N-ar fi prea socati nici daca ar afla ca "banditul frumos" si "borfasul simpatic" nu sunt doi parnaiasi, ci un om de afaceri si sot al unui ministru in voga, si un ziarist cu reputatie sulfuroasa, amestecat in santaje si in afaceri cu statul. Si n-ar tresari nici la limbajul porcos, cu organe sexuale in actiune, cu care interlocutorii isi agrementeaza conversatia. Sunt tabaciti de vulgaritatea strazii, a programelor TV si a internetului, care pune la indemana tuturor, inclusiv a copiilor, cea mai spurcata serie de injuraturi rostita de un om care azi reprezinta tara in Parlamentul European. Discutia dintre banditul frumos si borfasul simpatic, inregistrare legala in dosarul unei privatizari frauduloase, este o glumita, pe langa convorbirile telefonice ale lui Sorin Ovidiu Vantu, om cu mai multe dosare la justitie, intre care si unul pentru favorizarea infractorului si spalare de bani. Au in comun doar limbajul porcos, pentru ca omul e stilul, in rest, Sorin Ovidiu Vantu navigheaza cu toate panzele sus in apele tulburi ale politicii. Desi trece drept geniu financiar, averea si-a facut-o din tunuri financiare in marginea legii si a escrocheriei, intre care prabusirea unei banci si a unor fonduri de investitii in care si-au pierdut banii zeci de mii de oameni. A scapat cu complicitati in lumea politicii, a justitiei si a fostilor securisti. Suspectat ca a inlesnit fuga in strainatate a doi complici, a fost pus sub ascultare. S-au obtinut probe ca cel putin pe unul, condamnat de justitie, il intretinea cu bani prin firme paravan, incercand sa impiedice aducerea lui in tara, de unde acuzatia de favorizare a infractorului si de spalare de bani. Intre pagubele colaterale, de efect mediatic, valva starnita de stenogramele lasate deliberat sa ajunga in presa, pentru "caracterizarea inculpatului" si pentru a arata modul in care actiona.
Sorin Ovidiu Vantu a pus pe picioare un imperiu media cu migala paianjenului care asteapta prada. A cumparat tot ce se putea cumpara, o televiziune, un post de radio, ziare, reviste, ziaristi si analisti cu credibilitate, platiti cu salarii mirobolante, dar si politicieni, lideri de partide si de sindicate. Criza economica si taierea canalelor de acces la banii publici a pus in dificultate barca lui Vantu. Subred financiar, micul imperiu a devenit instrument de presiune si santaj, o retea de tip mafiot pentru a ataca institutiile statului, pentru a falsifica mecanismele democratice si pentru a castiga influenta, bani si putere prin santaj si intimidare. Mogulul a intervenit in activitatea jurnalistilor, afectand libertatea de expresie si dreptul publicului la informare corecta, garantate de Constitutie. Si-a tratat ziaristii ca pe mercenari ai intereselor sale, a sustinut si a incitat la suspendarea presedintelui, s-a amestecat in campania electorala si a favorizat pe fata candidatul opozitiei, l-a si felicitat pe prostanacul care timp de cinci minute s-a crezut presedinte. Omul se vedea intrand pe cai mari in "catastifele istoriei" si scapat de ochiul justitiei. A pariat pe un cal mort, suficient ca Traian Basescu sa includa acest gen de a face presa printre amenintarile la siguranta nationala. De ce nu? In fond, Al Capone n-a fost dovedit ca traficant de alcool sau asasin. A cazut pentru un fleac. Nu si-a platit impozitele.
Autodidact, dar amator de carti de istorie, lui Sorin Ovidiu Vantu i-a scapat o maxima atribuita lui Abraham Lincoln: ii poti pacali pe toti o vreme, pe unii chiar tot timpul, dar nu pe toti tot timpul. Mai pe romaneste, ulciorul nu merge de multe ori la apa...