"Evenimentul" produs acolo a fost logic si inevitabil. Cata vremea Legea e o chestiune interpretabila in functie de diverse interese de grup, cata vreme Statul ramane o forma de organizare derizorie, iar contractul social ce-l sustine o relatie neobligatorie, astfel de "intamplari" se vor produce periodic. "Sistem ticalosit" inseamna coabitarea aparentei cu esenta, a minciunii cu adevarul, a organizarii cu haosul. In Romania, el s-a instalat pe fata, odata cu "revolutia furata" in 1989, de grupurile tinerilor (pe atunci) activisti PCR si UTC, alaturi de Securitatea calificata. Legi strambe, constitutii facute dupa ureche, le-au permis "privatizarea" in folos propriu a averii nationale, impartirea discretionara a "activelor statului", deturnarea fara scrupul a ajutoarelor internationale. "Armonia" nu putea dura, odata epuizata "placinta", gruparile de interes intrand in mod necesar in coliziune. Dupa ratasarea conjuncturala a Romaniei (din nevoi geopolitice si strategice externe) la NATO si UE, ele s-au orientat spre confiscarea si extorcarea fondurilor de restructurare externa, spre parazitarea micilor intreprinzatori ce apeleaza la ele, spre vanzarea ultimelor resurse naturale ale tarii. Douazeci de ani, "sistemul" a functionat netulburat, obligand un presedinte idealist (Emil Constantinescu) sa se declare infrant, si un presedinte-jucator (Traian Basescu) sa accepte cea mai oribila terfelire.
Am descris, de nenumarate ori, manierele in care "baietii" s-au insinuat peste tot, au devalizat in impunitate si au pravalit in derizoriu structurile institutionale ale tarii. Dupa economie au urmat invatamantul si sanatatea, patrimoniile sindicatelor si tineretului, investitiile in infrastructura si dotarile acesteia. Nu a contat interesul national si chiar existenta Romaniei ca tara. Nici macar pe fondul unei crize economice globale, cu efecte devastatoare pentru plaiurile mioritice, grupurile de fosti "tovarasi" (de partid sau din "servicii") intrate in competitie nu au fost in stare sa-si franeze apetitul pentru "acumulari" ilegale, extorcari, licitatii trucate etc. In zadar le-a cerut d-l Basescu partidelor parlamentare (vitrinele politice ale grupurilor de interes) un moratoriu de 35-40 de zile, pentru adoptarea a trei legi esentiale, in deblocarea ajutoarelor externe, pentru depasirea crizei. Partidele au refuzat, nu numai o formula de "uniune nationala", ci chiar si o guvernare tehnocrata, echidistanta in principiu fata de programele politice existente. Intr-o asemenea stare de vrajba generalizata, de razboi pentru resurse tot mai reduse (dar care trebuie "stoarse" pana la capat), nu e de mirare ca se produce disolutia autoritatii sau ca autoritatea insasi apeleaza la mijloace neortodoxe (cazul votului "aranjat" de Roberta Anastase, presedinta Camerei Deputatilor) pentru a destepeni ceva. D-l Basescu a crezut, la inceputul mandatelor sale, ca poate reaseza structurile statului pe baze sanatoase. Presedintele, ce a declarat razboi "sistemului ticalosit", fara sa aiba o majoritate parlamentara coerenta si ferma (pana si partidul sau de origine, PDL-ul, fiind minat de conflicte interne si ezitant) si fara mijloace constitutionale clare de interventie, e pe cale sa piarda. Nu surprinde pe nimeni ca "familiile" din invatamant blocheaza o lege care, cu toate imperfectiunile ei, urmareste sa-l faca mai performant si "mai curat". E aproape de inteles de ce politicienii si clientii lor se impotrivesc legii salarizarii unitare, eliminarii "pensiilor nerusinate" sau restructurarii sistemului sanitar. Dar este inadmisibil faptul ca un "pilon fundamental al statului de drept", organizat dupa reguli precise, ierarhizat si stabil, sa se autonomizeze conjunctural, sa se "privatizeze" in functie de interese baroniale, aliante obscure intre politicieni si afaceristi ori interlopi locali, partide la putere ori in opozitie. Atunci cand pana si institutiile prin care statul se defineste se impotrivesc acestuia, fie si in expresia lui simbolica, pare ca nu mai e nici o speranta ca lucrurile se vor indrepta.
La Piatra Neamt, unui inalt functionar al Politiei i s-a parut firesc sa "albeasca" afacerile unui interlop cu care, daca acesta nu ar fi fost ucis, si-ar fi continuat relatiile de buna vecinatate si, probabil, de colaborare. In loc sa-si dea demisia sau sa accepte demiterea, el a trecut la un fel de santaj al "forurilor ierarhic superioare", sustinut de subordonatii sai care au amenintat cu plecarea in bloc. In loc sa il demita fara ezitare pentru declaratia socanta de "albire" a lumii interlope, in loc sa-i elimine fara comentarii pe subordonatii solidari cu seful corupt (existand destui someri care s-ar angaja imediat in Politie), ministrul Administratiei si Internelor a trimis o "comisie de ancheta", a acceptat sa dialogheze cu gruparile interne din institutia sa, amanand - dupa tipicul actiunilor administratiei in functiune - solutia. Acceptarea incalcarii regulamentelor si ierarhiilor intr-o structura semimilitarizata, lipsa de reactie la "deraierile" ei (cazul socant al manifestatiei politistilor la Cotroceni) nu pot duce decat la caderea in derizoriu a ordinii sociale, la impunerea arbitrariului si a legii bunului plac. D-l Basescu are dreptate cand cere reformarea din temelii a structurilor MAI. Presedintele a realizat corect ca, in situatia actuala, statul trebuie reorganizat. Dar, cu un executiv ezitant si contradictoriu pe moment, cu o majoritate parlamentara fragila si divizibila in functie de interese, cu un partid minat interior si incapabil in aplicarea propriilor programe, asemenea actiuni sunt aproape iluzorii. Continuarea crizei economice, ce impinge sistemul spre "accidente" precum cel de la Neamt, ar putea duce la revenirea, in 2012, la putere a PSD-ului, si - implicit - la infrangerea celui de-al doilea presedinte cu vocatie reformatoare. Va las sa va imaginati ce se va intampla atunci cu Romania.