In fapt, cu exceptia a doua-trei imbranceli de forma (pentru a justifica totusi rostul deplasarii in Bucuresti), in Piata Victoriei, in fata guvernului, a avut loc o noua chermeza sindicala. Singura deosebire fata de alte manifestari de gen a fost ca, in locul "Pinguinului", de data asta s-a dansat "Hora Unirii!". Televiziunile-vuvuzea au dat, inca o data, cu bata in balta, demonstrand ca exista o limita a manipularii ce, atinsa, se intoarce impotriva organizatorilor. "Campaniile" celor doua trusturi mediatice, orientate evident impotriva unui singur "obiectiv", indiferent de pozitia sau implicarea lui, au devenit satioase, provocatoare de greturi, ca un unic fel de mancare, oferit mereu, oricand si oriunde, pana la refuz. Dupa Realitatea si Antene, d-l Basescu, presedintele Romaniei, este vinovat de toate: de criza economica mondiala, dar si de dezastrul administratiei spitalelor de stat, de seceta de peste vara, dar si de venirea iernii ("Iarna nu-i ca vara!") s.a.m.d.
Nu mi-am propus sa fac o analiza a modalitatilor de manipulare mediatica, realizate de cele doua trusturi de presa. Nu vreau sa atrag atentia ca "numele mari" momite cu "drepturi de autor" uriase, de patronii firmelor in cauza s-au tras mai in spate din corul huiduitorilor presedintelui. Locul lor a fost preluat de personaje hilare, precum D. Diaconescu (Partidul Poporului OTV) sau scoase din naftalina Istoriei, precum C. V. Tudor. Discursurile acestora, aiuritoare, au rolul de a suplini bruma de rationalitate pe care "analistii seriosi" o inoculau demersului antiprezidential. "Planul" mogulilor e simplu: d-l Basescu si partidul sau trebuie desfiintati, distrusi, exclusi de pe scena politica. "Dictatorul" odata eliminat, nimeni nu va mai pune in discutie "Sistemul", partidele "normale" vor alterna lin la putere, fiind impreuna, cum au fost tot timpul, inca de la impartirea rolurilor de "democrati", dupa rasturnarea comunismului ceausist in 1989. Nu vreau sa discut acum nici "pasii" pe care partidele aferente televiziunilor-vuvuzea urmaresc sa ii faca pentru rasturnarea guvernului Boc sau/si suspendarea d-lui Basescu. Victor Ponta, liderul PSD, si Crin Antonescu, seful PNL-ului, se intrec intre ei in declaratii belicoase, in propuneri "constructive", mergand de la guverne-fantoma, pana la pielea ursului din padure. Adevarul este ca nici PSD-ul, nici PNL-ul nu au alte solutii pentru criza decat cele impuse guvernului dominat de PDL de presedintele Traian Basescu. Oricum ar fi cosmetizate, deciziile administratiei statului trebuie sa vizeze austeritatea si, in eventualitatea depasirii crizei, reconstructia structurilor institutionale. D-nii Ponta si Antonescu, parteneri si competitori in acelasi timp, vor sa profite de consecintele hotararilor dure ale guvernului in functiune, pentru a poza in "salvatorii natiunii", preluand puterea la termen sau inainte, prin stimularea unor dezertari din "arcul guvernamental". In fond, si PDL-ul are destui politicieni care s-ar desolidariza chiar maine de "simbolul sau prezidential", daca li se asigura supravietuirea politica. Spectacolul televizat al "manifestarilor sindicale" de saptamana trecuta m-a facut sa ma gandesc la soarta celor in numele carora, atat partidele, cat si mediile romanesti, isi duc "razboaiele", polemizeaza, lanseaza programe. "Talpa tarii", cei care muncesc in unitati productive ori institutii administrative sunt reprezentati, in dialogul social necesar oricarei comunitati stabile, de sindicate, asociatii benevole, menite sa le apere interesele. Sindicatele nu mai sunt, desigur, "cureaua de transmisie a Partidului catre clasa muncitoare", cum erau sub comunisti. In societatile democratice, ele reprezinta organizatii autonome, cu caracter profesional, care stiu sa impuna structurilor politice moderarea unor decizii, abandonarea unor hotarari discriminatorii, redistribuirea mai echilibrata a venitului national. Liderii lor sunt alesi in functie de competenta si decizia cu care ii reprezinta pe asociatii din spatele lor, raspunzand cu functia, pentru strategii gresite, neimpliniri, aliante conjuncturale proaste. Esecul manifestarilor sindicale de la noi se explica, in primul rand, prin implicarea politica totala si coruptia liderilor sindicali, prin alcatuirea de catre ei a unei caste suprapuse, inchise, asemanatoare clasei politice existente. Nu e, deci, de mirare, ca diversele grupari sindicale au refuzat sa actioneze unitar, atat prin manifestatii stradale, cat si prin greva generala. Politizarea conducerilor sindicale, dar si excesul resentimentar al propagandei televiziunilor-vuvuzea au golit de continut miscarea sindicala romaneasca, transformand-o intr-o "forma fara fond".
P.S. Manifestatia politistilor n-a mai avut caracter de chermeza, dar nici caracter sindical. "Aparatorii legii" au devenit agresorii ei. Bataia de joc fata de simbolurile nationale, inclusiv de uniforma, trebuie pedepsita exemplar, prin concedierea sau arestarea initiatorilor. Dura Lex, Sed Lex. Iar M.A.I. trebuie sa se preocupe mai atent de selectia si educarea functionarilor sai.