Adoptarea noilor legi ale salarizarii unice si pensiilor, precum si schimbarea structurii bugetului de stat incepand cu anul viitor, ar amorsa relansarea economica, varful crizei fiind depasit. In context, ultima transa a imprumutului FMI s-ar duce la rezervele BNR si nu ar mai fi destinata consumului, fondului de salarii si pensii. Tergiversarea sau respingerea in Parlament a finalizarii celor trei obiective ar impinge insa tara spre dezastru, ducand la cresterea in cascada a indatorarii, la prabusirea productiei si la cresterea inflatiei, reflectate - pana la urma - tot in continutul, si asa precar, al calitatii vietii romanilor. Presedintele a cerut, asadar, o minima concertare responsabila a reprezentantilor parlamentari ai clasei politice, sugerand ca infruntarile ideologice si programatice ar putea fi reluate ulterior. Intr-un moment de cumpana (criza economica mondiala) tara are nevoie de solidarizarea - momentana, desigur - a clasei politice, de asumarea de catre aceasta a unor decizii comune, cerute de altfel si de organizatiile internationale din care Romania face parte, in special de UE.
Apelul presedintelui pare facut mai degraba pentru Istorie. Tot d-l Basescu a aratat ca, dincolo de noua motiune de cenzura sustinuta de Opozitie, PNL-ul, dirijat de Crin Antonescu, a pus la cale si un plan de suspendare a presedintelui, pregatit printr-o intensa mediatizare a unui dosar de coruptie cu implicatii in tabara PDL-ului la Antene si Realitatea TV. Crin Antonescu a devenit favoritul mogulilor care, amenintati cu dezvaluirea afacerilor veroase prin care si-au "zidit" imensele averi, au nevoie de un nou varf de lance pentru a schimba ordinea constitutionala a tarii si pentru a anula rezultatul votului popular care a dus la actuala configuratie a ierarhiilor administratiei. In "joc" trebuie atras si PSD-ul, opozitia urmand astfel sa destabilizeze, prin toate mijloacele gherilei politice, regimul. In dezordinea si blocajul create astfel, mogulii (in special S. O. Vantu si D. Voiculescu) ar incaleca definitiv tara, iar protejatii lor ar acapara fatada "de drept" a conducerii statului. Sistemul institutional al acestuia nu ar mai trebui reformat, pentru ca, dominand totul, "noua ordine" ar face imposibila orice contestatie (juridica sau mediatica) a intereselor ce o promoveaza si sustin din spate. Intr-adevar, si nu pentru ca o spune presedintele, statul roman pare mai aproape ca niciodata de disolutie. Organele sale administrative, inclusiv executivul, functioneaza cu rateuri, la cota de avarie, iar initiativele legislative si propunerile menite sa il restructureze sunt stopate prin diverse manevre, parlamentare sau institutionale, ori prin diversiuni mediatice de proportii, sustinute de mercenarii mogulilor-papusari. In nici o societate democratica si civilizata, trusturi mediatice (favorabile sau opuse Puterii) nu incearca sa anuleze, altfel decat prin alegeri, un vot popular. In nici un stat democratic modern, administratia nu functioneaza ca o anexa a intereselor economice obscure ale unui grup mafiot care crede ca poate manipula orice. Marile averi din Romania s-au facut in perioada tulbure a tranzitiei, prin slabirea si parazitarea statului, prin conspirarea fostei nomenclaturi comuniste (din birocratie si "servicii") in toate partidele (reaparute sau infiintate), prin crearea aparentei de democratie (dupa vechea tactica a "vitrinei", practicata de regimul totalitar). Incercarea de a reconstrui - pe baze normale - statul, de a bloca "sistemul ticalosit" a scos la iveala puterea si amploarea "caracatitei" ce domina tara, a luminat raporturile reale dintre organizatiile si institutiile ei, adevaratele pozitii de forta din societate. In Romania, spre deosebire de democratiile veritabile, o oligarhie impenitenta comanda mediatic politica statului, incearca sa impuna (si sa dispuna) de resursele administratiei, in batjocura optiunilor electorale ale cetatenilor.
Am scris in alt editorial ca doveditul afacerist SOV, amenintat - in sfarsit - de o Justitie ezitanta si (inca) dependenta de interesele de grup, a trecut la demolarea structurilor (necontrolate de el) ale statului cumparandu-si un imperiu mediatic si un partid. Dezvaluirea sistemului de coruptie si santaj prin care el si-a subordonat o intreaga trupa de politicieni, administratori si jurnalisti - foarte putini interesati, in fapt, de situatia tarii - nu a oprit aplicarea "schemei" ce face din consultarea electorala a poporului o simpla farsa, un spectacol de fatada. Mogulii au speculat nu numai fireasca aspiratie spre imbogatire (cu orice pret) a "actorilor" sustinuti de ei pe scena publica, ci si orgoliile acestora, dorintele lor de "nemurire mediatica". In cazul lui C. Antonescu ei potenteaza ura viscerala a acestuia impotriva presedintelui Basescu (care face decis tot ceea ce d-l Antonescu si-ar fi dorit sa faca). De la alegerea sa ca lider incoace, PNL-ul nu a facut decat sa atace propagandistic puterea, fara o alternativa pragmatica la programele ei, fara - macar - o decenta sustinere in combaterea crizei. Mai mult, abandonandu-si clar doctrina, el a plonjat intr-un mariaj toxic cu PSD-ul, orice compromis devenind acceptabil pentru rasturnarea PDL-ului, partid din aceeasi familie politica. In cazul V. Ponta, aparent critic fata de moguli, dupa indepartarea nefericitului Geoana, se prevede neutralizarea prin exacerbarea spectaculara a revolutionarismului sau imberb, a nerabdarii lui de a fi mereu june-prim. Prin tesatura interna de interese, PSD-ul ramane la fel de baronial si mogulizat ca inainte.
Criza economica mondiala - de care nu e responsabila actuala administratie - a impus adoptarea unor masuri economice dure, solicitarea unor sacrificii dureroase de la o populatie si asa marcata de saracie, instabilitatea legislativa si aroganta oligarhiei. In situatia data si in contextul suportarii consecintelor unor acte legislative aberante ale trecutelor administratii (pe care un principiu constitutional antideficit, adoptat ca atare, le-ar fi oprit sa risipeasca, fie si legal, banul public), nici un partid (sau coalitie) nu ar fi putut proceda altfel. PSD-ul si PNL-ul nu-si doresc, in fapt, sa preia guvernarea, stiind ca promisiunile lor propagandistice nu au acoperire. PDL-ul este, practic, obligat sa isi sacrifice constient executivul, adaugand uzurii de popularitate indusa de orice guvernare si impactul masurilor nepopulare. Provocand insa haosul si destabilizarea ordinii constitutionale, pentru a elimina definitiv tentativele reformatoare, PSD-ul si PNL-ul permanentizeaza conditiile tulburi in care s-au facut marile averi si s-a instalat ierarhia mafiota ce domina totul. Sa ne inchipuim o tara condusa de o administratie Antonescu sau Ponta, in spatele carora s-ar iti ca stapani, moguli ca SOV sau D. Voiculescu.