O tara care dispune de potentialul agricol ca al Romaniei n-ar trebui sa sufere din cauza crizei economice. Lipsa unei viziuni nationale asupra gestionarii darurilor pamantului este dramatica. Amorteala institutionala si hatisul birocratic amintesc de uriasele panze de paianjen din filmele cu Indiana Jones. In acest context, e uimitor ca se gasesc temerari care sparg tiparele, care au nervii si... tutunul magic al rabdarii, pentru a intreprinde ceva in domeniu. Sunt, de regula, oameni tineri care si-au schimbat profesia nu o data, ci de cateva ori, si pentru care agricultura biologica este taramul mult visat. De ce nu iau si ei drumul Europei, sa traiasca intr-un sistem matur, bine articulat social? Iata una dintre intrebarile la care ne-a raspuns fostul inginer electronist din Hunedoara, Marius Gabor, actualmente unicul producator de paste fainoase biologice (Petras Bio) din Romania.
"Vrei ca prin ceea ce cumperi sa sustii o agricultura care chimizeaza si otraveste sau una care sustine viata? Alegerea e a ta"
- Cum a ajuns un inginer electronist sa produca in Romania, si nu in alta parte, paste fainoase?
- Gratie... antroposofiei sau stiintei spirituale, cu care am venit in contact dupa Revolutie. Cautand o implinire practica a idealurilor mele, in sensul "ora et labora" (roaga-te si munceste) al Evului Mediu, am ajuns sa-mi petrec 7 ani in comunitati de persoane cu handicap din Irlanda de Nord, Germania si Egipt. In acesti ani de "ucenicie", cand am lucrat ca pedagog curativ sau terapeut social, am ajuns sa locuiesc de fiecare data in mijlocul unei ferme bio. Apoi, odata intors in Romania, unde am considerat ca este locul potrivit pentru dezvoltarea mea personala, am simtit nevoia sa fac ceva pentru promovarea acestui tip de agricultura si, astfel, am lucrat onorific ani de zile, organizand seminarii, consultanta de specialitate si perioade de practica pentru tineri agricultori romani, la ferme bio din Europa Centrala. Prin efortul comun al multora, incet, incet, agricultura ecologica a inceput sa se dezvolte si in Romania, insa preponderent orientata catre exportul de materii prime, in tara neexistand la inceput nici o procesare a acestora. Ca urmare, am luat, impreuna cu sotia mea, Adina, decizia sa incepem productia de paste fainoase bio. Nici unul dintre noi nu avea experienta in domeniul alimentar si ne-a fost greu de tot.
- Care este beneficiul alimentelor bio asupra sanatatii? Dar impactul asupra naturii?
- Cand se vorbeste despre "bio", majoritatea oamenilor spun ca aceste alimente sunt mai sanatoase, lucru cu care sunt intru-totul de acord. Faptul ca doresc sa fiu cat mai sanatos este firesc, la urma urmei trupul nostru poate deveni "templul lui Dumnezeu". Motivul principal care insa ma misca cel mai mult este cel al impactului agriculturii bio asupra mediului si, in acest sens, as spune fiecaruia: "Indiferent daca iti pasa sau nu ce efect are asupra ta ceea ce mananci, atunci cand cumperi un aliment de pe raft, acesta va fi produs din nou. Te rog sa te gandesti ce urmare are fapta ta asupra naturii. Vrei ca prin ceea ce cumperi sa sustii o agricultura care chimizeaza si otraveste sau una care sustine viata? Alegerea e a ta".
"In domeniul bio, legislativul si guvernul si-au facut in cea mai mare parte treaba, ne-au dat un cadru juridic si practic in care existam. Restul depinde de noi"
- Cat la suta din potentialul bio al Romaniei este utilizat
- Mitul "Romania plai frumos, slogan cum nu se poate mai apropiat de standardul bio", este in mare parte fals. Acolo unde se face agricultura industrializata, si aceasta se face pe suprafete mari (uneori exista o singura ferma, avand zeci de mii de hectare), efectele sunt ingrijoratoare. Asa ca Romania nu are nici mai mult nici mai putin potential decat alte tari, depinde doar de noi ce vom face din acesta.
- A existat, in ultimii 20 de ani, vreun program de guvernare care sa includa agricultura ecologica printre obiectivele politice ale guvernului respectiv?
- La nivel declarativ, toti sunt bio, dar faptic fac si ei ce pot. Uneori ma intreb ce as face eu in locul lor. De politica de cafenea si de judecati superficiale e plina tara, ceea ce imi doresc eu este sa facem cate ceva acolo unde suntem si unde putem fiecare. Imi doresc ca unul dintre motto-urile miscarii civile mondiale "think global and act local" (gandeste global si infaptuieste local) sa devina pentru tot mai multi o realitate. In domeniul bio, legislativul si guvernul si-au facut in cea mai mare parte treaba, ne-au dat un cadru juridic si practic in care existam. Restul depinde de noi. Este in firea noastra decazuta sa ne intoarcem privirile de la noi insine si sa cautam vina la altii, in loc sa ne straduim a ne cunoaste cat mai bine, sa ne asumam ceea ce suntem si sa devenim ceea ce dorim a fi. Totusi, situatia legislativa are un paradox in sine: noi, cei care producem bio, trebuie sa ne certificam prin controale riguroase, periodice, iar cei care produc chimizat, ne-natural, nu trebuie sa o faca. Adica traim intr-o societate in care firescul - agricultura ecologica - trebuie sa probeze ca este ceea ce este, iar nefirescul - agricultura chimizata, industrializata - este cel considerat normal. Asemenea "normal" eu nu imi doresc. Sper ca, in viitor, aceasta ineptie va fi privita cu aceeasi repulsie cu care citim azi despre luptele de gladiatori si moartea in arena ca "distractie" a vechilor romani. Iar daca, in ziua de azi, greselile fata de ceilalti nu se mai platesc, ca la romani, prin schingiuri sau moarte, ci prin amenzi, indraznesc sa afirm ceva care poate deocamdata suna eretic: daca avem o taxa de poluare pentru autovehicule si societati comerciale, care functioneaza pe principiul "poluatorul plateste", de ce nu aplicam o asemenea taxa si asupra agriculturii chimizate, unul dintre cei mai mari poluatori si distrugatori de mediu ai civilizatiei actuale? Ba chiar subventionam o asemenea agricultura si ii dam gratuit ingrasaminte chimice, adica intarim poluarea pe banii contribuabililor, ceea ce, conform principiului de mai sus, este contrar legii.
"Pledez ferm pentru acordarea de subventii agriculturii ecologice, iar nu pentru ca alimentele bio sa fie mai ieftine"
- Este revoltator ca subventiile merg la agricultura chimizata, iar la cea bio aproape ca nu ajunge nimic. Care este explicatia?
- Atata timp cat agricultura bio este privita doar ca o activitate de productie, normal ca nu poate concura cu agricultura industriala. Ca productie, va fi intotdeauna inferioara agriculturii industriale. Dar aceasta agricultura este mai mult decat productie, ea are rolul de a asigura ingrijirea pamantului. Natura, odata schimbata de om, nu mai poate ajunge la echilibru de la sine, fara ajutorul acestuia. Si pentru ca agricultura chimizata nu reuseste sa indeplineasca acest rol de ingrijire a naturii transformate de om, singura care o poate face este cea ecologica. Iata de ce aceasta munca trebuie ajutata prin subventii date celor ce o fac, asa cum intelegem sa-i platim pe cei care ingrijesc copii, batrani sau bolnavi, pentru ca, la fel ca acestia, nici pamantul nu se poate ingriji singur. De aceea pledez ferm pentru acordarea de subventii agriculturii ecologice, iar nu pentru ca alimentele bio sa fie mai ieftine.
- Cum pot fi totusi alimentele ecologice mai ieftine?
- Alimentele bio sunt scumpe, mai ales in Romania, din pricina costurilor, care de obicei sunt mai ridicate decat in Europa Centrala. Mai intai, pentru ca nu se subventioneaza suficient sau, in anumiti ani, chiar deloc, munca de ingrijire a pamantului, datorata fermierilor bio. Intrucat pentru ei este o obligatie, conform normelor de certificare bio, se vad nevoiti sa o subventioneze din cresterea preturilor produselor. Dar motivul principal al preturilor mari sunt vanzarile mici. In Romania vorbim de o piata foarte mica, adica de costuri mari pe unitatea de produs. Si astfel, se naste ceea ce specialistii in marketing numesc "catch 22": desi am vrea bio, nu cumparam, pentru ca preturile sunt mari, iar preturile sunt mari, tocmai pentru ca nu cumparam. Solutia scaderii preturilor ar fi deci sa cumparam cat mai mult, iar unde se face asa, se vad roadele. De exemplu, in Germania: din cauza consumului mare de lapte bio, pretul acestuia este apropiat de cel al laptelui conventional.
"Am readus consumatorilor o cereala uitata, spelta, veche de 5000 de ani, stramosul cerealelor din ziua de azi"
- Care este povestea pastelor fainoase pe care le produceti?
- Sotia mea si cu mine ne-am hotarat sa producem paste fainoase in 2006, vazand cat de multe cereale bio erau exportate si vazand ca in Romania nu ramanea, practic, nimic pentru consumul intern. Asa ca am plecat in Elvetia, sa invatam cum se fac, iar acolo am avut norocul de a da peste un mic producator bio, care ne-a indrumat catre ceea ce facem azi. La intoarcerea in Romania, am descoperit ca degeaba puteam cumpara cereale bio, pentru ca nu exista nici o moara certificata, asa ca a trebuit sa gasim si pentru asta o solutie. Colaborarea noastra cu institutiile statului a fost si este buna, noi le vedem ca parteneri care ne ajuta sa ne incadram in cerintele firesti de certificare si de siguranta alimentara. De observat ca pastele noastre au cateva particularitati care le inscriu in categoria premium, chiar fata de cele bio, produse in alte tari: noi laminam aluatul, adica il procesam asa cum facea bunica fidea pe masa din bucatarie, chiar daca folosim pentru aceasta masini. La laminare, aluatul se preseaza mult mai putin decat la procesul uzual de extrudare, cu care se fac marea majoritate a pastelor fainoase de pe piata, conservand astfel structura fibrelor aluatului si elementele nutritive din cereale. O alta particularitate a pastelor noastre este ca prin ele am readus consumatorilor o cereala uitata, spelta, stramosul cerealelor din ziua de azi, gasita in situri arheologice vechi de 5.000 de ani din Romania, cultivata de vechii egipteni si celti si laudata in Vechiul Testament. Din fericire, in anumite zone din Germania, a fost cultivata fara intrerupere, iar astazi si-a inceput "recucerirea" lumii.
- Firmele dumneavoastra, "Petras Bio" si "Via Verde Organic", proceseaza si vand o gama larga de produse organice. Prin ce se diferentiaza acestea de restul produselor de pe piata?
- Noi procesam cat mai multe materii prime agricole romanesti si credem in regionalitate, adica sa avem ceea ce mancam din apropierea noastra. De aceea, toate fainurile pe care le folosim provin din Romania. Sloganul "Fabricat in Romania" inseamna mult pentru noi, este o forma de nationalism pozitiv, de crestere impreuna, caci, la modul practic, daca vecinului meu ii merge bine, imi va merge si mie bine.
"O nostalgie a Paradisului"
- Cum ar trebui sa intervina statul pentru salvarea micilor gospodarii taranesti de subzistenta, amenintate cu disparitia?
- De multe ori, agricultura taraneasca de subzistenta este bio si poate fi certificata cu usurinta. Intrebarea este de unde sa ia banii necesari acesti oameni? Daca insa noi, ca societate responsabila, intelegem ca o asemenea agricultura nu are doar scopul de a pune mancare pe masa celui care o practica, ci si de a ingriji terenurile lucrate, atunci putem face doua lucruri: 1. statul sa plateasca costurile certificarii bio si 2. statul sa subventioneze munca de ingrijire a pamantului, prin subventii mai mari pentru bio, decat cele pentru conventional. Odata ce aceste doua deziderate vor fi indeplinite de Bruxelles si de Bucuresti, sansa de salvare a taranimii si a satului traditional este reala, cu anumite particularitati si conditii. Teologic, as numi tendinta de intoarcere la "buna viata de la tara" drept o nostalgie a Paradisului.
Lui Marius Gabor ii puteti scrie la e-mail: petras@petrasbio.ro/ 0723/39.63.04, mai multe detalii pe www.petrasbio.ro