TOLERANTA, XENOFOBIE SI BALCI

Rodica Culcer
1. Extrema dreapta inregistreaza tot mai multe succese, atat in Europa, cat si peste ocean. Rand pe rand, olandezii, ungurii si acum suedezii au izbutit sa obtina rezultate bune la alegerile parlamentare, intrand in forurile de decizie politica. America este, si ea, coalizata de o "furie" anti-Obama, acuzat de prozelitism islamist. Ce se intampla in lume? Opozitia vestului la tendinta emigrationista a estului si a tarilor arabo-africane va trage, din nou, cortina de fier?

- Numitorul comun al statelor enumerate este criza economica si consecintele sale, in primul rand somajul. In momentul in care se inteteste competitia pentru locurile de munca si pentru resursele bugetare sub forma asistentei sociale, valorile tolerantei intra intr-un con de umbra, iar xenofobia castiga teren. Nu este prima data cand acest lucru se intampla in istorie, dar este de natura sa ne dea fiori. Pe de alta parte, trebuie sa observam ca ostilitatea fata de imigranti se manifesta mai pregnant acolo unde problemele pe care prezenta lor o genereaza nu au fost discutate sincer, ci au fost disimulate in spatele unui discurs "politically correct" impus de o presa profund ideologizata. In Marea Britanie de pilda, unde presa este curajoasa si este lipsita de tabu-uri ideologice, problema imigrantilor a fost abordata frontal, iar resentimentele britanicilor au fost reflectate fidel in mass-media, cu riscul unor stridente. Rezultatul a fost insa ca partidele extremiste nu au avut deloc succes in alegeri, pentru ca politicienii partidelor moderate au fost obligati de presa sa se ocupe - mai bine sau mai rau - de problema spinoasa a imigrantilor. In schimb, in Franta, unde Frontul National al lui Le Pen este aproape boicotat de presa, aceasta formatiune obtine un numar mare de voturi. Putem spune ca monstrul xenofobiei se naste din ignorarea de catre presa si politicieni a problemelor si sentimentelor reale ale populatiei, oricat de putin placute ar fi acestea. Pe langa dificultatile economice mai exista, desigur, si explicatii specifice fiecarei tari in parte. In Ungaria, de pilda, persista unele nostalgii imperiale, desi poate ca ele nu ar fi avut atata succes daca tara nu s-ar fi aflat in plina criza economica in momentul alegerilor. In Olanda insa, un extremist islamist l-a asasinat pe regizorul de film Theo van Gogh, doar pentru ca realizase un film care demasca situatia femeilor in societatea islamica. Incompatibilitatea dintre valorile care definesc Olanda cea toleranta si liberala si restrictiile, prejudecatile si chiar fanatismul care se manifesta destul de frecvent in comunitatile islamice a dat nastere unui curent politic de extrema dreapta care pozeaza in aparatorul traditiilor nationale. Este greu sa-i tii piept, atata vreme cat oamenii isi simt amenintata identitatea nationala. In ceea ce priveste Statele Unite ale Americii, ostilitatea la adresa presedintelui Obama este, in primul rand, generata de ritmul foarte lent al redresarii economice, nivelul ridicat al somajului si impresia ca presedintele cheltuieste prea multi bani pe proiecte inutile, motivate ideologic. Pe acest fundal, sigur ca vocile care mai arunca in joc si argumente de natura etnico-religioasa rasuna mai puternic, dar acest lucru tine si de o componenta intoleranta constanta a Partidului Republican. Pe scurt, in masura in care politicienii democrati nu vor reusi sa abordeze frontal problemele generate de criza economica si de comportamentul unor membri ai comunitatilor de emigranti - caci nici acestia nu sunt complet nevinovati - pericolul unei noi cortine de fier nu poate fi exclus. Totusi, cel putin in Europa, el nu este iminent.

2. Lupta anti-coruptie imbraca in Romania forme de balci mediatic, cu mascati, gloante oarbe si reporteri infierbantati. De ce e nevoie de atata agitatie publica, cand victimele sunt oricum eliberate, dupa cateva zile de audieri? Are cineva interesul sa-i faca mai populari decat sunt pe Becali, Diaconescu si, recent, pe omnipotentul sef al Realitatii TV?

- Ar trebui sa ne gandim bine ce ne deranjeaza de fapt: reactia isterica a unei trupe de mercenari din presa si din politica, la un demers procedural legal al procurorilor, sau faptul ca personajele dubioase, dar pline de bani, reusesc sa scape de rigorile justitiei? Probabil ca ambele. In ceea ce priveste popularitatea unor personaje ca Becali, Diaconescu sau SOV, probabil ca ei insisi si cercurile care-i sprijina din umbra au cel mai mare interes sa-i martirizeze. Din pacate, au la dispozitie destule mijloace financiare si mediatice ca sa reuseasca sa manipuleze o buna parte a publicului. Zile la rand au defilat prin studiourile Realitatea TV toti cei care au beneficiat de patronajul proprietarului acestei televiziuni, ca sa-si plateasca datoriile, incercand sa acrediteze ideea ca adevaratul mobil al demersului procurorilor ar fi fost distrugerea unei televiziuni incomode pentru putere. Iata insa ca aceasta televiziune continua sa functioneze, ceea ce ar fi imposibil intr-o dictatura! Oameni ca Mircea Dinescu, altadata repere morale ale societatii noastre, au ajuns sa spuna ca afacerea FNI nu mai are nici o importanta, pentru ca a avut loc acum zece ani, uitand ca statul plateste si astazi despagubiri celor 300 000 de pagubiti, in timp ce seful Gelsor batea cu pumnul in masa cerand sa i se trimita 200 000 de dolari anual ca sa traiasca in insula Bali, acolo unde pagubitii FNI nu vor ajunge niciodata. Din pacate, se pare ca, de cativa ani incoace, decenta si bunul simt au devenit tot mai rare in spatiul public romanesc, iar publicul este tot mai derutat, lipsit de repere si tentat sa-si insuseasca ideile celor care tipa mai tare. Neincrederea in justitie si in institutiile statului joaca si ea un rol important in accentuarea acestei stari de spirit. De vina nu mai sunt aici mogulii, ci magistratii, politistii si politicienii. Ce incredere poti avea intr-o justitie care rataceste si intarzie dosarele marilor corupti, in schimb condamna la inchisoare cate un batran care, exasperat, isi ocupa cu forta propria curea de pamant ocupata abuziv de un vecin cu relatii sus puse? Si acum, prin votul sotiei unui fost judecator anchetat in cazul Catalin Voicu, judecatoare si ea, iata ca SOV nu mai este un pericol social. In schimb, o amarata de asistenta care era singura pe o tura de 12 ore cu 11 copii in grija, desi potrivit legii trebuia sa aiba maximum trei, ramane in arest pentru ca s-a dus la toaleta si a lipsit 12 minute din salon. Asta da dreptate!
Asa stand lucrurile, este desigur greu sa separi demersurile legitime si motivate ale unor procurori si judecatori de cele incorecte si corupte ale altor magistrati. Cu toate acestea, balciul mediatic intretinut cu bani de provenienta dubioasa nu ar trebui sa ne orbeasca intr-atat, incat sa nu vedem deloc adevarul si sa ne pierdem complet capacitatea de a distinge intre bine si rau.