Operatiune incitata si de corbii opozitiei. Carlanul PSD, Victor Ponta, a si chemat la oprirea lucrului in ziua in care va fi dezbatuta motiunea de cenzura, pentru a pune presiune pe parlamentarii puterii, ceea ce suna a incitare. Sindicalistii n-ar trebui sa faca politica, nici sa politizeze revendicarile salariale. Greva cea mai curioasa a avut loc la Ministerul Finantelor. Lucru ciudat, functionarii fiscali nu cereau salarii mai mari, ci revenirea la stimulente. Acolo salariile erau fudulie, suplimentele erau temelie. Intru combaterea evaziunii fiscale si aducerea la ordine a datornicilor, a fost imaginat un fond de stimulente, prin retinerea a 15% din diverse surse de colectare. Insa acordarea stimulentelor, in absenta unei grile de performanta profesionala, a ramas la aprecierea sefilor si cu asta s-a deschis usa tuturor abuzurilor imaginabile. Prin jocul stimulentelor, un simplu functionar isi dubla, practic, salariul, iar un director si-l tripla. Cu timpul, eficienta si competenta nici n-au mai contat, recompensati erau functionarii loiali sefilor, executantii docili si, desigur, clientela politica. Forma de remunerare arbitrara, fondul de stimulente nu era inclus in bugetul Ministerului la capitolul cheltuieli cu personalul, era o modalitate de plata netransparenta, pe criterii clientelare. Pe aceste venituri angajatii nu plateau contributii de somaj, iar pana in 2008, nu au platit nici un fel de contributii. Cu timpul, sistemul stimulentelor de la finante a devenit o vaca de muls pentru o multime de oameni care nu aveau nimic de a face, nici cu combaterea evaziunii fiscale, nici cu colectarea banilor de la rau-platnici. Secretare, sefii de birou, directorii, secretarii de stat, expertii, contabilii, soferii, bufetiere, chiar si femei de serviciu, toata lumea era stimulata pe criterii netransparente si arbitrare, de sefi care manuiau cu polonicul banii publici. Un document intern al unui fost ministru vorbea de distributie preferentiala si de conditionarea stimulentelor de returnarea catre conducerea unitatii a unor parti din ele. Usa abuzurilor era larg deschisa. Cum generozitatea birocratiei pe banii publici nu are limite, s-a ajuns, pe baza de stimulente, ca un sofer sau o bufetiera sa-si tripleze salariile. Sa tot fii angajat la Ministerul de Finante. Si cum numarul angajatilor din sistem trece de 30.000, stimulentele pe un singur trimestru erau de circa 35 de milioane de euro. FMI a cerut curmarea abuzului si acordarea stimulentelor in functie de rezultate. Altfel, cu scuza ca asa combatem evaziunea fiscala, ne furam singuri caciula.
Guvernul s-a executat, uitand sa includa stimulentele in salarii, inainte de reducerea lor cu 25%. Stimulentele au disparut si unii s-au trezit cu veniturile mai mult decat injumatite de la o luna la alta, desi multi au rate si credite acordate prea usor de banci care au considerat stimulentele drept venituri fixe. De unde si protestele. Guvernul Boc e chemat sa plateasca lipsa de prevedere cu care a procedat la reducerea salariilor unor bugetari, dar si racilele unui sistem corupt si generator de castiguri nemuncite, impus in timp de populismul politicienilor, de incompetenta guvernelor care l-au precedat si de complicitatea unor lideri sindicali. Nu este singurul mod de a ne fura caciula. Ani de zile politicienii populisti, de obicei social-democrati, in cardasie cu liderii sindicali, au falsificat sistemul de salarizare al functionarilor publici, impunand peste o suta de sporuri, care aduc unora dintre ei venituri de peste cinci ori mai mari decat salariul mediu pe economie. Intr-o zi se va sparge si aceasta buba. De obicei, astfel de bube se sparg, dureros, la vreme de criza. Iar pagubiti sunt cei cu salariile cele mai mici.