Cand pe strazi zanganesc triumfatoare dihonia si alienarea, poate ca a venit vremea sa intri intr-o gradina si sa te invelesti cu o floare... Iti vei recastiga astfel ceva din curatia si din tihna furate de tumultul ambiguu al vremurilor. Cu atat mai mult acum, cand toamna, cu exploziile ei senioriale de culori, intareste linistea si farmecul gradinilor.
Cu acest mesaj delicat si generos isi intampina vizitatorii, in aceste zile, prestigioasa galerie "Veroniki Art" din Bucuresti. Ideii de a crea gradini paradisiace si solare i-au subscris, cu maiestrie si cu un soi de smerenie artistica, noua plasticieni romani, care prezinta publicului lucrarile lor in pictura si mozaic. Ei sunt: Cristina Buzamet (cu niste splendide inchipuiri florale, in mozaic), Ion Grigorescu (unul dintre pictorii nostri optzecisti de marca, si care aici a prezentat un film video), Francisc Luka, Rodica Anca Marinescu, Laurentiu Midvichi, Onita Muresan, Mircea Novac, Mihai Potcoava si Silvia Radu - decana de varsta si de valoare a grupului, si unul dintre cei mai importanti pictori si sculptori ai Romaniei.
Cand intri in marea galerie de langa parcul Herastrau, ai senzatia ca tocmai ai patruns intr-un urias taram al florilor, o gradina, si pamanteana, si celesta, ale carei culori te invaluie linistitoare, din pereti. Ici-colo, savuroase siluete feminine traverseaza cu candoare tablourile, ca niste nimfe ale timpurilor noastre si din inimile noastre desprinse. Atat de devotati au fost artistii de la "Veroniki Art" ideii de gradina, atat de tare s-au contopit cu florile pe care le-au inchipuit - incat pare ca expozitia toata e facuta de un singur autor!
In catalogul expozitiei, artistii si-au notat crezurile care intregesc frumusetea simpla si calma a gradinilor lor. "Pentru mine, gradina-rai are imaginea unui atelier inconjurat de copaci, flori si pisici", spune pictorul Francisc Luka. "Inca mai pastram in noi dorul permanent al Edenului, dorul armoniei din gradina primordiala. Gradinile noastre pe pamant sunt icoanele, imaginea divinei bucurii, a creatiei vii, a cresterii vegetale in lumina". (Rodica Anca Marinescu). "Gradina exista in fiecare din noi. Ea este locul de unde venim si unde speram ca ne vom duce. Este darul frumosului, armoniilor, luminii, pacii si culorilor. Este reperul plin de puritate pe care trebuie sa-l cautam incontinuu. E gratis, aproape. Trebuie doar s-o zarim, sa nu trecem nepasatori pe langa aceasta minune paradisiaca. Ea ne ordoneaza si infrumuseteaza sufletul si viata", spune tulburator Mihai Potcoava. Pictorita Onita Muresan marturiseste, si ea, de la intersectia picturii cu poezia: "Dimineata imi privesc gradina din fereastra inimii. Prin perdeaua frunzelor descopar un nou decor; indraznesc sa pasesc pe covorul firelor de matase, in timp ce gleznele imi sunt mangaiate de roua. Soarele schimba din nou paleta zorilor, de data aceasta, insa, cu miros de violet... astazi rasare de dupa crinul alb, ieri a iesit de dupa vie, maine... cine stie de unde? Chipul meu din fantana e acolo dintotdeauna. Dramaturgia naturii ma nauceste, e coplesitoare; aproape cred ca sunt in rai, aproape cred ca nu traiesc. Oare traiesc eu sau gradina traieste in mine?". In schimb, Silvia Radu simte ca puterea florilor trebuie sa fie aproape de puterea lui Dumnezeu: "Cand spunem gradina, ne gandim, intai de toate, la Gradina Raiului, asa acum o fi fost ea, si din care Adam si Eva si-au permis sa plece. Important, acum, pentru noi, e sa ne putem inchipui - daca suntem in stare - cum va fi in Imparatia Cerurilor, pe care, prin tot ceea ce facem in viata, sa reusim s-o cucerim".
Am plecat reconfortat de la galeria "Veroniki Art". Simplitatea si puritatea de cristal a acestei expozitii, intr-o Romanie cuprinsa de convulsii de tot soiul, mi se pareau de-a dreptul terapeutice. Leac in culori pentru inima. Si m-am rugat apoi ca puterea florilor si puterea lui Dumnezeu sa ne ocroteasca pe toti.