"Urticaria, o afectiune aparent banala, poate ascunde in spate boli autoimune cu evolutie grava"
Multi dintre noi am suferit, in copilarie sau mai tarziu, de urticarie. Va amintiti eruptiile acelea mici, rosii, care dau mancarimi insuportabile. La fel de repede cum au aparut, au si trecut, chiar fara sa lase urme. La prima vedere, pare sa fi fost o problema minora de sanatate... Insa lucrurile nu sunt nici pe departe asa de simple, afirma doctorul alergolog RARES SIMU, care avertizeaza asupra tratamentelor gresite ce se recomanda pentru vindecarea urticariei.
- Urticaria trece drept o boala banala. De ce este asa de greu de tratat?
- Exista o serie intreaga de conceptii gresite legate de aceasta afectiune, ceea ce duce la o gresita intelegere atat a diagnosticului, cat si a tratamentului. Eruptia provocata de urticarie nu se poate trata, asa cum se prescrie in general, prin aplicarea unor creme sau solutii pe piele, ori prin simpla administrare de "antialergice". In multe cazuri, eruptia afecteaza profund viata pacientului, care ajunge sa nu-si mai poata desfasura activitatile obisnuite fie din cauza simptomelor neplacute (mancarimile), fie din cauza aspectului neplacut al pielii. Putem afirma ca urticaria este o afectiune care "nu te omoara, dar nici nu te lasa sa traiesti", adica are un impact negativ major asupra calitatii vietii.
- Ce duce la aparitia urticariei?
- Cauzele care duc la aparitia urticariei sunt multiple si variate. De regula, lumea leaga aceasta afectiune de o alergie la un aliment, la un medicament sau la ceva din mediul inconjurator. Aceasta conceptie este departe de adevar. Mai putin de 5% dintre cazurile de urticarie sunt legate de o alergie. De fapt, in majoritatea cazurilor urticaria e provocata de o dereglare a sistemului imunitar. Aceasta dereglare poate fi produsa de simple infectii, dar si de boli autoimune. Diagnosticul este greu de stabilit, deoarece este nevoie de analize de specialitate destul de laborioase, care nu sunt accesibile unor laboratoare obisnuite. De aceea, la pacientii cu urticarie sunt necesare totdeauna teste de alergie pentru un diagnostic complet.
Pentru a ma face inteles de cititorii dvs., trebuie sa specific faptul ca eruptia urticariana este produsa de substanta numita histamina, care se gaseste in anumite celule din organism, avand un rol bine determinat in cadrul sistemului imunitar. Histamina fie este eliberata in exces din aceste celule, fie nu este distrusa dupa ce si-a indeplinit functia in organism, si atunci se acumuleaza si depaseste nivelul normal. Eliberarea sau acumularea unei cantitati mari de histamina are ca rezultat declansarea unor reactii imune. Ulterior, la nivelul pielii, se acumuleaza o varietate mare de celule si substante cu efect inflamator, ceea ce duce la inrosirea si umflarea unor zone tegumentare mai mici sau mai mari.
Unele dintre cele mai frecvente cauze de urticarie sunt declansate de infectii bacteriene, virale, parazitare sau, mai rar, fungice. Printre ele se numara infectiile urinare sau infectiile respiratorii (mai ales cele virale). O alta infectie implicata in aparitia urticariei este cea cu Helicobacter pylori - un microb care infecteaza mucoasa gastrica si determina aparitia gastritei si a ulcerului gastric. Alte cauze frecvente de urticarie sunt infectiile parazitare, de exemplu parazitozele digestive (viermisori intestinali). De obicei, dupa vindecarea acestor infectii, urticaria dispare fara un alt tratament. In unele cazuri, mecanismul imun declansat de procesul infectios persista, iar atunci, pentru rezolvarea urticariei, este nevoie de un tratament imunomodulator.
In ultima perioada am intalnit in practica si numeroase cazuri de urticarie datorate unor afectiuni autoimune. Frecvent, urticaria este primul semn al acestor boli si, in aceasta situatie, diagnosticul nu poate fi pus decat prin analize amanuntite de imunologie. Intre cele mai frecvente boli autoimune in care urticaria poate sa apara ca simptom primar se numara tiroidita cronica autoimuna, vasculita, poliartrita reumatoida, lupusul, sindromul Sjogren, dermatomiozita, sclerodermia. De multe ori, aceste afectiuni nici nu sunt inca deplin instalate si atunci vorbim de colagenoze nediferentiate. Important este sa surprindem anumite modificari imunologice in serul pacientilor, care sa arate cauza autoimuna a urticariei.
Pe langa toate cauzele enumerate mai sus, mai exista si asa-numita urticarie idiopatica, in care nu se reuseste identificarea etiologiei, indiferent de investigatiile la care este supus pacientul.
- In fata atator posibile cauze de aparitie a urticariei, poate un medic sa determine cu exactitate factorul ce o declanseaza?
- Intr-adevar, pentru rezolvarea unui caz de urticarie este important sa fie identificati factorii declansatori. Cei mai frecventi factori declansatori sunt alimentele. Cele incriminate in declansarea urticariei sunt: mezelurile, conservele, pestele, icrele, fructele de mare, condimentele, arahidele, nucile, alunele, capsunile, telina, fructele de padure, rosiile, kiwi etc. Orice aliment cu un continut ridicat de alergeni, coloranti si conservanti, poate declansa o eruptie urticariana. Pe langa alimente, urticaria poate fi declansata si de factori fizici (presiune, caldura, lumina solara, apa, frig) sau factori psiho-emotionali (stres intens). Si medicamentele pot declansa urticaria, in special antiinflamatoarele sau anumite antibiotice.
- Cat pot dura aceste eruptii pe piele?
- Din punct de vedere al evolutiei, urticaria poate fi acuta (eruptia dureaza cateva zile), subacuta (dureaza cateva saptamani) si cronica (dureaza luni sau chiar ani de zile). In formele cronice, evolutia poate fi continua sau discontinua (urticarie recurenta).
- Pacientii au si alte simptome, in afara de inflamatiile pielii si mancarimi?
- Simptomatologia in urticarie este destul de variata. Aspectul constant este eruptia, care apare sub forma unor pete rosii si umflate la suprafata pielii, cu dimensiuni diverse - de la cativa milimetri pana la zone extinse (placarde urticariene). Zonele pe care apare eruptia cuprind tot corpul. In unele cazuri, leziunile sunt izolate doar la anumite regiuni (extremitati, torace, abdomen). Leziunile sunt insotite de prurit (mancarime), de o intensitate uneori insuportabila pentru pacient. In aceste cazuri, pacientii cauta tot felul de mijloace pentru a calma mancarimile, de cele mai multe ori in zadar. Alta caracteristica a urticariei este durata scurta a unei leziuni. De obicei, apare o leziune care dureaza cateva minute sau ore, dupa care dispare si apare alta, in alta zona. In cazurile in care sunt implicate bolile autoimune, leziunea dureaza 1-2 zile, dupa care dispare si apar altele noi.
Exista frecvent cazuri in care procesul inflamator (care duce la inrosirea si umflarea pielii) nu are loc la suprafata pielii, ci in profunzime. Rezultatul este aparitia unor umflaturi sub piele, care isi pastreaza culoarea normala. Aceasta manifestare se numeste angioedem si apare de obicei la nivelul fetei, pacientul plangandu-se de faptul ca i se umfla fata in totalitate sau mai frecvent ochii, buzele si urechile. Se poate manifesta si la nivelul extremitatilor (maini, picioare), foarte rar in zona organelor genitale. O situatie particulara o reprezinta localizarea la nivelul laringelui, cand poate afecta inclusiv respiratia si reprezinta o urgenta medicala. Alta situatie care necesita interventie de urgenta este atunci cand eruptia urticariana este extinsa la nivelul intregului corp, pacientul putand intra in stare de soc.
Uneori, prima data apare pruritul (mancarimea) la nivelul pielii. Pacientul se scarpina, ceea ce duce la aparitia eruptiei. In aceste cazuri, vorbim despre dermografism. Pacientii care acuza prurit intens pot avea pe locul eruptiei o ingrosare a pielii, care apare din cauza scarpinatului. De asemenea, tot datorita gratajului se pot produce mici rani la nivelul pielii, care se pot suprainfecta.
De cele mai multe ori, dupa disparitia eruptiei, tegumentul ramane integru. Uneori, disparitia urticariei este urmata de o coloratie tegumentara reziduala (cazul urticariei asociate cu boli autoimune).
Eruptiile extinse se pot asocia cu manifestari sistemice (la nivelul intregului organism): frisoane, alterarea starii generale, hipotensiune arteriala, pana la stare de soc. Aceste cazuri sunt, din fericire, rare, urticaria nefiind o afectiune care pune in pericol viata pacientului.
- Avand cauze de declansare atat de diferite, ce optiuni de tratament au pacientii cu urticarie?
- Tratamentul urmareste mai multe obiective. In primul rand, se urmareste stoparea eruptiei sau impiedicarea agravarii acesteia. Pentru aceasta, se recomanda, in primul rand, evitarea alimentelor sau a medicamentelor mentionate ca factori declansatori. Exista si voci care sustin ca trebuie evitate proteinele de orice fel, si atunci trebuie excluse din alimentatie carnea, lactatele si ouale. Personal, consider un astfel de regim mult prea exagerat si traumatizant pentru pacient, mai ales cand eruptia se intinde pe o perioada mai lunga de timp.
Tratamentul alopat
"Tratamentul cortizonic trebuie urmat doar sub controlul strict al unui medic specialist"
Ca tratament alopat, se folosesc medicamente care blocheaza activitatea histaminei, principalul factor raspunzator de aparitia urticariei. Medicamentele antihistaminice de ultima generatie nu mai au efecte adverse puternice si ma refer aici, in special, la somnolenta care era caracteristica antihistaminicelor de prima generatie. Se incepe tratamentul cu un antihistaminic (Xyzal, Zyrtec, Claritine, Telfast) si daca nu este suficient, adica eruptia nu este controlata, se introduce al doilea sau chiar al treilea antihistaminic. Doza antihistaminicelor de ultima generatie este unica; studiile au constatat ca nu se obtin efecte mai bune daca se creste doza. Insa este nevoie de asocierea medicamentelor pentru a obtine un efect in plus. Aceste medicamente nu dau dependenta si sunt destul de sigure, adica se pot lua chiar si o perioada mai lunga de timp.
Atunci cand eruptia nu poate fi controlata doar cu antihistaminice, se introduce tratamentul cu cortizon. Exista mai multe preparate de acest fel, dar tratamentul cortizonic trebuie urmat doar sub controlul strict al unui medic specialist deoarece, spre deosebire de antihistaminice, preparatele cortizonice sunt grevate de o serie de efecte adverse, dintre care unele grave. De asemenea, perioada de timp in care se administreaza trebuie foarte bine gandita, pentru ca pot sa produca dependenta prin supresia functiei glandei suprarenale.
Toate aceste tratamente se adreseaza simptomelor urticariei - pruritul si eruptia. Pentru a incerca vindecarea afectiunii trebuie identificata insa cauza declansatoare. Atunci cand este depistata, trebuie tratata in consecinta: infectiile bacteriene cu antibiotice, infectiile parazitare cu medicamente specifice etc.
O problema deosebita apare in cazul bolilor autoimune. De multe ori, asa cum spuneam, urticaria apare inainte de a fi individualizata drept boala autoimuna sau este legata de boli care nu au indicatie de tratament. Sa luam de exemplu tiroidita Hashimoto - o afectiune autoimuna care poate evolua cu hipo sau hipertiroidism. In aceste cazuri se echilibreaza functia tiroidei cu medicamente specifice. Dar exista si un numar mare de cazuri in care aceasta boala evolueaza cu pastrarea functiei tiroidiene intacte, si atunci nu exista un tratament alopat indicat. La fel este si cazul dereglarilor autoimune care inca nu se manifesta specific sub forma de lupus, sclerodermie sau poliartrita reumatoida. Aici trebuie remarcat avantajul terapiilor naturale, pentru ca exista tratamente de imunomodulare care sunt indicate chiar si in aceste cazuri.
Atunci cand boala autoimuna este deja bine conturata, este indicat tratamentul cu imunosupresoare (cortizon, metrotrexat, plaquenil, ciclofosfamida, imuran), in functie de tipul de boala, stadiu, complicatii etc. In acest caz, tratamentul se face sub stricta observatie a medicului. Prin ameliorarea bolii de baza se obtine si ameliorarea sau chiar remisia urticariei.
De multe ori, dupa rezolvarea cauzei prin tratament alopat, eruptia persista. Sa luam, de exemplu, infectia cu Helicobacter pylori. Dupa tratamentul medicamentos cu antibiotice si antisecretorii gastrice, se constata, prin analize, ca infectia a disparut, dar urticaria continua sa apara. In acest caz, infectia cronica a provocat un dezechilibru la nivelul sistemului imun, care nu se corecteaza automat, dupa ce infectia dispare, si continua secretia de autoanticorpi, care ataca pielea. Aici putem remarca din nou avantajul tratamentelor naturale fata de cele alopate, pentru ca se pot administra imunomodulatoare fitoterapice sau homeopate, care pot sa reechilibreze sistemul imun, pe cand in cazul tratamentului alopat, doar se poate continua administrarea antihistaminicelor, pana cand sistemul imunitar isi revine (daca isi revine) de la sine.
Tratamentul NATURAL
Tratamentul natural cuprinde un bogat arsenal terapeutic. Sunt indicate cure de dezintoxicare a organismului (cura cu argila, regimul Oshawa, clisme repetate). Un efect imunomodulator foarte bun il are propolisul (cu exceptia persoanelor alergice). De asemenea, exista o serie de plante cu efecte deosebite: trei-frati-patati, urzica, salvie, coacaz negru, soc, plop negru, aloe, noni etc. Toate acestea trebuie utilizate sub indrumarea unui medic specialist, in caz contrar, efectele nu vor fi cele asteptate.
Tratamentul HOMEOPAT
Un loc aparte il ocupa tratamentul homeopat. Aici trebuie mentionate o serie de remedii cu efecte uneori spectaculoase: Apis, Urtica Urens, Rhus toxicodendron, Sulphur, Natrium muriaticum, Oleander si altele.
Pe de alta parte, exista anumite tratamente homeopate speciale, care sunt indicate mai ales in dereglarile de tip autoimun, adica in majoritatea cazurilor de urticarie cronica. Pentru rezolvarea deplina este nevoie de un tratament indelungat, dar efectele clinice, adica disparitia eruptiei, apar rapid dupa inceperea tratamentului. Acest tip de tratament se numeste imunoterapie specifica.
- Urticaria poate genera si complicatii?
- Evolutia urticariei este, in general, benigna. Complicatiile sunt legate de ranirea pielii prin scarpinat, care se poate suprainfecta, ori de ingrosarea acesteia in anumite zone, ca in cazul urticariei cronice intens pruriginoase. Doar in foarte putine cazuri eruptia poate sa puna in pericol viata pacientului. Este cazul urticariei acute, care se asociaza cu angioedem glotic - asa-numitul edem Quinqe (la nivel laringian) si al eruptiilor extinse la nivelul intregului corp, cand pacientul poate intra in stare de soc. In rest, evolutia urticariei este legata de amprenta negativa asupra calitatii vietii pacientilor. De multe ori, acestia ajung in pragul disperarii fie din cauza pruritului, fie din cauza aspectului inestetic al pielii.
* * *
Este important de retinut ca: * Urticaria nu este de natura alergica, decat in putine cazuri. * Trebuie intotdeauna identificata, daca este posibil, cauza care provoaca eruptia. * Nu totdeauna dupa tratatarea cauzei dispare automat si eruptia si atunci este nevoie de tratamente imunomodulatoare. * Aceasta afectiune, aparent banala, poate ascunde in spate boli cu evolutie grava: boli autoimune (tiroidita Hashimoto, sindrom Sjogren, poliartrita reumatoida, lupus, sclerodermie). In consecinta, atunci cand un pacient se confrunta cu o problema de acest fel, trebuie sa se adreseze neaparat unui specialist - atat pentru diagnostic, cat si pentru tratament.
D-l dr. RARES SIMU poate fi contactat la tel. 021/317.37.91, 0722/82.42.12, 0264/44.31.05, www.armonianaturii.ro
REMEDII NATURALE
Potolirea mancarimii cu frig
* In cazul cand urticaria dvs. nu e provocata de o gripa, ceea ce se intampla rar, faceti o baie rece sau aplicati comprese cu apa de la gheata pe locurile cu mancarime puternica. Frigul strange vasele sanguine si stopeaza eliberarea de histamina.
* Pentru a usura mancarimile, faceti o baie cu pudra de ovaz coloidal (de la firma "Aveno", de pilda). Stati 10-15 minute in cada. Atentie la iesirea din ea, pentru ca produsul face gresia sa alunece.
Alifii anti-inflamatoare
* Tamponati-va corpul cu o bucata de vata inmuiata in tinctura de marul-lupului sau tinctura de spanz. Lasati sa actioneze o vreme, apoi ungeti-va cu alifie, preparata din aceleasi plante. Produsele se pot obtine prin posta, de la adresa: Bontis Ion, loc. Bunesti-Bihor, tel. 0722/32.88.96.
* Puneti putin bicarbonat de sodiu intr-o casoleta si amestecati-l cu apa, pana se obtine o pasta mai moale. Aplicati amestecul pe zonele inflamate, pentru a calma iritatiile si mancarimile.
* Otetul de mere amestecat cu putina apa si aplicat pe zonele cu probleme usureaza, de asemenea, suferinta.
* Medicina traditionala chineza recomanda in caz de urticarie decoctul de ghimbir. Puneti 60 g zahar brun si 30 g ghimbir proaspat ras (se gaseste in supermarket) in 20 ml de otet. Puneti totul la fiert si lasati sa clocoteasca la foc mic, cateva minute. Diluati putina solutie cu apa calda si ungeti-va pielea de mai multe ori pe zi.
Plante
* Urzica are reputatia de a bloca histamina. Se recomanda 6 gelule pe zi (se gasesc la farmacie). Daca aveti urzica proaspata in curte sau in gradina, mancati-o in salate, spalata si usor oparita. Ceaiul de urzica poate fi preparat si cu planta uscata, de la plafar. Se opareste o lingurita cu 250 ml apa. Se beau 3-5 ceaiuri pe zi.
Peste si vitamina C
* Luati o capsula de ulei de peste de 1000 mg, de trei ori pe zi. Acizii grasi continuti in uleiul de peste au proprietati anti-inflamatoare. (Consultati medicul, in caz ca luati medicamente anticoagulante.)
* Pestele gras - somonul, tonul proaspat sau macroul sunt surse excelente de Omega 3. Consumati de 2-3 ori pe saptamana.
* Luati pana la 1000 mg de vitamina C pe zi, de trei ori, pana ce urticaria se atenueaza. In doza aceasta, vitamina C are un efect comparabil cu antihistaminicele. Nu depasiti doza, altfel riscati sa faceti diaree.
Bai, spalaturi
* Se prepara un ceai din amestec in parti egale (50 grame) de brustur, iarba-mare, soc. Se adauga un litru de apa, se fierbe 5 minute, se infuzeaza 10 minute. Se fac spalaturi calde ale zonelor afectate, de doua ori pe zi.
* Baia de soare - in perioadele permise (inainte de 11 dimineata si dupa orele 17 dupa amiaza) se face expunerea la soare a zonelor atinse de urticarie.
* Badijonarea zonelor de eruptie cu o solutie alcoolica de ulei de menta si levantica.