Bach, sub cupola Ateneului
Dedicata integral operei lui Johann Sebastian Bach, cea de-a cincea editie a Festivalului de Muzica Veche a avut o concurenta serioasa in Capitala, unde s-au desfasurat, in paralel, Festivalul National de Teatru si festivalul de muzica de camera Sonoro. Cei care au urcat, intre 30 octombrie si 1 noiembrie, vechile trepte ale Ateneului au facut o alegere buna. Geniul compozitorului si excelenta interpretilor si-au purtat auditoriul - domni si doamne la varste venerabile, purtand rochii de seara sau redingote, dar si tineri imbracati in jeansi, intr-o zona atemporala, departe de cotidian si de grijile sale. In centrul scenei, la clavecin, un norvegian inalt, care dirijeaza, zambeste larg, traieste muzica din plin, ca pe-o mare bucurie ce i se citeste pe chip. La final, dupa ce i-a felicitat, i-a imbratisat pe instrumentistii sai, i-am solicitat lui Ketil Haugsand, directorul muzical al festivalului, urmatorul interviu.
- V-ati intors, dupa un an, sub cupola Ateneului...
- Am cantat in editia de anul trecut a aceluiasi festival si am fost instantaneu cucerit de acustica fantastica a Ateneului. Cred ca este una din salile cu cea mai buna acustica din cate au fost construite vreodata. Fiind asa mare, te-ai gandi ca sunetul se pierde, dar nu, el creste, se amplifica, se aude cristal, in orice coltisor al salii. Am avut de la bun inceput impresia ca sunetul imi vorbeste, nu mi s-a mai intamplat asa ceva. Dar nu de asta m-am intors la Ateneu, ci pentru ca am fost solicitat. Raluca Enea, directorul artistic al festivalului, mi-a apreciat munca, si sunt mandru ca mi-a incredintat aceasta misiune.
- La final de festival, puteti trage o concluzie: a fost o misiune dificila?
- Da, Raluca a pus la cale un program dificil. Rareori am cantat doua concerte, unul dupa celalalt, cu atatia instrumentisti. Este un proces migalos, cu o muzica alerta, care nu are mila de cei ce o interpreteaza si trebuie sa fii pregatit. Dar am avut o orchestra splendida si ne-am inteles foarte bine. La repetitii te mai poti enerva, ceva lipseste, cineva nu intra in tempo, de aceea am venit de trei ori in acest an la Bucuresti, trebuie sa descoperi si sa pui la punct toate detaliile. Dar cand a sosit timpul sa iasa in fata publicului, artistii au fost impecabili.
- Un moment foarte apreciat al festivalului a avut in prim-plan Corul de copii Radio. Cum ati lucrat cu ei?
- Minunat. Sunt tata de fete, iar cea mai mica din cele trei are 16 ani, e la varsta fetelor din cor. Ce stiu despre varsta asta e ca nu stiu nimic. Fata mea imi zice mereu: "Tata, esti asa de prostut, nu intelegi nimic". Dar cred ca i-am dovedit contrariul, am venit aici sa dau ce am mai bun si, cu umor, cu cate o gluma, a iesit o treaba extraordinara cu acest cor. Eu am venit ca un fel de unchi mai in varsta, care a petrecut un timp agreabil cu familia. Trebuie sa-i multumesc dirijorului Voicu Popescu, fara entuziasmul si tenacitatea sa nu cred ca ar fi fost posibila aceasta performanta. Fetele sunt destepte si pot canta orice le ceri, asa ca poti avea incredere in ele, iar in momentul in care le acorzi incredere, atunci ele stralucesc cu adevarat.
- Ati vazut Bucurestiul in trei anotimpuri. Ce credeti, poate fi considerat un oras muzical?
- Da, este evident ca oamenii de aici tanjesc dupa muzica, dupa frumusete, dupa vremuri mai bune. Ca au o puternica latura culturala si spirituala. Cred ca atunci cand oamenii isi vor veni in fire si vor inceta sa se gandeasca doar la modul in care-si pot achizitiona o masina noua, puternica si la moda, atunci se vor uita in jur si se vor intreba ce pot face pentru orasul lor. Sunt in Bucuresti atatea cladiri vechi si superbe, care striga dupa ajutor, striga sa fie restaurate si salvate. In a doua parte a secolului trecut a fost o tendinta in intreaga Europa sa se distruga vechile cladiri, s-a intamplat chiar si-n Norvegia, dar apoi si-au dat seama cu totii ce prostie au facut, iar acum incearca sa construiasca in acel stil. Nu faceti aceeasi prostie. E atata frumusete si traditie in jur! Daca nu luati masuri acum, vor fi duse pe vecie. E o atitudine ce trebuie sa se schimbe si trebuie sa se schimbe acum. Daca stai de vorba cu tinerii, ii vezi si-i auzi, intelegi ca generatia lor e pregatita pentru aceasta schimbare.
Vesnicul tango
Vestita companie de tango argentinian Tango Pasion revine in Romania dupa 8 ani, cu un nou spectacol. Prima lor aparitie in Bucuresti, la sfarsitul lui 2002, a avut un succes teribil, si s-a desfasurat intr-o Sala Mare a Teatrului National arhiplina. Tot Fundatia Art Production este cea care ii readuce pe argentinieni in Romania, de aceasta data pe scena Salii Palatului, pe 16 noiembrie, cu spectacolul "Ultimo Tango". Un spectacol de dans si muzica sustinut de 13 dansatori si de grupul Sexteto Stazo Mayor, format din 6 instrumentisti si 2 solisti vocali. Va fi una din rarele ocazii anuale pentru melomanii romani de a asculta live tango interpretat de un maestru al genului. Luis Stazo, cel in jurul caruia s-a format grupul, are in spate o cariera muzicala de peste sase decenii. Nascut in Buenos Aires, a inceput sa cante la bandoneon la sapte ani, dupa ce i-a ascultat la radio pe idolii muzicali ai Argentinei, si, in scurt timp, s-a alaturat unor orchestre locale de copii. Alaturi de grupul Sexteto Mayor, fondat in 1973, a lansat peste 20 de CD-uri, iar in ultimii 20 de ani, a acompaniat marile succese de pe Broadway - "Tango Argentina" si "Tango Pasion" - in intreaga lume, mai putin in Africa. "1996 a fost un an foarte important pentru mine", povesteste Stazo. "Am cunoscut-o pe Manuela, cea care mi-a devenit sotie si m-a insotit peste tot, in fiecare turneu de atunci incoace. La ideea ei, ne-am stabilit in 2005 la Berlin, unde am infiintat Stazo Mayor, cu care am cantat la Opera din Lyon, la Royal Hall in Londra sau la Philarmonic Hall din Berlin. Dar nu doar aceste sali impozante ma intereseaza: imi place foarte mult sa cant la milongas si sa privesc oamenii dansand. Este incredibil ce dansatori buni sunt in afara Argentinei!". Poate ca Luis Stazo va avea placuta surpriza de a vedea si la noi, la milonga sau la Sala Palatului, cativa din entuziastii membri ai comunitatii bucurestene de tango. Proiectul "Tango Pasion" a fost infiintat in 1992, de aceiasi producatori ce dadusera lovitura pe Broadway, cu spectacole dedicate tangoului argentinian. Coregraful spectacolelor Tango Pasion, Hector Zaraspe, are o biografie impresionanta: dupa 11 ani de dans in Spania, a emigrat in Statele Unite, unde, in 1965, a devenit profesorul lui Rudolf Nureyev, iar in 2004, dupa o cariera de peste 5 decenii, a fost numit ambasador cultural al capitalei mondiale a tangoului, Buenos Aires. Noul sau spectacol, "Ultimo Tango", a pornit la drum in septembrie si are programate 85 de reprezentatii in 8 tari, timp de patru luni. Biletele pentru show-ul de pe 16 noiembrie pot fi achizitionate in reteaua Eventim.
"Viata e frumoasa"
Ultimele zile ale celei de-a treia editii a festivalului "Viata e frumoasa" aduc numeroase concerte, de o diversitate remarcabila. Organizat de Teatrul National de Opereta "Ion Dacian", ce aniverseaza 60 de ani de la infiintare, festivalul programeaza in aceeasi zi, pe 11 noiembrie, doua concerte ale unor artiste ce si-au atins notorietatea fara a face compromisuri. Laurie Anderson, americanca ale carei concerte seamana mai degraba cu o vraja, in care se impletesc muzica si povestirile (canta la TNO de la orele 19), iar Mariza, din Portugalia, cea mai celebra voce de fado a momentului, urca pe scena Salii Palatului de la 20. "Transitory Life" este concertul cu care Laurie Anderson vine pentru prima oara in Romania, o selectie din cantecele si povestirile scrise de ea in precedentii 20 de ani. Pe 12 noiembrie, la Sala Palatului, Damian Draghici se intoarce in tara cu un proiect de jazz, dupa mai multi ani in care a explorat muzica lautareasca in formula "Damian Brothers". El are ca invitati cativa muzicieni prestigiosi de jazz americani, ce-l vor insoti si la inregistrarile pentru "Jazz in the City", un album ce se pregateste pentru primavara anului 2011. Iata si alte propuneri pentru concerte din cadrul festivalului "Viata e frumoasa", ce se vor desfasura pe 13 noiembrie: "Best of Erkel", concert cu cele mai celebre lucrari ale compozitorului maghiar Ferenc Erkel, de la nasterea caruia se implinesc 200 de ani (Sala Radio), "Gol-Cha-Cha-Cha" (foaierul TNO), un concert cu totul inedit, in care cantecele scrise de-a lungul timpului de Vlaicu Glocea pentru piesele de teatru ale lui Radu Afrim sunt interpretate de actori, si Old Fish Jazz Band (Club Kulturhaus).