Prilejuite de sarbatorile religioase sau, pur si simplu, de nevoia orasenilor de a se aproviziona cu produse alimentare "de la mama de acasa" ori cu articole mestesugaresti si de artizanat, targurile au intrat in peisajul urban ca o replica autohtona la raspandirea fara masura a hypermarketurilor transnationale. Vorbind strict de alimente (targuri de mestesuguri au mai fost si in alte timpuri), consumatorul roman este tot mai constient ca se afla pe o uriasa scena, pe care se confrunta gigantul standardizat "fast food", cu exigentul si selectivul "slow food". Mancare rapida, plina de E-uri si pregatita de roboti, contra mancare "inceata", pregatita la "focul" domol al naturii, dupa metode traditionale. Acestea sunt, in mare, alternativele vremurilor din urma, de care s-au atasat in special bucurestenii.
"Turturii" traditiei
Sarbatoarea Sfantului Dumitru, patronul spiritual al Bucurestiului, a transformat metropola damboviteana intr-un adevarat magnet pentru micii producatori agricoli, mestesugari, lemnari, cioplitori, iconari, artizani si ceramisti din toata tara. Nu mai putin de cinci spatii centrale au gazduit peste 200 de producatori, asociatii ale micilor fermieri, artisti ai lemnului, olari, bucatari, artizani de turta dulce si sapun de tara, mesteri ai muraturilor, ai dulcetii de ardei iute si piper alb, ai ghiudemului si tobei de Murighiol, ca si brutari si cocatori moroseni, bistriteni, bihoreni si bucovineni.
La Muzeul Satului am intalnit cea mai exigenta selectie, o panorama antrenanta a civilizatiei rurale, vazuta prin "turturii traditiei", cum spunea un batran iconar. Pe scena centrala, o formatie de aromani din Metsovo, Grecia, isi jeleste amarul si istoria vitrega, amintindu-le fratilor de la nordul Dunarii ca Pindul a fost intotdeauna brazdat de turmele romanilor, iar la turme vei gasi intotdeauna, oriunde in Europa, fluiere, cojoace mitoase, opinci cu panas si stane, caini ciobanesti si magarusi, sacateie, itari de par de capra, cojocele brodate - intr-un cuvant, tot arsenalul pastorilor romani dintotdeauna si de pretutindeni. In jurul caselor istorice din muzeu, amintind de vremuri demne si incarcate de poezie si de geniu constructiv, organizatorii au asezat mesele cu minuni facute de mana de om. Preoteasa Angela Fazekas din Bezid (Mures) expune ornamente din paie culese pe seceta; mandra Clara Tasnadi din Sic (Cluj) uimeste turistii cu fustele sale plisate intr-o mie de ranturi (pliuri); "magiciana" Szallos Eszter din Vistea (Cluj) isi prezinta coroanele de mireasa, salbele de margele in mii de culori si costumele de confirmare (reformata) nemaivazute; Veturia Suciu din Cojocna (Bistrita) expune port popular din 1820, ingerasi de panusi si o carte scrisa de mana dansei, condusa de "Maica Sfanta"; un artist al mastilor este aratosul artist taran Bogdan Barzu, imbracat intr-un superb costum de Harlau, si in dreptul caruia se fotografiaza toti turistii straini care trec prin zona; cantece nemaiauzite, culese de Ileana Gratiana Pop din Salajul natal, se aud dinspre curtea gospodarilor, unde catrinte, spacele (camesi), traisti si poale incretite multicolore atrag privirea de la primii pasi dupa intrarea in muzeu; sub un castan salbatic, in lumina dulce a dupa-amiezii, maestra dantelareasa Violeta Roman din Feldioara lucreaza la vedere, cu o suveica minuscula, reconstituind modele aristocratice, purtate si lucrate candva de reginele Romaniei, Elisabeta si Maria; mai jos, inspre lac, bucuresteanul Dragos Bogdan serveste tineretul cu braga, indemnandu-l sa invete taina bauturilor autohtone, care revin in atentia celor ce se ingrijesc de propria sanatate. Aleile sunt pline de "targoveti", iar aglomeratia de turisti straini a intrat definitiv in peisajul Muzeului Satului.
Taranii asteapta o lege a pietelor
Proiectul Targul Taranului a fost deschis in luna decembrie a anului 2007, avand ca obiectiv sustinerea micilor fermieri pentru a le asigura accesul la piata, recuperarea retetelor de produse traditionale, ca element de cultura nationala si de patrimoniu, testarea unui model de piata locala alternativa, doar pentru micii producatori, punerea pe agenda publica a problemei fermelor de subzistenta. Gospodarul Ioan Pop din Somcuta, vicepresedintele Asociatiei Producatorilor de Produse Traditionale din Maramures, este organizatorul acestui targ. Standul familiei sale pare a fi cel mai cautat, deoarece produce la fata locului, intr-un cazan urias de arama, magicul magiun de prune bistritene. Are grija sa pastreze puritatea targului, sa nu patrunda comercianti de ocazie, ci numai producatorii. Vanzarea directa este singura modalitate de incurajare a clasei taranesti aflate la rascruce de drumuri. Ioan Pop este nemultumit ca pietele nu ofera locuri pentru tarani, lasand comertul cu fructe si legume pe mana intermediarilor si speculantilor. Nu bani asteapta taranii de la stat, ci o lege a pietelor, asa cum a vazut in Germania.
Sapun cu lapte de capra si miere...
Obisnuiti cu sapunurile turcesti care au invadat piata si viata noastra din ultimii 20 de ani, am uitat ca arta sapunului face parte din traditia romaneasca de sute de ani. Asociatia Mesterilor Populari din Cluj-Napoca o are, printre membri, pe economista Daniela Pop care, cu migala si ambitie, a reusit sa descopere retete vechi de sapun de casa. A pus bazele unei mici intreprinderi de familie, in care mama ei, Veronica Rotar, este partenerul de incredere si vanzatorul direct. Prezenta la targul de la Muzeul Taranului Roman, firma familiala ECO VERA i-a uimit pe bucuresteni cu cele mai neasteptate retete. Vanzarea a mers ca pe roate, pentru ca bucurestencele au fost atrase de mirosurile crude si nostalgice, de culoarea fiecarei bucati de sapun, de prospetimea pastei impregnate cu aromele cele mai surprinzatoare. Iata ce puteti cumpara la viitorul targ de Mos Nicolae de la familia Rotaru: sapun natural de lavanda, sapun de morcovi si scortisoara, sapun cu ylang si portocala, sapun cu menta, sapun cu spirulina, cu galbenele, cu lapte de capra si miere si cate altele. Colorantii sunt si ei naturali: argila, suc de morcovi, radacina de alcanet (o planta exotica), paprica, ceara. Fara parabeni, adica fara conservanti, sapunurile clujenilor par multora o curiozitate. Sunt, in orice caz, o raritate, deoarece familia Rotaru nu doreste sa mareasca productia. "Noi suntem mesteri populari, lucram manual, loturi mici, artizanale, si nu avem de gand sa ne extindem. Am dauna calitatii si unicitatii mestesugului familiei noastre".
"Trebuie sa fim in pas cu traditiile si romanii"
Targul din Parcul Copiilor, organizat de primaria sectorului 4, ramane de departe cel mai bogat si mai extins, deoarece si spatiul disponibil este pe masura. Dintre curiozitatile editiei de Sfantul Dumitru, am remarcat standul de argintarie lucrata manual de Droma Carmen si familia ei din Alexandria, Teleorman. Tigani argintari din tata-n fiu, ai lui Droma uimesc prin priceperea cu care reproduc cele mai sofisticate modele de bijuterii: bratari, cercei, coliere. Mestera pietrelor semipretioase este chiar tanara Carmen, ai carei fii, Mario si Gerald, elevi in clasele primare, isi impart timpul intre scoala si atelierul de lucru. "Ma bucur", spune Carmen, "ca astora mici le place sa ne urmeze, pe mine si pe barbatu-meu, Cornel, dar nu le permit sa uite de scoala, pentru nimic in lume. Le-am spus: trebuie sa fim in pas cu traditiile si romanii, sa nu ne lasam, sa iesim din conditia de codasi ai societatii. Vreau sa ne admire lumea. Noi nu furam, noi lucram zi si noapte, cu instrumentele de giuvaergerie, pana ne ustura ochii, fiindca facem lucru minion si gingas".
* * *
Targurile Bucurestiului... O noua traditie este pe cale sa ia fiinta in capitala Romaniei europene. Inundata de produsele standardizate din import, satula de E-uri si conservanti, populatia urbana redescopera fericirea de a-si intoarce privirile catre ceea ce este romanesc si sanatos in alimentatie. Mergeti la astfel de targuri (vor urma Mos Nicolae si Mos Craciun) si veti uita pe moment de criza economica si de politica. Intr-o buna masura, aici veti gasi Romania profunda si autentica, Romania trezita la viata, in pas cu vremurile si cu Europa.
Fotografii de Corneliu Stancescu