Originali pana la bizarerie, putini au reusit. Lucrurile s-au dres cand au intrat pe fir comunitati, primarii, firme in cautare de publicitate. Acum avem la recoduri trasnite sa mai dam si la altii.
Romanii sunt primii in lume la: cei mai multi Mosi Craciun care impart daruri, cea mai lunga scrisoare catre Mos Craciun, cel mai greu tort cu frisca si fructe, cea mai mare coliva, cel mai lung carnat afumat, cel mai mare gulas, cea mai lunga impletitura de ceapa, cea mai mare icoana din lume, cea mai mare ciorba de burta, cea mai mare punga de cumparaturi, cel mai mare ou de Pasti, scuzati, cel mai lung lant de prezervative s.a.m.d. Sa mai zica cineva ca n-am facut nimic in ultimii douazeci de ani. Sa moara de necaz ungurii si bulgarii! Sigur, cu sau fara aceste recorduri, lumea nu devine nici mai rea, nici mai buna. Sunt niste trasnai, unele amuzante, altele - nu, si mai toate au utilitatea tichiei de margaritar pe scafarlia chelului. Lucrurile se complica cand in afacere intra manuitori de bani publici, iar printre primarii tarii a dat molima tichiei de margaritar. Primul care a mirosit potentialul de popularitate al afacerii a fost primarul mai smecher al Bucurestiului. Cartea recordurilor il pastea si asa. Pentru cele mai multe promisiuni electorale neonorate. Si-a facut mana cu cei mai multi Mosi Craciuni, cel mai lung carnat si cu cel mai mare tort. Acum, dupa vizita la un stadion care se construieste de mult si nu se mai termina, Sorin Oprescu viseaza la o olimpiada organizata la Bucuresti, in 2020 sau 2024. Insa o Olimpiada intr-un oras poluat, cu mari probleme de infrastructura, cu o circulatie infernala, cu strazi pline de gropi, fara parcari, plin de vagabonzi, oameni, parlamentari, caini, Olimpiada ar fi tichia care-i lipseste chelului, o "aroganta" sa-i tina de urat autostrazii suspendate. In materie de tichie, Oprescu e depasit de colegul din Voluntari, Pandele, care construieste o catedrala cat o cladire cu 15 etaje, 60 de metri cu tot cu cruce, cinci clopote de o tona, adapost antiatomic si alte minunatii. Costul? Sapte milioane de euro, fara picturi si amenajari interioare. Si, probabil, va scrie pe ea "facuta de Pandele", ca sa moara de ciuda adversarul politic Vanghelie. Tara toata e plina de primari cu tichie. La Pitesti, o arteziana care canta "Oda bucuriei" a costat un milion de euro. Un localnic si-a bagat picioarele, la propriu, si in fantana si in oda bucuriei, deoarece orasul a ramas fara apa calda. La Timisoara, oras cu datorii de milioane de euro, primaria a cheltuit doua miliarde de lei vechi pentru reamenajarea unui parculet cu arteziana, gutui japonezi si gazon din Ungaria.
Primarul din Prajesti a vizitat Parisul, i-a placut ce-a vazut si i s-a pus pata pe piramidele de la Luvru. A ridicat si el una pe primaria locala, in valoare de 18 miliarde de lei vechi. Si desi in sat nu exista apa, nici canalizare, primarul a mai facut si o mica gradina Versailles, ca sa tina de urat piramidei. Tichia cu nestemate cat oul de strut trebuie sa-i revina primarului din Barlad, Constantin Constantinescu. Omul va dota dulsele targ cu cinema 3D, un centru SPA, 6 terenuri de tenis si unul de fotbal, cu bani imprumutati, trei milioane de euro, plus dobanzile. Orasul are strazi fara apa curenta si canalizare, care dupa o ploaie mai zvapaiata arata ca un sat din Bangladesh dupa taifun. Barladenii platesc cea mai scumpa apa potabila din Moldova, desi este plina de impuritati si se mai si intrerupe des. Primarul ofera masaje cu uleiuri aromate unui oras care ar avea nevoie de cateva tone de ciment, de var si de vopsea, plus mistrii, pensule si bidinele. Si poate ceva detergent, putin sapun si o cinstita baie comunala.
Altfel, inteleg descentralizarea, autonomia locala. Insa n-ar strica si o autoritate care sa supravegheze tichiile si cheliile primarilor care o iau razna pe banii publici. Nu se exista? De ce? Exista? Ce face? Ca de lucru, pe somajul asta, ar cam fi!