Cnezatele din Tara Hategului
Timp de 1000 de ani, pentru istoria Tarii Hategului nu exista documente scrise. Stapanirea romana s-a retras in 274, iar urmatoarele date scrise le aflam abia in 1247, in Diploma Cavalerilor Ioaniti. (O mie de ani de ceata istorica peste magnificul podis transilvan, inconjurat de munti, ca de o coroana de piatra. Tara dacilor si a cuceritorilor romani, tara celor doua Sarmizegetuse, candva, triumfale.)
Sigur ca oamenii si-au continuat existenta in aceste teritorii atat de prielnice, prin ceea ce Nicolae Iorga numea romanii populare, niste comunitati rurale care au supravietuit retragerii stapanirii romane. Printr-un proces etimologic foarte complex, neelucidat pe deplin pana astazi, locuitorii acestor romanii populare se gasesc pretutindeni in Europa, purtand numele de walahi, wlahi, welschi (in Muntii Vosgi din Franta) etc., iar teritoriile locuite de ei Wales (in Marea Britanie), Walcheren (insula in Olanda de azi), Valonia (in Belgia), Walchen (numeroase in Elvetia, unde lumea romana se intalnea frecvent cu cea germana), Valahia (Tara Romaneasca).
Astfel de romanii populare au fost, probabil, si cnezatele din Tara Hategului, formatiuni teritoriale militare si juridice care au functionat pe parcursul secolelor XIII-XV. In acest interval de 200 de ani, Tara Hategului se desprindea de voievodatul lui Litovoi si incepea sa se integreze in Regatul Ungar. Dar, intr-o regalitate inca fragila, adevaratii conducatori ai Tarii Hategului, atat militar, cat si juridic, au fost cnejii. Un cnezat hategan cuprindea de la 5-6 sate, pana la 20 de sate. Istoricul Radu Popa a identificat 10 "mari cnezate" hategane, si anume: cnezatul Raului Mare, cnezatul Densusului, cnezatul Raului Barbat, cnezatul Raului Alb, cnezatul Britoniei, cnezatul Strei-Sangeorgiului, cnezatul Cernei, cnezatul Salasurilor, cnezatul Silvasului si cnezatul Vadului.
In cadrul Regatului Ungar, cnejii hategani se bucurau de o anumita autonomie, iar in armata maghiara, formau un corp de oaste distinct. Romanii au inceput sa-si piarda din drepturi in cadrul Regatului Ungar dupa disparitia dinastiei maghiare a Arpadienilor si inlocuirea ei de catre dinastia franceza de Anjou. In timpul primului rege din dinastie, Carol Robert de Anjou, care a domnit in prima jumatate a secolului al XIV-lea, romanii nu au mai fost acceptati in randul nobilimii, daca nu treceau la catolicism si nu se maghiarizau. Fideli credintei lor ortodoxe, o parte din cnejii hategani (care erau toti nobili romani), fie trec Carpatii in Tara Romaneasca sau Moldova (legenda "descalecatului" din Transilvania a Tarii Romanesti si a Moldovei), fie decad si ajung tarani liberi, apoi iobagi sau serbi (li se luau pamanturile, si astfel nu mai puteau sa hraneasca un cal, conditie obligatorie in Regatul Ungar pentru ca un barbat sa devina nobil). Nobilii romani care adoptau limba maghiara si isi maghiarizau numele trecand si la religia catolica (in mod remarcabil, bisericile pe care le-au ctitorit in secolele XIV-XV au fost, totusi, ortodoxe) ramaneau mai departe nobili, in cadrul Regatului Ungar.
Dupa procesul de maghiarizare si catolicizare, intre familiile nobiliare din Regatul Ungar, de origine romaneasca, din Tara Hategului se afla, printre altele, familia Morsyna de Reketrye sau Morsinay, din Musina de Rac (familie din care se trage si Erzsebet Morzsinay, mama lui Iancu de Hunedoara), familia de Pesthyen, Pesthyeny din Pesteana. Familia Kende sau Kendeffy de Malomwyzf din Rau de Mori, familia Corvinus de Hunyad, care l-a dat pe voievodul Transilvaniei Iancu de Hunedoara si pe fiul lui, regele ungar Matei Corvin.
Cei mai vestiti peste timp au ramas cnejii Raului Mare, numiti Candea, Kendeffy, Cande, Kende, Candres sau Kanderessy. Ascensiunea Candestilor, fata de ceilalti cneji hategani, atinge apogeul la sfarsitul secolului XIV si in secolul al XV-lea, prin Ioan zis Candea si fiii lui, Latcu si Ioan Candres. Acestia au ajuns pe treptele superioare ale ierarhiei nobiliare, prin participarea la luptele antiotomane, dar si prin sprijinul oferit lui Iancu de Hunedoara. In anul 1430, familia Candea obtine dreptul de administrare a vamii de la Poarta de Fier a Transilvaniei, fapt care a insemnat un salt important in veniturile lor. Neamul Candestilor se regaseste si in arborele genealogic al dinastiei Saxa Coburg Gotha (care in timpul primului razboi mondial si-a schimbat numele in casa de Windsor), al carei reprezentant marcant este regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Candestii au fost singurii dintre cnejii hunedoreni innobilati care au ocupat functii politice in alte regiuni: vicecomiti si comiti de Maramures si de Bereg, castelani de Huszt si de Munkacs. Intre atributele nobiliare ale Candestilor era si dreptul la blazon, lance si flamura.
Blazonul Candestilor era un scut pe care era reprezentata o coroana cu spini sub care se afla un personaj cu plete lungi, purtand pe cap caciula, iar in maini arc si sageata.
De la sfarsitul secolului al XV-lea, familia Kendeffy s-a despartit in doua ramuri, care vor fi cunoscute prin numele maghiare pe care le poarta: Ladislau-Latcu se va numi Kendeffy, iar Ioan Candres - Kanderessy.
Familia Kendeffy a devenit una dintre cele mai bogate si influente familii de nobili romani maghiarizati. Prin alianta se inrudea cu domnitorii din Moldova si Muntenia, cu Mircea cel Batran si Vlad Draculea (sau Dracula, cum ii spuneau strainii). La inceputul secolului al XX-lea, se pare ca familia Kendeffy avea 50.000 de hectare de pamant, numai in actualul judet Hunedoara, dar posedau terenuri si in Maramures si in Ungaria. Se spune ca familia Kendeffy ar fi fost mai bogata decat familia regala a Ungariei. Ultimul membru al familiei care a controlat aceasta imensa avere a fost Gabor Kendeffy. El s-a nascut in anul 1875 la Budapesta si a murit in 1962, in Hateg. In 1947, mosiile familiei Kendeffy au fost nationalizate, dar Gabor Kendeffy a refuzat sa plece din tara, cum au facut ceilalti membri ai familiei, ba mai mult, a locuit cativa ani buni in doua camere din anexele propriului castel. Exproprierea grofului a fost ingreunata de minerii din zona, care l-au sustinut, pentru ca avea o fabrica de paine si una de lapte si le vindea minerilor produse la preturi foarte bune. Numai la batranete, Gabor Kendeffy s-a mutat in Hateg.
In anul 2006, Comisia Judeteana de Fond Funciar din cadrul Prefecturii judetului Hunedoara a restituit mostenitorilor familiei Kendeffy "peste 12.000 de hectare de padure, pasune, fanat, teren neproductiv si agricol". ("Replica" nr. 189, 15-21 iunie 2006) Mostenitorii repusi in drepturi sunt Elisabeth (nascuta Kendeffy), Vilmos Pongracz (care locuiesc la Londra si Viena) si Maria Kendeffy, care locuieste la Viena. Printre terenurile revendicate, o parte se gasesc in Parcul National Retezat.(!)
Ctitoriile cnejilor hategani
Ca orice familie nobiliara, si cnejii din Tara Hategului au lasat in urma lor, fie cetati (in acele vremuri violente, curtile nobiliare trebuiau sa fie aparate, astfel ca nu existau castele, ci cetati), fie biserici (spre lauda lor), toate ortodoxe.
Familia cneziala Candea a ctitorit in zona satului Rau de Mori:
* Cetatea Colt din Rau de Mori (care a fost sursa de inspiratie pentru romanul "Castelul din Carpati" al lui Jules Verne), a carei constructie a inceput in anul 1280. Se pare ca cetatea a fost cel mai important edificiu militar din perioada cnezatelor din Transilvania.
* Curtea cneziala din Rau de Mori a fost construita in secolul al XIV-lea si cuprinde o cladire rezidentiala, o capela de curte, grajd, anexa, moara si biserica.
* Biserica Colt, biserica ortodoxa, a fost construita intre anii 1310-1315 si are elemente caracteristice bisericilor din zona Hategului: acoperis piramidal al turnului din piatra, contraforturi, arce din piatra fatuita. In perioada comunista, biserica a fost transformata in grajd de animale, apoi a fost abandonata. Din 1994, in manastirea Colt a reinceput viata monahala.
In afara zonei comunei Rau de Mori, familia cnejilor Candea a ctitorit :
* Biserica "Sf. Gheorghe" din Sanpetru, biserica ortodoxa, care a fost construita in sec. XIII-XIV ; este unul dintre cele mai vechi monumente romanesti de zid pastrate in Transilvania.
* Biserica "Inaltarea Domnului" din Nucsoara, biserica ortodoxa, care dateaza de la sfarsitul sec. XIII.
* Biserica din Santamaria-Orlea este azi o biserica reformata (candva ortodoxa), ridicata in piatra, de cnejii din familia Candea, la sfarsitul sec. XIII, in stil romanic.
* Castelul Kendeffy de la Santamaria Orlea a fost ridicat in 1782. Aici a fost gazduit regele Romaniei, Carol al II-lea, venit la vanatoare in Tara Hategului. Castelul a fost nationalizat in 1946 de catre comunisti, iar acum este hotel.
In urma cnejilor Densuseni au ramas :
* Turnul de la Rachitova, care este o fortificatie simpla. Intrarea se facea cu ajutorul unei scari exterioare care ducea la primul etaj. A fost construit in secolul al XIV-lea. O latura a turnului s-a prabusit in urma unui cutremur.
* Biserica din Densus, biserica ortodoxa, o constructie ciudata si controversata, din bolovani de rau, caramida cu inscriptii romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare etc., luate din Ulpia Traiana. Biserica urmeaza sa capete statutul de monument UNESCO.
Cnejii Britoniei au lasat peste veacuri:
* Biserica din Ostrov, biserica ortodoxa, construita din piatra in sec. XIV, in stil bizantin.
* Biserica "Sf. Ilie" din Pesteana, biserica ortodoxa, care dateaza din secolul al XIV-lea (sau al XIII-lea), cu transformari ulterioare si care este una dintre cele mai vechi biserici romanesti de zid din sudul Transilvaniei.
Cnejii din Strei-Sangeorgiu au ctitorit:
* Biserica Sf. Gheorghe din Streisangeorgiu, biserica ortodoxa, construita la sfarsitul secolului al XI-lea. In anul 1313 a fost pictata, la cererea cneazului Balea, de catre zugravul Teofil (in altar se pastreaza fragmente din pictura originara, influentata de arta bizantina).
* Biserica din Strei, biserica ortodoxa, care a fost cladita din piatra, la sfarsitul sec. XIII.
Cnejii Salasurilor au lasat in urma lor:
* Curtea cneziala de la Salasu de Sus. Astazi se mai pot observa ruinele unor curti cneziale cu patru bastioane, cu un pod suspendat si urmele unui paraclis.
* Cetatea de la Malaiesti, care cuprinde un turn inconjurat ulterior de un zid de incinta, caruia i-au fost adaugate bastioane de dimensiuni reduse. Dateaza din secolele XV-XVII.
* Manastirea Prislop, biserica ortodoxa, a avut un rol important in organizarea si desfasurarea vietii spirituale din Tara Hategului in secolul al XIV-lea. In cimitirul ei este ingropat parintele ARSENIE BOCA.