A fost prima data cand un presedinte de stat s-a alaturat, ca sponsor moral si material, in organizarea unui astfel de eveniment. Pe 29 septembrie, la Liubliana, d-l Danilo Turk, presedintele Sloveniei, a deschis ceremonia oficiala de incepere a Forumului Apimedica. Astfel, Slovenia a intrat cu cinste, pentru a doua oara, in istoria Apiculturii si Apiterapiei, dupa ce in 2003 s-a organizat tot la Liubliana Congresul Apimondia, unde atunci s-au reunit peste 5000 de participanti si 250 expozanti din intreaga lume.
Casa albinelor
De la prima intalnire cu ea, Slovenia te farmeca prin frumusetea naturii ei ocrotite, care se imbina armonios cu civilizatia localnicilor si cu respectul lor urias pentru traditia milenara. Desi are o suprafata doar cu putin mai mare decat Dobrogea noastra, si numai 2 milioane de locuitori, este impresionant cat de numerosi apicultori exista in Slovenia, cat de bine organizati sunt si ce traditie plina de farmec au dezvoltat in cresterea albinelor. Plin de farmec, de pilda, este obiceiul local de a se face case pentru albine. Pe un amplasament bine ales, in locul stupilor nostri obisnuiti, poti vedea o casa adevarata, construita din lemn. Un perete este alcatuit din stupii alaturati si suprapusi, asezati cu fetele spre exterior. Exista pe ele foarte multe intrari mici, fiecare atragatoare prin culoare, cate una diferita, pentru fiecare familie de albine. Apicultorii au inceput sa-si decoreze stupii inca de la mijlocul secolului 18. Pe fiecare fata cu urdinis vezi cate o "Buna-venire" pentru familia de albine, sub forma unei picturi ce reprezinta o imagine istorica, una biblica, o pilda sau o sceneta din viata de zi cu zi. Unele dintre casele albinelor sunt adevarate opere de arta, iar cele mai vechi picturi pot fi admirate la Muzeul Apiculturii de la Radovljica.
Atat de aproape sunt apicultorii sloveni cu sufletul de albine, incat casa pe care le-o construiesc harnicelor adunatoare de miere urmareste exact modelul locuintei omenesti. Este facuta din lemn si acoperita cu sindrila. Au ferestre si usi obisnuite. Unele au prispa. Cand deschizi usa, simti cum aerul de stup, curat si placut mirositor, iti umple plamanii de sanatate. Inauntru, observi cum toate uneltele apicultorului asteapta cuminti sa le vina randul la lucru. Casa albinelor le fereste pe acestea de frig iarna si de caldura extrema vara.
Dejun cu miere
Iubirea si recunostinta fata de albine, grija si protectia fata de natura fac parte dintr-o apicultura care in Slovenia se considera a reprezenta nu doar producere de miere, ci mai mult decat atat: un stil de viata. O modalitate naturala de a privi tot ce este viu si de a trai intr-o armonie cu darurile lui Dumnezeu. Caci dincolo de ferma lor de albine, apicultorii isi poarta cu mandrie drapelele regionale catre Asociatia Slovena a Apicultorilor. Staruinta lor comuna de a impartasi tuturor binefacerile albinelor a dat roade pana la nivel national.
In gradinitele de copii este acum in desfasurare un program de informare pentru micuti si parintii lor, despre beneficiile asupra sanatatii, prin includerea mierii in dieta. Aici li se ofera miere in mod gratuit copiilor, pentru ceea ce a fost numit micul dejun cu miere. Apicultorii participa direct la aceste intalniri. Scoala primara si secundara cuprinde ore de apicultura, iar pentru elevi se organizeaza tabere de apicultura. Se dezvolta un interesant si atragator turism apicol (www.visit-slovenia.si). In multe locuri din tara, albina este prezenta ca insemn sau decoratiune. Una dintre monedele Sloveniei dinainte de introducerea euro avea reprezentata pe ea albina.
Tara mica cu suflet mare
In acest context, Apimondia, adica Federatia Internationala a Asociatiilor Apicultorilor, ce reuneste aproape 80 de asociatii din 58 de tari, a ales Slovenia cea mica, dar cu suflet mare, drept loc de desfasurare pentru Forumul dedicat Apiterapiei, in acest an.
Aici s-au reunit specialisti ai practicii clinice si ai laboratoarelor din 39 de tari, de pe majoritatea continentelor. Momentul ales pentru Apimedica 2010 din Slovenia pare sa fi fost intr-o conjunctura astrala favorabila. Comunicarea a fost de o fluenta aparte. Inca din prima dimineata, s-a simtit sinergia intre ideile prezentate de conferentiari, desi acestia venisera din diverse parti ale lumii. Era ca un semn ca s-a implinit timpul ca sa trecem pe un nivel mai inalt de comunicare. Adica, asa cum se petrec lucrurile si in stupul despre ale carui produse si utilizarile lor ne-am intalnit sa ne impartasim experientele. Daca am patrunde mai profund in fiinta stupului, am putea sa deslusim si sa deprindem intelepciunea si experienta albinelor. In orice parte a lumii, in interiorul familiei de albine, mierea are aceeasi destinatie, de a hrani adecvat, propolisul de a proteja contra microbilor, radiatiilor sau altor pericole, laptisorul de matca de a hrani specific matca si puietul mic... De aceea, constatam ca mierea din locuri indepartate de pe globul terestru are aceleasi efecte principale, desi provine din flore diferite si desi cercetatorii din laboratoare gasesc compozitii variate. La fel se intampla cu propolisul, laptisorul de matca si celelalte produse ale stupului. Se pare ca albinele nu au cunoscut un turn al Babilonului in istoria lor, ci au pastrat un limbaj comun si obiceiuri de viata asemanatoare. In societatea albinelor, sinergia pare a fi prezenta pe mai multe niveluri: al fiintelor care traiesc laolalta, al substantelor chimice, al raportului cu mediul de viata si, in mod sigur, chiar mai departe, spre absolut...
Mierea, remediu divin
"Contaminati" de spiritul generos al albinelor, participantii de pretutindeni si-au daruit experientele acumulate de ani de zile. Profesorul Kamaruddin, de la Facultatea de Medicina din Malaya (Malaezia), a prezentat munca clinica desfasurata cu pacienti care aveau rani cronice, rezistente la tratamente conventionale. Folosind mierea locala in aplicatie directa, acestea au putut fi vindecate, deoarece mierea curata ranile, promoveaza cresterea tesuturilor sanatoase, cat si epitelizarea. Din Slovenia, dr. Franc Groselj a aratat cum a folosit de-a lungul anilor mierea slovena, spre a trata plagile diverse ale pacientilor. Cu totii ne-am amintit si de profesorul Descottes, care a facut acelasi tip de tratamente cu miere franceza, timp de 20 de ani, in clinica sa de chirurgie din Paris. Ca si de rezultatele spectaculoase din Cuba. Acolo, in urma cu niste ani, intr-o clinica de chirurgie de stat, dintre pacientii cu infectii cronice nozocomiale (majoritatea osteomielite!), abandonate de medicina conventionala, din cauza multirezistentei la antibiotice, au fost vindecati peste 90% din pacienti prin utilizarea de propoarohoney (un amestec de miere, propolis si ulei esential).
Un alt exemplu de sinergie chimica din stup a fost dezvaluit de profesorul Josef Simuth, de la Academia de Stiinte din Slovacia: prin studii de laborator amanuntite, echipa sa a descoperit o substanta ce se gaseste deopotriva in miere, laptisorul de matca, polen si propolis. Este apalbumina 1, care actioneaza ca antimicrobian, reglator al imunitatii, cicatrizant.
Din Japonia, dr. Hirofumi Naito, un maestru de renume mondial al terapiei cu venin de albine, a prezentat un studiu clinic, care sugereaza ca acest tratament influenteaza mobilizarea limfocitelor. Dr. Noriko Hattori a informat despre studiile de laborator care au aratat ca laptisorul de matca amelioreaza functiile nervoase prin regenerarea neuronilor din zona hipocampusului, cat si prin actiunea neurotrofica, care impiedica moartea neuronilor. Se studiaza si posibilitatea utilizarii laptisorului de matca in terapia bolii Alzheimer.
Apiterapia din Romania este mult apreciata pretutindeni in strainatate, datorita curajului si realizarilor clinice deosebite ale terapeutilor nostri. In Slovenia, am avut o echipa formata din: dr. bioch. Cristina Mateescu (Director general al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultura), dr. Stefan Stangaciu (Presedinte Societatea Romana de Apiterapie), dr. Mihaela Orodan (Arad), dr. Dorin Mindrescu (Craiova), dr. Cristina Pavel (Bucuresti), dr. Cristina Aosan (Melidava, jud. Galati), Prezentarile romanilor s-au constituit in puncte de inceput ale unor interesante dezbateri intre participanti.
Ne reamintim cu nostalgie ca si apicultura din Romania a cunoscut in trecut o dezvoltare impresionanta, incat se vorbea despre traditia apicola romana. Radacinile ei par a fi stravechi: inca din secolul V. i. Ch., Herodot scria ca tracii de pe malul drept al Dunarii povestesc ca "pamanturile de dincolo de apa nu pot fi calcate cu usurinta, din cauza multimii albinelor care nu dau nimanui indemn sa patrunda pe acele meleaguri".
Inainte de 1989, statul acorda o importanta deosebita apiculturii: 17% din venitul national realizat prin export era reprezentat de produse ale albinelor, plante medicinale si vanat.
Acum privim cu admiratie peste granite, la implinirile slovene, unde apicultura a ajuns la un impact social impresionant. Sau la alte tari, in care guvernele si-au indreptat atentia spre apicultura si apiterapie. In Cuba, functioneaza de mai multi ani un program guvernamental ce cuprinde tratamente profilactice si curative cu propoarohoney, la toate nivelurile sistemului medical: cabinete, policlinici, spitale. In Malaezia exista, de asemenea, un program national cu apiterapie. In Ucraina, Presedintia statului s-a alaturat organizatorilor celui de al 43-lea Congres al Apimondia, care se va desfasura la Kiev in anul 2013. Tot ce ne ramane noua, romanilor, e speranta. Nadejdea ca in Romania de azi putem spera ca suflul unui trecut istoric valoros, alaturi de exemplele cotidiene de pe alte meleaguri, vor coagula stradaniile individuale intr-o miscare colectiva care sa readuca armonia si spiritul societatii albinelor la locul cuvenit lor, in societatea oamenilor.
membru in Comisia de Apiterapie a Apimondia, www.melidava.ro