Mincinosi sau adevarati. Impostori sau purtatori ai unui mesaj divin. Magi si ghicitori in stele. Oracole si profetii grele, inspaimantatoare chiar. Unele au provocat sinucideri in masa; altele au dus la ruperea Bisericii, la schisme si mari rataciri. E greu de spus cine are dreptate. Oricum, Biserica ii priveste pe toti proorocii cu destula reticenta, asa cum priveste vedeniile, rapirile in duh si minunile de orice fel. Ne aflam pe un teren alunecos si plin de primejdii, un loc in care cu greu mai putem distinge adevarul de minciuna, vorbirea de la sine si cea de la Dumnezeu. Cum spun cei incercati, diavolul poate lua uneori chip de lumina. Sa ne ferim, deci. Sa-i intoarcem spatele, chiar si atunci cand poarta aureola de sfant.
Ca orice pretins mesaj din cer, profetia se cere a fi cercetata cu atentie. Nu oricui ii este dat darul proorociei. Nu oricine se poate sui pe acoperisul unei case, pentru a striga apoi trecatorilor sa se pocaiasca, trambitand apropierea Judecatii si a vremurilor din urma.
Noi, romanii, nu cunoastem mari profeti. Poate Petrache Lupu. Poate Maica Veronica. Am pastrat doar cateva proorocii, toate legate de soarta poporului roman si de viitorul Romaniei. Unele par naive. Altele te pun pe ganduri si te indeamna sa judeci semnele prezentului cu alti ochi, iti dau dorinta de indreptare, de primenire grabnica a sufletului.
Profetia Sfantului Mitropolit Varlaam
"Hiara rosie, cu multe capete"
(Pierderea Basarabiei si stapanirea bolsevica)
S-a pastrat prin grija pustnicilor de la schitul Zosima, din tinutul Neamtului, si prin ravna marelui calugar crestin sirian, Paul de Alep, care, pe la 1760, a transcris-o in insemnarile sale de pelerin la cele mai de seama manastiri romanesti. Pe mai multe pagini, Mitropolitul Varlaam vorbeste, sub inspiratia Sfantului Duh, despre Moldova ca un al doilea Canaan biblic, care, desi iubit de Dumnezeu, se va prabusi cu mult zgomot, din cauza pacatelor fara numar, savarsite de oameni. Desi cam general formulate, nu putine afirmatii ale Sfantului Varlaam par sa se fi implinit deja, cea mai uimitoare din toate fiind previziunea comunismului si pierderea Basarabiei:
Biserica va incapea pe mana unor mitropoliti si arhierei nevrednici.
Taina crestina a nuntii se va lepada.
Oamenii se vor inrai si vor strica obiceiurile pamantului, inmultindu-se intre ei ca dobitoacele, fara nici o rusinare.
Oamenii vor defaima traditiile crestinesti ale parintilor, dedandu-se la tot felul de obiceiuri straine... Mare urgie va fi atunci.
Pamanturile si bunurile Tarii vor fi luate cu japca de straini.
Oamenii se vor vinde intre ei.
Vlastare domnesti se vor deda la obiceiuri si apucaturi ieftine si destrabalate.
La vremea cea din urma, padurile vor fi taiate, iazurile vor fi secate, oamenii vor vinde mosiile fara de rusine, uitand ca stramosii lor le-au pastrat cu sabia si sangele lor.
Domnii pamantului vor pune biruri si legi cum n-au mai fost de la intemeierea Moldovei. Vor pune biruri pe apa si pe aerul lasat de Dumnezeu.
Oamenii se vor face de rusine pe unde se vor duce, facand stramosii sa se rasuceasca in morminte si sa lacrimeze sub glie.
Moldova va fi rupta si impartita de "hiara rosie, cu multe capete", care va cuprinde Europa crestina si ortodoxa.
Intr-un final, Mitropolitul Varlaam va descrie si semnele sfarsitului, semne care, cu putina fantezie, pot prefigura televiziunea, distrugerea satului romanesc si a taranimii, deopotriva cu semnalarea altor probleme globale ale omenirii: new-age, manipularea genetica, scaderea natalitatii si cresterea formelor de depresie - maladia confortului si a progresului tehnic modern din actualul secol.
"La vremea cea din urma, oamenii se vor strange unii langa altii, urmarind tot felul de nascociri si lepadand truda satului. Munca va fi o rusine, rusinea va ramane un obicei, iar cei drepti vor fi considerati nebuni. Se vor insela unii pe altii, crezand ca asta e legea lui Dumnezeu (...) Fiarele, pasarile si alte dobitoace isi vor schimba firea si vor aparea alte feluri de dobitoace iscate de mintea omului. Si, in cele din urma (...) vor iesi un soi de oameni care, tot in numele lui Dumnezeu, vor face biserici, dar fara cruce, vor nesocoti Sfanta Jertfa si, in cele din urma, o vor amesteca in slujire cu paganii.
Asa arata Apocalipsa Sfintei Carti a Scripturii, ca la vremea din urma, cand veti vedea uraciunea pustiirii in locul cel sfant, razboaiele pe alocurea, urgiile si uciderile intre oameni, lepadarea pruncilor din pantecele femeiesti si oamenii cautand linistea de la un capat al altuia al pamantului. Cand graiurile se vor amesteca ca altadata in Babilon, sfarsitul va fi aproape".
Viziunea Sfantului Calinic de la Cernica si anul 1992
"Sfarsitul cel de pe urma": Europa Comunitara
Despre profetia Sfantului Calinic s-a vorbit mult imediat dupa revolutie, in 1990-1991. Intamplarea face ca in acei ani sa fi fost si eu in preajma parintilor de la Cernica: staretul Dorotei, dimpreuna cu monahii Gheorghe, Ignatie, Ilie sau Neofit. Cu totii evitau subiectul ("sa vedem, nimeni nu stie nici ziua si nici ceasul"), dar, in sinea lor, erau tulburati, rugandu-se cat puteau ei de mult in ascunzisul si umbra nocturna a chiliei. Fara sa o recunoasca, sufletul lor era bantuit de aceeasi nelinistita intrebare: sa fi avut dreptate Sfantul fara egal si protectorul Cernicai, atunci cand a prevestit "sfarsitul lumii" in anul 1992 sau, dintr-o grea ispitire, modalitatea de calcul a anilor era gresita? Anul 1992 a trecut, dar viziunea Sfantului Calinic continua sa starneasca emotii, pasiuni si controverse teologice. Toata viziunea Sfantului se petrece in anul 1848, cand se zvonea tot mai insistent apropierea unui sfarsit de lume si a unui alt inceput, de lume noua.
"Framantat de aceste ganduri, intr-una din nopti, intorcandu-se la chilie de la slujba utreniei si asezandu-se ca de obicei pe scaunul sau (caci Cuviosul nu cunostea odihna patului), in acel moment s-a aflat cu trupul in picioare, aievea si nu in vis, in cealalta insula a Cernicai, avand de-a dreapta pe Sf. Ierarh Nicolae si de-a stanga pe Sf. Mare Mucenic Gheorghe, care il mustrau de ce nu incepuse zidirea manastirii in aceasta insula, mai ales ca deja primise bani de la credinciosi. Cuprins de frica, staretul Calinic a raspuns: "Iertati-ma, Sfintilor ai lui Dumnezeu, dar citind eu unele prevestiri despre viitor, am crezut ca la anul 1848 va fi sfarsitul lumii". Atunci Sfintii i-au zis: "Uita-te spre Rasarit". Si, ridicand Cuviosul ochii spre Rasarit, nu se mai vedea cerul, ci numai o imensa lumina dumnezeiasca, dupa care Sfintii i-au zis: "Priveste acum si vei vedea taina cea mare a Providentei". Si fiind intarit de darul lui Dumnezeu, Sf. Calinic a vazut pe cer Sfanta Treime, asa cum este zugravita pe sfintele icoane, iar dedesupt, pe un mare pergament luminos, era scris cu litere mari: 7500 ani de la Adam. Atunci Sfintii care il sustineau pe brate i-au zis: "Vezi ca nu la 1848 va fi sfarsitul lumii, ci sfarsitul lumii va fi cand se vor implini 7500 de ani de la Adam! Asadar, au adaugat Sfintii, incepe indata a zidi marea manastire a Sf.M. Mc.Gheorghe"".
Multi se intreaba si acum ce a vrut sa insemne cei 7500 de ani din viziunea Sfantului Calinic, dar raspunsul e in alta parte. Conteaza mai putin ca formula de calcul va fi fost gresita, ca una din cifrele anului se va fi citit altfel sau ca, pur si simplu, Dumnezeu s-a milostivit de noi pentru moartea tinerilor de la Revolutie sau pentru rugaciunile marilor nostri duhovnici din acea perioada: parintii Argatu, Sofian, Cleopa, Macarie, Galeriu, Staniloae, Papacioc, Iustin Parvu. Important este ca aceasta profetie mai lucreaza inca peste timp si secoli, confirmand o alta profetie, a Sfantului Nifon al Constantinopolului, care, in vedenia sa despre Infricosata Judecata, Il vede pe Dumnezeu rasfoind cartea veacurilor omenirii. "Cand a ajuns la veacul al saptelea, Dumnezeu S-a oprit, Si-a acoperit fata cu mana si a zis cu mahnire: "Acest veac al saptelea a intrecut pe toate celelalte cu nedreptatea si cu rautatea". Apoi, dupa putin, ajungand la jumatatea acestui veac, a adaugat: "Acesta este plin de putoarea pacatelor omenesti, de invidie, necuratie, ura, minciuna... Dar ajunge. Il voi curma la mijloc; sa inceteze stapanirea pacatului". Si a facut semn arhanghelului Mihail sa pregateasca inceputul Judecatii". Calculand mijlocul veacului al saptelea, ajungem la concluzia ca acest mijloc este anul 7500, din care, scazand anii de pana la Hristos (5508), dam tocmai peste anul 1992!
Marturia Sf. Ierarh Calinic de la Cernica si a Sf. Nifon ne indeamna sa zabovim mai mult asupra semnificatiei anului din profetie si sa descoperim ca (intamplator sau nu), in anul 1992 a avut loc un eveniment major, un eveniment peste care am trecut cu nepermisa usurinta. E vorba de unificarea celor 12 tari din Piata Comuna, intr-o unitate economica si politica mult visata, Europa Unita, in care cu mult sarg si multe sperante desarte ne-am grabit si noi sa intram, cativa ani mai tarziu. N-ar fi de mirare sa aflam, candva, ca profetia Sfintilor Calinic si Nifon a fost, de fapt, cat se poate de exacta; ca ea nu s-a referit strict la ziua Judecatii sau a producerii unui cataclism planetar, ci doar a indicat inceputul unei perioade premergatoare si foarte apropiate "sfirsitului cel de pe urma" - inceputul unor incercari, crize, contorsiuni, conflicte si suferinte crancene, greu de rostit.
Un mare vizionar roman - parintele Arsenie Boca
Mesajele de la Draganescu
Pe pojghita varului de fresca din pronaosul bisericii din Draganescu, Arsenie Boca a strecurat inexplicabil cateva imagini profetice pentru anul 1968, cand parintele a inceput sa picteze biserica: telefonul mobil, turnurile gemene incendiate pe 11 septembrie la New York sau naveta Discovery. Desi plasate vizibil pe cei doi pereti laterali de la intrare, scenele respective nu sunt usor de observat, parand a se dizolva in multitudinea altor scene biblice importante: Invierea, infatisarea iadului si a Cetei celor Drepti. La Draganescu trebuie sa ai rabdare si sa privesti cu atentie. Dupa o vreme, cu alti ochi si alta stare sufleteasca, incepi sa vezi. Mesajul si proorocia parintelui se afla chiar in fata ta. Cu litere de un rosu sangeriu, sta scris cuvantul: "Faradelegile atrag pedeapsa pe pamant". Alaturi, intr-o completare tainica si complicat de simpla, apare desenul si toata prefigurarea evenimentelor care vor cutremura iremediabil lumea moderna: de la terorism, la modificarea genetica, de la globalizarea mondiala, la secularizarea new-age-ista a Bisericii lui Hristos.
Multe se spun despre minunile si profetiile cuviosului Arsenie Boca. Unii sunt convinsi ca parintele putea intra si iesi prin orice usa zidita, asa cum putea calatori nestingherit prin aer, fiind prezent, deopotriva, in temnita de la Canal, dar si la inmormantarea mamei sale, din comuna Vata de Sus, aflata in apropiere de Apuseni. Acum, dupa 30 de ani de la mutarea sa la cele sfinte, stim prea bine ca parintele a prefigurat cu adevarat ororile bolsevismului si caderea lui Ceausescu, caruia i-a transmis printr-un om al Securitatii ca nu o sa mai apuce anul 1990. Ceea ce stim cu siguranta este ca parintele Arsenie avea darul "inainte-vederii", dar niciodata nu facea din asta prilej de lauda sau uimire. Dimpotriva - atatea cate erau, cuvintele lui profetice nu-ti vorbeau in clar, ci te chemau discret la cautarea sensului si la meditatie crestina, asa cum s-a intamplat cand parintele a prezis cu multe decenii inainte marile cutremure din 1940 si 1977, spunand ca Bucurestiul "se va oua de doua ori", iar la a treia ouare, marele oras va fi sters de pe fata pamantului pentru pacatele lui. Tot asa, in ascunzisul tainei, parintele va rosti, inca din 1940, o profetie legata de ascensiunea comunismului, dar si de inlocuirea lui cu o ispitire si mai mare: "Zdreanta rosie, secera si ciocanul, steaua cu cinci colturi o sa dispara, dar va veni o alta stea cu sase colturi, anarhia, si va fi vai si amar de lume (...) Asta va fi peste multi ani, si noua, Dumnezeu nu ne va harazi sa vedem acele vremi (...) Mie nu-mi va fi dat sa vad, dupa sarbatoarea desarta a victoriei (Revolutia din decembrie 1989?), cati dintre cei drepti au mai ramas. Caci dupa aceasta victorie desarta, putini dintre cei drepti vor fi in picioare si la sarbatoare. Peste tot vor fi naimiti (vanduti strainilor) si abia atunci va incepe o noua lupta, fara jertfa de sange, dar la fel de lunga ca si cea pe care am inceput-o noi, acum!". Incifrate, greu de datat si, in acelasi timp, ciudat de actuale, cuvintele parintelui par sa ne certe. Degeaba ispitim viitorul in cautarea unor intamplari uimitoare. Degeaba mergem in pelerinaj la Prislop, pentru a cere raspuns la crucea si tarana mormantului sau. Adevarul e mult mai aproape de noi. Marele si adancul sau discurs profetic se afla chiar sub ochii nostri, la doi pasi de Bucuresti, intr-o modesta bisericuta de tara. Acolo, in icoanele si chipurile de sfinti de la Draganescu, se afla raspunsul. Acolo, unde parintele a pictat cu 44 de ani inainte atacul terorist de la 11 septembrie si incendierea celor doua turnuri gemene, se afla, cu siguranta, taina unui mare mesaj profetic, pe care nimeni - nici teologi, nici oameni de arta - nu au incercat pana acum sa-l cerceteze si sa-l inteleaga.
Anul 2011 - anul marilor incercari?
In lumea monahala si printre credinciosi, se vorbeste tot mai insistent despre anul 2011 si urgiile pe care acest an o sa le aduca. Una din profetii apartine pustnicului Zosima, fost monah la Manastirea Rarau, apropiat al parintelui Daniil Tudor si, prin urmare, prigonit de autoritatile comuniste. Aceasta profetie vorbeste despre faptul ca, in anul 2011, va fi mare macel in orasele din Romania (revolta, razboi civil sau cutremur?) - pedeapsa ce va prefigura mari framantari politice europene si, in final, izbucnirea celui de-al treilea razboi mondial, ce va incepe prin atacul armatei ruse asupra Turciei si stramtorilor Dardanele si Bosfor. Pustnicul Zosima nu a dat alte amanunte, amintind doar ca "greu va scapa cineva din aceasta incercare", ca ar fi bine sa refuzam documentele biometrice si bine ar fi ca la muntele Rarau sa se slujeasca zilnic Sfanta Liturghie. Ultimul numar (iulie, 2010) al revistei bacauane "Credinta ortodoxa" vorbeste despre aceasta proorocie a pustnicului Zosima, dar si despre un episod consemnat in cartea "Pustnicii nevazuti ai Athosului", episod in care un mare sihastru din muntele Giumalau, Nectarie, i-ar fi spus unui frate venit la el in vizita (discutia avea loc la sfarsitul lunii august 2001): "Peste doua saptamani, o sa fie un eveniment important intr-o tara indepartata, peste ocean... Tu ai sa fii in Iasi. Sa nu te sperii (referire la atacul turnurilor gemene din New York). Roaga-te lui Dumnezeu sa nu te prinda anul 2011 in oras, pentru ca va fi mare varsare de sange". Cum fratele era destul de batran, l-a intrebat pe pustnic: "Mai sunt zece ani pana atunci si eu sunt foarte bolnav. O sa mai traiesc oare pana atunci?" si pustnicul l-a linistit: "O sa traiesti, mai ales ca te vei fi retras deja pe muntele Rarau", lucru care s-a si intamplat intru totul. Cu un an inainte de a se muta la cele vesnice (in anul 2002, la varsta de 108 ani!), pustnicul Nectarie i-a mai spus fratelui si ziua in care sa revina la el si cum anume sa-l inmormanteze. Fix in acea zi spusa de el, pustnicul a fost gasit fara suflare si a fost inmormantat in chiar locasul pe care si-l sapase singur in munte.
Fara o cercetare atenta, duhovniceasca, e greu de spus cat adevar contine o profetie sau alta. La noi, de-a lungul timpului, cateva profetii au devenit celebre, si mai toate vorbesc despre o mare misiune spiritual crestina pe care o va juca Romania candva, dupa cum prefigura indianul crestinat Sundar Singh (cel care, inca din 1910, vorbea de Casa Poporului si de Canalul Dunare-Marea Neagra), sau poetul Ioan Alexandru, caruia, in urma unei viziuni extrem de puternice, i s-a revelat faptul ca Bucurestiul va fi Noul Ierusalim. Chiar parintele Cleopa pomenea despre o carte extrem de importanta, tiparita la Manastirea Neamtului in 1905, "Descoperirea Fericitului Agatanghel", carte in care, pe o bucata enorma de piele, era scrisa misiunea istorica si crestina a Romaniei, Greciei, Rusiei si Italiei. Fara a cadea in pacatul credulitatii sau al inchipuirii fara motiv si fara a ne pronunta in vreun fel asupra vreunui adevar profetic de pana acum, ne multumim a constata ca, la noi, totul este excesiv si fara masura; ca noi, romanii, trecem cu prea mare usurinta de la agonie la extaz, de la viziuni profetice catastrofale, la cele pline de optimism si de mandrie nationala. Pare-se ca spatiul romanesc nu mai cunoaste nuante si detasari intelepte. Am devenit un popor extrem de nelinistit si de grabit, cu o proasta parere despre sine, confirmand fara voie spusele celebrei bulgaroaice Vanga, cea care a prezis atacul terorist din 11 septembrie 2001, moartea printesei Diana, disparitia URSS-ului sau scufundarea submarinului Kursk:
"Romanii sunt oameni speciali", spunea ea, "dar nu mai cred in valorile lor, si daca mesajul le este adus de un strain, este mai bine primit decat de la unul de-al lor (...) Eu sunt foarte neinsemnata, pentru ca acest mesaj sa vina de la mine, asa ca eu transmit aceasta veste venita de Sus. Sa fie despachetata in luna ianuarie, ziua 24, anul 2005 si, in cel mult o luna de zile, sa fie dusa celui la care voi face referire in text. Daca nu se va putea ajunge la el, sa fie data celor din preajma sa. Sa va ajute Dumnezeu. In bucuria acestei lumi, in Romania va veni cel promis lumii. Se va bucura intregul Pamant de nasterea lui. Dumnezeu il va ocroti intr-un loc, departe de locul unde se odihnesc strabunii lui, pana cand va veni ceasul sau. Cu puterea de Sus va fi daruit. Pamantul, Apa, Focul ii vor veni in ajutor. Odata cu venirea lui in aceasta lume, tot ceea ce este construit pe minciuna se va narui. Toate acestea se vor petrece in anul 2005. El va fi piatra de temelie pentru omenire. Primii care il vor recunoaste vor fi cei din poporul sau, poporul din care el a iesit. Drept rasplata, el va aduce acest popor pe cea mai inalta culme a desavarsirii, din intreaga lume. Acest popor va deveni o adevarata pilda pentru toate popoarele pamantului. El nu va veni cu un cal viu, ci cu un cal din fier, pe care singur il va manui".
E greu de spus ce anume a vrut sa ne transmita Vanga, cu putin timp inainte de a muri - ce este calul viu sau calul de fier. Poate ca ar trebui sa citim mai atent profetia. S-ar putea sa nu fi inteles noi ce trebuie. S-ar putea ca mesajul Vangai sa nu fi fost cu adevarat o profetie, ci, mai degraba, vorbele ei sa reprezinte un ultim indemn la optimism si incredere in ajutorul de Sus, reamintind romanilor marele adevar biblic: mantuirea vine din saracia ieslei, din locul cel mai umil si dispretuit de altii. Scrisa mai mult pentru prezent decat pentru viitor, mangaierea Vangai nu este intamplatoare, ea anticipand, poate, cea mai grea perioada din istoria moderna a poporului roman: criza economica, decaderea morala, coruptia, disputele politice interminabile, parasirea tarii de catre tineri. Neobisnuit de precisa si de clar formulata (24 ianuarie, 2005), profetia de mai sus are intensitatea unei porunci subintelese. Sa nu asteptam mantuirea de la altii. Sa nu ne pierdem nadejdea niciodata si sa credem cu toata forta ca, asemenea nasterii, numai durerea poate zamisli samanta innoirii si a salvarii tuturor neamurilor.