Dintre starurile literaturii britanice contemporane, o proportie considerabila o reprezinta scriitorii cu unul sau ambii parinti de alta origine decat engleza. Proveniti din emigranti la prima sau la a doua generatie, acesti romancieri au adus un suflu proaspat si o tematica noua, legate in principal de alt tip de sensibilitate, de tematica exilului si adaptarii, de prejudecatile sociale din conservatoarea Anglie.
Ca succesul lor nu se datoreaza doar ipocritei "corectitudini politice", ci in primul rand valorii literare inteleg toti cei care ii citesc in zecile de limbi in care au fost tradusi (inclusiv in romaneste), dupa ce au obtinut mari premii, romanele le-au fost ecranizate si critici cu autoritate le-au relevat calitatile. Sa dau doar cateva nume mai mult sau mai putin celebre: Salman Rushdie, indianul cu studii in Anglia; V.S. Naipaul din Trinidad - premiul Nobel pentru literatura in 2001; Kazuo Ishiguro, venit la 6 ani cu familia din Japonia, un scriitor exceptional, ale carui romane - "Ramasitele zilei", "Pe cand eram orfani", "Sa nu ma parasesti" s.a. - au entuziasmat o lume intreaga. Apoi anglo-chinezul Timothy Mo, nigerianul Ben Okri, maghiarul Tibor Fisher, sau mai tinerele Monica Ali, originara din Bangladesh, si Zadie Smith, cu radacini jamaicane - cu totii distinsi cu Booker Prize sau ajunsi pe lista finala a premiului. Din randul lor nu poate lipsi Hanif Kureishi, provenit dintr-o familie pakistano-engleza. V-am mai recomandat aici alte doua romane ale lui, "Buda din suburbii" si "Darul lui Gabriel", traduse tot la Humanitas, si care ma entuziasmasera. Fiind si scenarist de film (nominalizat la Oscar!), si dramaturg de succes, Hanif Kureishi cunoaste asteptarile publicului si are inteligenta de a-l capta cu povesti care ne intereseaza pe toti, brodand destine particulare, dar in care ne recunoastem fiecare prin numitorul comun al omenescului. Cel mai nou roman al lui, "Am ceva sa-ti spun", are ca narator un psihanalist londonez, Jamal Khan, de origine anglo-pakistaneza, ca si autorul, cincuagenar ca si el, ramas singur dupa divortul de sotia englezoaica, impreuna cu care imparte grijile fata de fiul lor puber. Toata ziua Jamal asculta confesiunile pacientilor, iar serile si le petrece in compania prietenului Henry, un regizor dezabuzat, in declin profesional, prin carciumile si bordelurile Londrei. Ca si pacientii lui, psihanalistul refuleaza o trauma teribila, legata de o mare iubire din prima tinerete, indianca Ajita. Explorarea propriilor tenebre scoate la lumina, in felul surprizelor din romanele politiste, vina tainuita timp de decenii: o crima. Impreuna cu doi prieteni din studentie, un bulgar si un neamt, il ucisesera pe tatal Ajitei, dupa ce aflasera ca acesta abuza sexual de ea. Crima fusese pusa pe seama muncitorilor nemultumiti de patronul lor, neamtul si bulgarul fugisera in lume, iar Jamal isi continuase studiile si viata, construindu-si o cariera si un statut social in cosmopolita Londra. Sub coaja ranii sufletesti, trecutul coace insa. De fapt, toate personajele acestui roman ironic (cu un umor adesea negru) sunt depresive si au comportamente deviante, explicabile prin refulari si complexe din copilarie si adolescenta, datorate situatiei familiale si sociale din anii '70, cu alternanta la guvernare intre laburisti si conservatori (in special cu Margaret Thatcher si reformele ei radicale are ce are romancierul). Firul principal al povestii lui Jamal se impleteste cu nenumarate destine secundare, complicate de imprejurari exterioare. Avem parcursul furioasei, inadaptatei, boemei surori a lui Jamal, grasana Miriam, care face copii cu tati necunoscuti si are un suflet mare, povestea artistului Henry, care sfarseste prin a face un cuplu cu inculta Miriam, la care gaseste intelegere si caldura. O avem pe Lisa, fiica lui Henry - reprezentanta a generatiei punk, care detesta valorile parintilor, pe Karen, jurnalista de televiziune, snoaba si preocupata doar de subiecte cu potential rating, pe Ali - politician musulman gay, de doua ori minoritar, exploatandu-si conditia in functie de beneficii, si multi altii. O intreaga lume a Londrei coplesite de emigranti, astfel incat cartierele "bune" ale englezilor de susa au devenit adevaratele ghettouri, cu mentalitatea si obiceiurile lor conservatoare, in care se identifica. In subtilitatile, emotia, sensibilitatea cu care pune in scena Hanif Kureishi toate aceste personaje se vede ghiara maestrului, care-si ia materia dintr-o realitate traita si o pune intr-o constructie solida si functionala. Ca modelele lui sunt autentice o dovedeste si faptul - il mentionez sub titlu anecdotic - ca sora romancierului s-a recunoscut in personajul Miriam si s-a plans in presa, tot asa cum alte rude ale lui Kureishi s-au revoltat public ca au fost "folosite" in romanele precedente.