eroi debusolati ai romanului, trei dintre ei prieteni dintotdeauna (Paul si Marius, ambii indragostiti de Cristina, care in adolescenta si-l alege ca partener de cuplu pe sulfurosul Leo). Au 18 ani in 1986, cand incearca sa treaca ilegal "dincolo", sunt prinsi, brutalizati de graniceri si raman cu traume persistente. Ceea ce nu-i impiedica pe Leo si Cristina sa repete tentativa, a doua oara reusita. Asa incepe drumul lor spre Los Angeles, unde in 1990 il cheama si pe Marius. Odata implinit visul de evadare, deruta sporeste insa si toti trei vor sfarsi tragic. Cristina, care bovariza la o cariera hollywoodiana, e constransa de Leo sa joace in filme porno si apoi, abandonata de el, se sinucide. Leo, ajuns traficant de droguri, e lichidat intr-o razbunare mafiota. Iar Marius, revenit in tara cu afaceri in 2000, piere intr-un accident in masina visurilor lui copilaresti - o Corvette rosie decapotabila. Singurul supravietuitor al grupului de prieteni, Paul, ramas in tara si ajuns scriitor, e martorul care le va scrie probabil povestea. Ceea ce m-a incantat cu deosebire la acest roman despre epoca ceausista vazuta prin ochii unor copii, despre prietenie si iluzii dezamagite e virtuozitatea constructiei. Fragmentele temporale necronologice se asambleaza ceasornicareste pe parcurs, intregind destinele personajelor disputate intre Bine si Rau. Cu lectia lui Bulgakov, a marilor prozatori americani si a cineastilor rusi, cehi si polonezi din anii '70-'80 bine asimilata, Radu Pavel Gheo e un romancier de mana intai. Nu ma credeti pe cuvant: cititi ca sa verificati.