Am fost un barbat puternic si sanatos de cand ma stiu. Nu am crezut niciodata ca imi va fi dat sa trec printr-o experienta atat de traumatizanta ca cea pe care am trait-o anul acesta. Niciodata nu am dat atentie bolilor minore pe care le-am mai avut, iar cand auzeam de cancer, leucemie sau alte maladii care iti curma viata, imi spuneam ca nu mi se poate intampla mie. Insa viata ne supune la multe incercari, poate pentru a ne aminti ca exista Dumnezeu si ca orice minune este posibila, daca exista credinta.
Acum doi ani, mi-a aparut o alunita pe abdomen. Era cat unghia de la degetul mic de la mana. Lucram pe maxi-taxi la Slobozia pe atunci. La munca fiind, am vazut un cabinet dermatologic pe langa gara si m-am dus sa-i arat medicului semnul. Acesta mi-a spus ca se poate scoate cu laser si costa 1000 RON. Neavand bani, mi s-a parut cam mult, asa ca am amanat pana in 2009, doar ca spre sfarsitul anului, alunita a inceput sa se mareasca si sa supureze. Am fost la dermatologie la spitalul Colentina, pentru ca ma mutasem in Bucuresti. Doamna doctor mi-a dat sa urmez tratament timp de 7 zile, dupa care mi-a recomandat sa consult un chirurg. Dupa acest tratament nu s-a observat nici o ameliorare. Alunita continua sa se mareasca si prinsese si o crusta. La data de 7 ianuarie 2010, am fost operat la spitalul Colentina, iar pe 9 februarie 2010, am primit rezultatul biopsiei, care a fost naucitor: cancer de piele de gradul IV. Acesta a fost inceputul dramei.
Admit ca m-am speriat ingrozitor, dar nu mi-am pierdut speranta nici eu, nici familia mea. Mi s-a dat trimitere la spitalul Fundeni pentru investigatii amanuntite, insa eu fiind din Slobozia, Casa de asigurari nu mi-a aprobat trimiterea la Bucuresti. Am fost luat in evidenta la sectia de oncologie de la spitalul Slobozia. Insa atunci cand exista credinta, Bunul Dumnezeu nu ne lasa!
Incercand sa gasesc o solutie si neacceptand ca sunt bolnav incurabil de cancer, m-am gandit sa merg la o prietena de-a sotiei mele, care lucreaza la Radiologie, ca impreuna sa mergem la serviciul de Oncologie de la Fundeni. Credeam ca daca merg printr-o cunostinta, doctorul imi va spune ca nu am cancer. Dar diagnosticul era corect. Am asteptat noul rezultat de la tomograf, pentru a mi se putea prescrie tratament. Dupa primirea lui, doctorul a decis sa ma bage pe injectii Roferon, de trei ori pe saptamana.
Intr-o buna zi, am fost sa ma spovedesc la parintele meu duhovnic, care m-a sfatuit sa-i duc un pomelnic, pentru a se ruga si el pentru mine. Cand a inceput Postul Pastelui, in fiecare seara, la rugaciune, am inceput sa citesc Acatistul Sfantului Nectarie, vindecator de cancer. Mi-am pus toata nadejdea si m-am lasat in voia lui. Dupa o saptamana, m-am dus cu sotia la Biserica Radu Voda, unde se afla moastele Sfantului Nectarie. M-am rugat si eu, si ea, am citit in biserica acatistul Sfantului si am lasat pomelnic pe 40 de zile, rugandu-l pe Sfant sa ma ajute in boala mea. La miruit, l-am rugat pe parinte sa-mi dea mir din candela Sfantului Nectarie. Tot postul am luat anafura, agheasma si mi-am dat cu mir. M-am impartasit de doua ori in acest post. Sotia mea se ruga continuu si mergea la Masluri, unde il ruga pe Sfantul Nectarie sa ma ajute si sa-mi iasa analizele bune. Intre timp, ma operasem si a doua oara. Mi s-a scos un ganglion de la incheietura piciorului drept, tot pe partea cu alunita.
In toata aceasta perioada de asteptare a rezultatelor de la a doua operatie, am mers la mai multe manastiri. Intai am mers la Busteni, la Manastirea Caraiman, la Maica Domnului Facatoare de Minuni, am plans si ne-am rugat mult si am lasat pomelnic. De-acolo, am mers la Manastirea Sinaia, Cornu, Ghighiu, la toate ne-am rugat mult, cu lacrimi. Rugaciunea cu lacrimi ajuta mult! Tot timpul il rugam in gand pe Sfantul Nectarie sa faca o minune.
De Izvorul Tamaduirii, s-au adus la Manastirea din Slobozia 33 de Sfinte Moaste de la Iasi. Am fost si m-am inchinat si eu, si familia mea. Seara s-a facut Maslu si a participat si sotia mea. Ne-am rugat foarte mult, pentru ca Dumnezeu ramasese singura noastra speranta. Medicii nu ne incurajau deloc. Chiar au spus ca doar o minune ma mai poate salva.
Rugandu-ne si nadajduind la Dumnezeu, a sosit timpul sa fiu sunat de la Fundeni, pentru a mi se comunica rezultatul celei de-a doua operatii. Minunea se implinise. Cancerul fusese blocat. Rugaciunile noastre fusesera ascultate.
Sotia mea i-a promis Sfantului Nectarie ca, daca rezultatul va fi bun, vom scrie o marturie despre aceasta minune a Sfantului in "Formula AS". Va rog mult sa publicati acest articol, ca toata lumea care este bolnava sa aiba incredere in Sfanta Fecioara, in Sfantul Nectarie, in Biserica, in preotii duhovnici, in rugaciune, spovedit si impartasit. Minunile ceresti nu intarzie.
Pe aceasta cale multumesc Bunului Dumnezeu, Sfantului Nectarie si Maicii Domnului pentru ajutorul primit. Amin!
J. C. - Slobozia
Cum am devenit credincios
Nu am crezut niciodata ca fiind necesar sa te rogi vreunui sfant. Desi sunt o persoana credincioasa, nu am simtit niciodata nevoia de-a ma ruga vreunuia dintre ei, exceptie facand Fecioara Maria.
In urma cu cateva luni, iesisem dintr-o relatie destul de "sifonat" psihic. Nu reuseam sa ma desprind de persoana in cauza, desi stiam ca totul s-a terminat si ca trebuie sa merg mai departe, sa uit. Cazusem intr-o depresie anxioasa, cu stari de vinovatie si sentimente de panica. La indicatia psihiatrului, incepusem un tratament medicamentos. Citisem de multe ori in paginile "Formulei AS" despre atatea persoane care dadeau marturie despre minunile infaptuite de Sfantul Nectarie. Am inceput sa-i citesc si eu, cu retinere, acatistul, cand si cum se nimerea, in tren, acasa, in fotoliu sau in genunchi. Uneori, il citeam chiar si pe jumatate, cand nu aveam timp. Sau chiar la doua zile. Dar semnele nu s-au lasat asteptate. Sfantul mi-a scos in cale oameni care m-au intarit si mi-au limpezit unele lucruri cu privire la iubirea pierduta, lucruri pe care le intuisem si eu, si care acum mi se confirmau. Urmarea a fost ca am iesit rapid din tristete, am uitat tot trecutul, mi-am dat seama ca sentimentele mele de vinovatie erau neintemeiate. Usor, usor, am iesit din starea de depresie si am renuntat si la medicatie. Mi-am gasit o ocupatie care ma atragea si ma motiva sa merg mai departe, ocupatie din care mai castigam ceva bani in plus. Acest lucru era pentru mine cu adevarat o minune, deoarece eu sunt o persoana incadrata in grad de handicap accentuat si, in ultimii 10 ani, nu prea mai puteam strange nimic din munca proprie.
O alta minune care se tot repeta era ca, de fiecare data cand ma gandeam sa dau si eu un ban vreunui om mai sarac, primeam imediat eu lucrul pe care voiam sa-l dau. De cate ori ma cuprindea indoiala sau deznadejdea, ceva se si intampla pe loc, care ma scotea din starea cea rea si-mi reda speranta si nadejdea.
Tin sa multumesc pe aceasta cale, din toata inima, Sfantului ierarh Nectarie, cu adevarat mare facator de minuni. Dupa cum spuneam la inceput, nu am crezut niciodata in ajutorul sfintilor. Astazi insa sunt convins de puterea lor si ca pot infaptui, cu adevarat, minuni.
ADRIAN S.
Cum m-am sculat din boala
Suferinta mea a inceput acum vreo patru ani, cand din cauza mai multor probleme din familie m-am imbolnavit. Am fost internata pentru analize, iar tratamentul l-am facut acasa timp de un an si jumatate, fara nici un rezultat. In fiecare luna mergeam la control si de fiecare data medicul imi spunea sa continui tratamentul, cu toate ca-i spuneam ca nu ma simt mai bine.
Daca am vazut ca dupa atata timp nu am nici un rezultat, am abandonat tratamentul alopat si am inceput unul naturist. Acesta parea ca da rezultate, l-am urmat un an, insa nu m-am vindecat. Am inceput sa cred ca nu am leac si trebuie sa ma obisnuiesc sa convietuiesc impreuna cu boala mea. Din aceasta minunata revista, am aflat insa despre Sfantul Nectarie, pe care eu nu-l cunosteam, si despre minunile savarsite de el. Astfel mi-am facut rost de acatistul Sfantului si am inceput sa ma rog lui cu speranta si credinta. Vreau sa va spun ca din prima zi am stiut ca ma voi vindeca. Dupa cateva zile, cineva mi-a recomandat o doctorita la care am apelat si care, cu un singur medicament, m-a vindecat in sase luni. Sunt sigura ca Sfantul Nectarie s-a rugat Domnului pentru sanatatea mea, iar rugaciunea i-a fost ascultata. Acum ma rog Sfantului pentru sanatatea sotului meu si sunt sigura ca ma va asculta si-i va veni in ajutor. Ii multumesc lui Dumnezeu, Domnului Iisus Hristos, Sfintei Fecioare Maria si Sfantului Nectarie pentru ajutorul pe care mi l-au dat vindecandu-ma. Cei care au necazuri, si sunt multi, sa se roage cu credinta Sfantului Nectarie si vor fi ajutati.
ELENA - Targu Mures
"Sfintii au fost si sunt dintre noi: oameni"
Stimata doamna Sanziana Pop,
Nu vreau sa incep - si o sa ma straduiesc sa n-o fac nici in incheiere - prin a va felicita pentru ce faceti. Sunt convinsa ca scrisorile si mesajele pe care le primiti abunda in asemenea abordari. E firesc, atunci cand lucrurile sunt facute cat se poate de bine si, mai ales, cu suflet. Vreau sa ma refer putin la articolele legate de spiritualitate, o oaza de bucurie, liniste, revigorare si prilej de intalnire, de fiecare data, cu bucatica de sfintenie din noi, din fiecare. Parcurg randurile scrise de oameni care au trait minuni, care au intalnit sfinti, reconstitui bucuria, emotia. Un lucru parem a scapa din vedere. Sfintii au fost si sunt dintre noi: oameni. Dar oameni care au ales sa-si dezvolte bucatica de sfintenie. Oameni care au avut slabiciunile, durerile, suferintele, incercarile lor. Oameni care n-au trait sau evoluat in niste conditii care sa le fi asigurat sfintenia. Dar au ales Binele, Frumosul, Adevarul, Curatia, Bucuria sau, mai pe scurt, si pentru ca tot constituie subiectul multora dintre temele abordate in revista, IUBIREA. Au fost cuprinsi si patrunsi de aceasta Iubire, incat au ajuns sa o emane, iar dupa sute, chiar mii de ani, ne impartasim si noi din ea. Ne vindecam durerile sufletesti sau trupesti, ne incarcam de speranta. Ii cautam in momente delicate ale vietii. Dar ii uitam cam des. Ma recunosc in majoritatea celor care mai au mult de lucru in privinta aceasta, pentru a evolua interior, pentru a creste.
Am fost martora si chiar subiect al unor vindecari minunate (la racla Sfantului Nectarie, de exemplu). Datorita dvs., rasfoiesc cu sfiala episoade din vietile sfintilor de odinioara, ma hranesc din cuvintele si exemplul de viata al lor, dar si al unor sfinti contemporani, in persoana unor monahi/monahii, preoti sau pur si simplu oameni obisnuiti, dar de-o noblete si de-o curatie sufleteasca aproape greu de crezut in ceea ce ne-am obisnuit a numi: vremurile astea. Oameni cu bun simt. Modesti. Verticali. Adevarati. Demni. Oameni care pun suflet in ceea ce fac. Oameni in drum spre sfintenie. Oameni... buni. Si ma simt mica, neinsemnata, nu stiu cum sa le multumesc. Nici sa ma rog nu stiu. M-am linistit insa cand am realizat ca Dumnezeu stie de ce avem nevoie si ne randuieste la momentul potrivit cele de folos. Probabil vrea sa devenim constienti de acea latura a noastra, care nu e palpabila sau masurabila, dar este cea mai importanta, pentru ca ne poate ridica spre lumina, bucurie, Iubire, spre bucatica de sfintenie pe care fiecare o avem.
Daca inca mai cautam iubirea la altii, inainte de a o fi descoperit in noi insine, inainte de a fi inteles ca iubirea autentica e neconditionata si inepuizabila, ar cam trebui sa ne permitem o clipa de ragaz, in care sa ne gandim ca, daca a deveni sfant e o provocare pe viata si un drum lung, tot pe atat de frumos pe cat este de greu, poate n-ar fi complicat si imposibil sa devenim... mai buni. Macar putin. Sau macar din cand in cand. Din gand in gand!
CARMEN LOGAN
Ilustratii: Icoane basarabene pe lemn