De la un scriitor cu o opera ce fascineaza generatii succesive de cititori si lasa cicatrice adanci in sensibilitatea lor, ne intereseaza totul: corespondenta, manuscrise inedite, note si insemnari razlete, interviuri, publicistica. In 2006, vaduva lui Julio Cortazar, Aurora Bernardez, care pastra in locuinta din Paris manuscrise inca nearatate nimanui, i le-a pus la dispozitie lui Carles Alvarez Garriga, specialist in opera fostului ei sot. Impreuna au alcatuit volumul "Pagini neasteptate", aparut in original anul trecut, cu ocazia comemorarii a 25 de ani de la moartea lui Julio Cortazar (1914-1984). Trebuie spus ca, in acest sfert de secol, din fondurile documentare ale scriitorului pastrate la doua universitati americane au fost editate mai multe carti postume. Corpusul operei "argentinianului universal" (alaturat in aceasta denumire lui Borges) s-a intregit mereu, ca si numarul exegetilor care-i studiaza statura uriasa, nediminuata de trecerea timpului. Povestirile lui Cortazar au inceput sa fie traduse la noi inca din anii '70, citite cu jubilatie si infuzand prozei romanesti a acelor ani spiritul lor nelinistitor-dureros, libertar, suprarealist-oniric. In patru decenii s-au putut citi in romaneste toate volumele lui de proze scurte, dar si capodopera ce a revolutionat arta romanului, "Sotron". Unele au avut si cate doua traduceri diferite, altele au fost reeditate - dovada ca, in scala noastra de valori, Julio Cortazar ramane in top, indiferent de mode literare. Traducatoarea lui cea mai avizata, cea care a realizat admirabile echivalari ale subtilitatilor originalului spaniol, este Tudora Sandru Mehedinti. Ei ii datoram si aceste "Pagini neasteptate", in unele privinte surprinzatoare pentru admiratorii romani ai lui Cortazar, cu o imagine deja formata despre el. Materialul eterogen din sertarele Aurorei Bernardez a fost impartit de editor in trei sectiuni, pe genuri: proza, autointerviuri si poezii. Prima e cea mai ampla si mai amestecata. Avem aici cel putin o nestemata - povestirea inedita "Manuscris gasit langa o mana", frumoase versiuni primitive ale unor proze antume, fragmente ramase pe dinafara din "istoriile cu cronopi si glorii", din "Un oarecare Lucas" si din "Cartea lui Manuel", notatii razlete, dar si texte cu caracter politic si ideologic. Acestea din urma sunt cele mai "neasteptate". Stiam ca autorul "Sotronului" e un om de stanga, ca majoritatea artistilor latino-americani exilati in Europa din pricina dictaturilor militare. Nascut la Bruxelles, unde tatal lui era functionar diplomatic, Julio a trait in Argentina doar 33 de ani din cei 70 cati i-au fost dati. Perfect trilingv - a tradus in spaniola mari scriitori englezi si francezi - si-a scris opera literara doar in limba materna, cu gandul la continentul lui hispanofon, desi din 1951 si pana la moarte a locuit la Paris si a primit in 1981 (odata cu Milan Kundera) cetatenia franceza. Poate nu e de mirare ca in Franta intelectualilor procomunisti, Cortazar a fost din prima clipa sustinator fervent al revolutiei cubaneze. Dar ca a ramas pana la moarte un admirator neconditionat al lui Che Guevara si al lui Fidel Castro, ca era vehement antiamerican si de partea URSS in razboiul rece, socotindu-i pe Nixon, Ford si Kissinger niste criminali odiosi - asta e cam ciudat. Acest dusman inversunat al metodelor dictatoriale si aparator al libertatii individului vizitase de multe ori Cuba, entuziasmat de "mersul inainte al revolutiei populare" si de "realizarile" liderului suprem. Sunt in volum mai multe pasaje in care formidabilul, rafinatul stilist adopta limba de lemn a propagandei de partid, care noua ne suna ca dracu'. De ce se obstina sa nu vada ca dictatura comunista este si ea oprimanta pentru individ si antidemocratica e dificil de inteles la un cronop cu atata imaginatie. Il prefer pe acel Cortazar care afirma ca "angajamentul scriitorului este in esenta cel al literaturii si ca aceasta influenteaza cu adevarat un proces de eliberare numai atunci cand functioneaza ca revolutie literara, intelegand aici lucruri cum sunt experimentul, inventia, distrugerea idolilor, acte de zen ale scriiturii care sa scuture cititorul si sa-l intoarca pe dos ca pe o manusa". Pe acest revolutionar literar il iubesc si azi cititorii, fermecati de lumea lui mai reala si mai durabila decat realul trecator.