- Unul din cele mai frumoase cantece ale tale, pe care lumea il canta la concerte impreuna cu tine, este "Mandra-i mama cu feciori". Se potriveste cu viata ta?
- Sunt singurul baiat in familie. Mai am doua surori si am fost, din acest motiv, alintatul casei. Dar inima mea batea mai cu spor pentru tata. Putea mama sa-mi spuna orice, sa-mi dea si luna de pe cer, ca tot nu ma culcam si nu ma linisteam pana cand nu-l auzeam pe tata cantand. Sunt foarte legat de mama, insa tata era cel care ma lua in brate cand eram prunc. Poate fiindca eram ficior si-i purtam numele mai departe. Dragostea pentru muzica populara el mi-a sadit-o. El a fost cel care m-a leganat in copilarie si mi-a cantat sa adorm. Tata a fost acela care m-a legat pentru totdeauna de cantec, de muzica, el insusi fiind un bun interpret de muzica populara din zona Carasului. Era resitean. Dar cea care mi-a ghicit darul pentru cantat a fost mama. Imi lasa radioul deschis si atunci eram cumintenia intruchipata. Ascultam fascinat programele de muzica populara sau usoara, nu conta. Din ziua in care m-a auzit fredonand, in patut fiind inca, o melodie de-a Mirabelei Dauer - "In gradina lui Ion" - cred ca mama si-a dat seama ca are un flacau pe cinste si pot acum sa inteleg visul ei, dorinta ei secreta, ca mai tarziu, la batranete, sa ma vada la televizor cantand muzica populara si apoi sa planga de fericire. Ma bucur ca visul i s-a-mplinit.
Tata cel intelept
- Ai strabatut usor in muzica populara?
- Greu a fost pana m-am pornit pe cantat, ca pe urma am curs devale ca apa. Copil fiind, cantam la toate serbarile din gradinita si din scoala, apoi la concursuri si festivaluri, la Orastie. Si tot mereu castigam. Cantam si la fluier, la acordeon, am cantat si in sarbatori, la bisericile si manastirile din apropierea Hunedoarei. Niciodata nu m-am dat inapoi cand era vorba de cantat. Cred, insa, ca numai in jurul varstei de 15 ani lucrurile s-au mai conturat, si abia atunci am putut sa spun ca mi-am gasit drumul cu adevarat. Pana atunci am cantat de toate, muzica populara, muzica usoara. Dar s-a intamplat ca, de la un moment dat, sa simt ca atunci cand cant sau cand ascult muzica populara traiesc alte emotii, mult mai puternice decat atunci cand cantam muzica usoara. Poate ca asta mi se trage si de la tatal meu, care mi-a spus mereu, ori de cate ori a avut ocazia, ca muzica populara este aceea care ne reprezinta pe noi, romanii, si ca ar fi foarte bine sa continui pe acest drum, mai ales ca aveam o voce mai potrivita pentru ea. Asa ca am abandonat, incetul cu incetul, muzica usoara, si am continuat doar cu muzica populara. La 15 ani am cantat impreuna cu tata la un festival, la Sibiu, unde am luat premiul intai, iar la 18 ani, am aparut deja la televiziune. In toata aceasta perioada, am luat multe premii, dar trofeul cu care ma mandresc cu adevarat este "Floarea din gradina", un festival organizat de Radiodifuziunea Romana si televiziunea nationala. Am fost ultimul interpret care a luat acest premiu, dupa aceea, concursul nu s-a mai organizat. Ca student la Facultatea de Stiinte Economice din Alba Iulia, am cantat apoi in Ansamblul Studentesc "Dor", cu care am participat la numeroase concursuri. Aici l-am cunoscut pe profesorul Vasile Repede, caruia-i datorez faptul ca mi-a slefuit stilul si m-a invatat adevarata arta a interpretarii cantecului popular.
- Iubitorii muzicii populare din Ardeal spun ca ai fi urmasul lui Nicolae Furdui Iancu. Te regasesti in aceasta afirmatie?
- Nu stiu daca sunt neaparat urmasul lui, cantam amandoi cantece ardelenesti si noi, ardelenii, avem voci barbatesti puternice si un repertoriu foarte mobilizator pentru cei care asculta cantecele noastre. Mi-ar placea sa pot fi cu adevarat urmasul lui, este un om si un artist deosebit, care a sustinut intotdeauna valorile autentice ale artei folclorice. Suntem prieteni foarte buni. A si cantat, de altfel, la nunta mea si m-a chemat intotdeauna la actiunile pe care le organiza in satul lui natal, Poiana Sohodol, mai ales la intalnirile fiilor satului.
Mirele cantaret
- Daca tot ai vorbit despre nunta ta, oare ti-ai cucerit si sotia cantand?
- Bineinteles, ca doar muzica este marele meu atu... (Rade) Chiar daca la inceput n-a prea crezut in mine, in sensul ca nu ma mai auzise cantand, cand m-a vazut mergand spre microfon, eram la o nunta, a crezut ca sunt un oarecare nuntas, caruia i-a venit cheful sa cante, cum se intampla dupa o anumita ora la asemenea petreceri. Dar a fost destul sa incep prima melodie si si-a dat seama ca nu sunt de lepadat. I-am oferit un CD cu melodiile mele si am rugat-o sa ma sune numai dupa ce il asculta. M-a sunat dupa o saptamana, desi, cum mi-a marturisit mai tarziu, ascultase toate cantecele imediat dupa ce a ajuns acasa de la nunta. Cred ca in saptamana aceea s-a hotarat soarta noastra. De doi ani suntem impreuna si sunt un om fericit. Dumnezeu a randuit in asa fel incat sa gasesc persoana care sa ma inteleaga si sa ma ajute in cariera, sa nu-mi puna bete in roate si sa nu ma impiedice prin nimic. Viata de artist cere uneori sacrificii pentru familia intreaga, nu doar pentru cel care apare pe scena. In lumina reflectoarelor nu se vede, din pacate, efortul care se afla in umbra succesului. Pe scena nu trebuie sa se vada decat partea frumoasa a lucrurilor. In spatele zambetului oricarui artist este insa cineva care are grija de camasa lui, de costumul care trebuie sa fie impecabil la fiecare cantare, de intreaga lui infatisare, de confortul lui interior. In cazul meu, sotia mea este acest ajutor nepretuit. Desi este ocupata, fiind profesoara de limba si literatura romana la un liceu in Hunedoara, este mereu in spatele meu, pentru ca totul sa fie perfect, ori de cate ori apar in public. Ma sustine foarte mult si asta imi da incredere atunci cand trebuie sa cant. Ma bucura faptul ca am gasit in ea si in parinti sprijinul total pentru a-mi desavarsi cariera.
- Banuiesc ca doamna profesoara este si primul tau critic, nu-i asa?
- Bineinteles, chiar daca ea nu canta, este un bun observator al fenomenului folcloric din zona Hunedoarei. M-a sfatuit intotdeauna sa aleg in repertoriul meu doar cantece autentice. Am cules din satele din jurul Orastiei peste cincizeci de cantece, doine de jale, de dor, cantece de joc, invartite, tarini, dar si cantece satirice, ironice, care se potrivesc cu anumite situatii din viata oamenilor si care sunt gustate mult la petreceri. Cele mai multe sunt din zonele Geoagiu si Costesti, doua zone distincte din regiunea Orastiei. Daca pe Valea Costestiului si in satele ce duc spre Sarmisegetusa Regia, adica Orastioara de Jos si de Sus, Bucium, Beriu, Gradiste, se canta mai ales invartitele si batutele, dincolo, urcand spre Techereu, Almas, Zlatna, Campeni, adica mai aproape de Tara Motilor, se canta mai mult invartite, cantece de joc si tarine, specifice motilor. Multe alte cantece pe care le am in repertoriu sunt din Valea Geoagiului.
Lauda vioristilor
- In satele transilvanene se mai pastreaza muzica autentica sau gustul oamenilor s-a "manelizat" si pe-aici?
- Pana prin 2002, am colindat si eu satele din zona Orastiei, pentru a cauta folclor autentic. Din pacate, nu am gasit mare lucru, ii rugam pe cei mai batrani sa-mi cante ceva si descopeream ca, de fapt, ceea ce cantau nu erau decat cantece invatate de la televizor sau de la radio, multe din ele nefiind macar din zona noastra. Am intalnit tare putini cantareti si cunoscatori de folclor adevarat, necontaminat. Am observat, in schimb, cu bucurie ca cei care au pastrat mai bine specificul zonei sunt lautarii, vioristii, cum li se mai spune pe la noi. I-as pomeni pe Eugen Vlad din Costeni, care stie perfect folclorul zonei Geoagiu, si pe Nelutu Urs din Castau. Ei sunt cei mai buni din zona Orastiei. Melodiile lor, pe care le-am inregistrat si eu, pastreaza cel mai bine autenticitatea zonei. De fapt, ca fenomen general, melodia unui cantec nu se pierde asa de repede ca textul, ce se poate adapta prea usor la tot felul de imprejurari.
Legamant cu traditia
- Spuneai ca mergi sa canti si la nunti. Cum te descurci daca-ti cere nanasul sa canti si-o manea?
- Nu e nunta la care sa nu mi se ceara, fie in numele vreunui obicei local sau ca dedicatie, de exemplu, sa cant o melodie adaptata, cu texte minore. Se creeaza momente destul de delicate, dar eu refuz, intr-un mod cat se poate de elegant, spunandu-le ca sunt certat cu interpretul care canta acel cantec, si ca nu pot sa-l cant. Sigur ca, dincolo de aceste aspecte, intotdeauna trebuie sa tin cont de locul in care cant, de atmosfera, de momentul in care a ajuns nunta, de oamenii prezenti. Daca nunta este inspre Banat, voi canta mai mult invartite, hategane, daca e la Petrosani, se cer mai mult jiene, sarbe. Trebuie sa ma adaptez la situatie, dar asta nu inseamna ca trebuie sa cedez si sa fiu doar un lalaitor la comanda cuiva. Exista un asa numit scenariu al nuntii traditionale la romani, pe care-l respect. In ceea ce priveste textele cantecelor pe care le interpretez, pot sa va spun ca cele mai multe dintre ele sunt vechi, culese de mine pe teren, impreuna cu profesoara mea de muzica din liceu, Silvia Muntean din Orastie, care m-a sprijinit foarte mult. O parte dintre ele le-am mostenit de la regretatul Iulius Borza, fost director al casei de cultura din Geoagiu, si se regasesc pe CD-ul "Mandra cu ochii tai dragi". Pentru alte melodii am ales versuri, poezii de dragoste sau satirice din culegeri vechi, de folclor. Dar noi nu cantam doar la nunti si petreceri. Nu uitati ca mai sunt si concertele la care suntem invitati, foarte apreciate de public, festivalurile de muzica populara, inregistrarile pentru radio si televiziune. Sunt multi oameni in tara asta, buni cunoscatori ai fenomenului folcloric, care reusesc sa sprijine traditia autentica. Din pacate, nu poti trai doar din muzica. Ar fi foarte bine daca muzica ti-ar asigura o viata fara lipsuri, poate candva asa a fost, dar acum nu mai este asa. Traim vremuri in care putini artisti, din orice domeniu ar fi ei, reusesc sa supravietuiasca decent, doar din arta pe care o fac. Nu trebuie sa faci din cantat o meserie, tocmai pentru a putea fi liber ca artist. Muzica populara trebuie facuta doar din pasiune, din placere, din respect pentru folclor, nu trebuie vazuta ca o afacere in sine. Daca ai griji materiale, poti sa devii dependent de gustul publicului, schimbi lucrurile autentice de dragul popularitatii, al castigului imediat si pierzi ceea ce a fost unic, curat, deosebit. De aceea spun eu ca e bine sa ai o alternativa financiara, care sa-ti permita sa faci muzica adevarata. Eu mi-am pastrat coloana vertebrala pana acum si nu am promovat decat folclor autentic din zona Orastiei, folclor care m-a si consacrat de altfel. Chiar daca am cantat in toate zonele tarii, mai putin in Dobrogea, si am ajuns sa cant si la nunti desfasurate la mii de kilometri de casa, in Germania sau Belgia, am cucerit publicul tocmai prin cantece autentice din zona in care m-am nascut.
Leac pentru dor de casa
- Mai vor romanii din strainatate folclor? Nu s-au molipsit de gusturile moderne ale celor printre care traiesc?
- Cei care m-au chemat acolo au, in general, cam toti radacini in zona Hunedoarei si m-au chemat pentru a-si alina dorul de casa cu cantecele mele. Intr-un fel, am fost mesagerul tarii in casele lor. Sigur ca as putea canta si cantece din alte zone, din Moldova, de exemplu, sau din Oltenia, dar ar trebui sa fiu naiv sa cred ca mi s-ar potrivi mie mai bine aceste cantece, decat unuia care este de acolo si cunoaste exact toate detaliile stilistice ale interpretarii. Chiar daca vocea ma ajuta, sunt sigur ca nu pot prinde chiar toate dedesubturile specifice zonei. Ceea ce m-a impresionat insa, de fiecare data cand am cantat departe de tara, a fost ca romanii de acolo imi cereau mai ales cantece cu mesaj patriotic - "Noi suntem romani", "Asa-i romanul", "Treceti batalioane romane Carpatii". Acelasi lucru mi s-a intamplat si in Covasna si Harghita. Am cantat la Zabala, si mi-am dat seama cat de patrioti sunt romanii de acolo si cat de mult au ei nevoie de un mesaj de solidaritate al nostru, al celorlalti.
- Ai fost directorul Casei de cultura din Geoagiu, esti acum consilier la prefectura Hunedoarei, cu alte cuvinte cunosti exact situatia folclorului din aceasta zona a Transilvaniei. Exista programe de sprijinire a tinerilor care doresc sa promoveze folclorul autentic?
- Programe exista si exista si multa daruire la cei care se ocupa de ele. Tinerii talentati sunt indrumati spre Scoala Populara de arta, pentru a fi formati de specialisti. Eu nu sunt egoist in relatia cu cei mai tineri. Stiu cat este de greu sa te afirmi, sa iesi in lume, sa razbesti. Unora le-am dat cantece de-ale mele, pe care nici macar nu le inregistrasem inainte, ca sa se prezinte cu ele la concursuri. Pe cei cu adevarat inzestrati ii sfatuiesc, in primul rand, sa viziteze cele mai curate zone din punct de vedere folcloric de aici, din apropiere: Tara Hategului, Tinutul padurenilor, al momarlanilor, Tinutul Zarandului. Ca sa vada arta populara adevarata acasa la ea, adica in acele putine zone in care oamenii au tinut neabatut, ca pe o lege, la pastrarea traditiilor.
Cer senin
- Toamna bate la usa. Te gaseste cu planuri de viitor?
- Am incheiat un contract de parteneriat cu Asociatia Culturala "Germisara", Geoagiu, ce are ca scop tocmai promovarea obiceiurilor si traditiilor din zona Geoagiu, dar si construirea unei manastiri in apropierea localitatii. Nu este prima actiune de acest fel. Impreuna cu Valentin Crainic si Ovidiu Olar am inregistrat un CD cu colinde traditionale de pe Valea Geoagiului, acesta fiind singurul de acest tip din judet. Ne-au ajutat marele folclorist Ioan Bocsa, dar si profesoara mea de muzica din liceu, care m-a sprijinit de atatea ori, doamna Silvia Muntean. Banii obtinuti i-am donat pentru constructia bisericii "Bunavestire" din Geoagiu, aflata inca in lucru.
Altfel, imi doresc sa fiu sanatos si sa ma bucur impreuna cu cei dragi de fiecare clipa petrecuta impreuna. Armonia din familie, bucuria petrecerii timpului in mijlocul naturii, cantatul in fata iubitorilor de muzica populara, cantatul de unul singur, toate acestea imi dau puterea si bucuria de a incepe senin fiecare zi.
Fotografii din arhiva interpretului