Un recital de maestru, al carui autor, pictorita Rodica Lazar, din pacate nu mai este printre noi. Anul trecut, la 78 de ani, "doamna picturii romanesti", cum a fost numita, a plecat spre un loc mai incarcat de culori si de lumina. Si numai visele ei au ramas aici, si dainuie, asternute pe panze si pe hartie: picturi, acuarele, desene - toate mustind de o gratie robusta si savanta, a formei si a culorii. Arta Rodicai Lazar are foarte multi admiratori: colectionari, artisti sau simpli iubitori de frumos. De aceea, la vernisajul amplei sale expozitii retrospective, in seara de 8 octombrie, o mare de oameni a umplut pana la refuz sala cea lunga de la Apollo. A umplut-o de o maniera greu de inchipuit in aceste vremuri, ce par atat de pragmatice si chinuite. Semn bun! Nostalgia dupa marile valori ale artei se intoarce in teatru, in literatura, in artele plastice... Pictori de elita alaturi de multi dintre cei mai mari critici de arta ai tarii au venit la Galeria Apollo, sa onoreze amintirea artistei si frumusetea acestei expozitii eveniment.
Rodica Lazar, artista delicata si distinsa, ale carei trasaturi s-au transmis si picturilor sale, s-a nascut la Husi, in 1931. Dupa ce a absolvit in 1956 la Bucuresti Academia de Belle Arte, pictorita a avut o activitate prodigioasa: multe si bine primite expozitii personale, in galeriile de prestigiu ale Capitalei, dar si la fel de multe participari la expozitiile colective, organizate in strainatate. Si nici premiile mari ale tarii nu au ocolit-o. In plus, vreme de aproape 20 de ani, din 1960 si pana in 1988, Rodica Lazar a fost si profesor universitar, la acelasi Institut, "Nicolae Grigorescu" din Bucuresti, unde studiase. Cu atat mai mult, gandurile acestei creatoare de elita despre arta sa, despre truda si indarjirea ei de zi cu zi, in dragostea si respectul lucrului bine facut - sunt demne de luat in seama. Ele pot fi un model de indreptare pentru cei care cred ca numai superficialitatea este virtutea romanilor. Iata ce marturiseste pictorita. "Eu m-am format si m-am educat in credinta ca lucrul facut zi de zi aduce cu sine calitatea, in cazul meu transfigurarea si spiritualizarea picturii, atunci cand ai forta sa-ti recunosti limitarile si sa o iei de la capat, cu modestie si fara cartire, ca un supus al regatului caruia i te-ai inchinat de buna voie. Iata cum valorile perene ale credintei se regasesc in practicarea unei profesii: ascultarea datorata profesorilor, smerenia in fata maestrilor si taina pe care o presupune creatia si slava Domnului, daca lucrul iese bine".
Si poate ca tablourile Rodicai Lazar stralucesc pe peretii Galeriei Apollo tocmai prin magia discreta si tainica a creatiei, inchisa in ele deodata cu slava lui Dumnezeu. Intr-o alternanta, cand de culori exuberante, cand de jocuri de griuri (alternanta voita si repetata in timp), artista si-a construit lumea ei, prezenta in expozitie prin nu mai putin de 150 de tablouri si desene. Este o lume simpla si fabuloasa. Asa cum sunt si esentele. Si ca dintr-un vis bland, in lucrarile Rodicai Lazar coboara si invadeaza cai si corabii, pasari, balerine si tanagre - ce par ca se topesc in culorile lor. Autoportretele si portretele ori siluetele feminine sporesc si ele farmecul expozitiei, asezate pe simeze cu pricepere, intre peisaje din sate, din parcuri, din Bucuresti ori din Husiul copilariei artistei. Si dintre ele palpita imaginea unui "Crist", binecuvantatoare si moderna.
Aceasta stralucitoare expozitie a fost facuta sub egida Fundatiei Fildas Art si a Asociatiei Femeilor Creatoare in Arta Plastica din Romania, iar mecenatul generos al doamnei Anca Vlad, dublat de efortul competent si tenace al pictoritei Rodica Xenia Constantin, presedinta Asociatiei, au fost decisive. Un regal, in toamna de aur a Bucurestiului.