Draga mea prietena "Formula AS",
Te consider prietena mea, pentru ca sunt multi ani de cand te cunosc, inca de la primele aparitii. Stiu ca primesti zeci de scrisori cu cuvinte frumoase la adresa ta, in care si eu ma regasesc. Doresc de mult sa-ti scriu, multumindu-ti pentru tot ajutorul primit in toti acesti ani. M-ai ajutat sa inteleg cata fericire iti poate aduce credinta in Dumnezeu, fiind aspectul cel mai important in viata unui om. M-ai ajutat sa cunosc si sa-mi iubesc tara, natura, oamenii. Am cunoscut fericirea de a darui, ajutandu-mi aproapele, impartasind din aceasta bucurie tuturor celor ce erau dispusi sa ma asculte. Cand citesc revista, fericirea pe care o am in acel moment imi doresc sa o simta toti oamenii si sa pot face cunoscut tuturor cat bine aduceti in viata noastra. Va multumesc.
De-a lungul anilor, am avut o viata obisnuita, cu bune si cu rele, ignorandu-l pe Dumnezeu. Am pacatuit in toti acesti ani, ca si cum ar fi fost normal. Dumnezeu era cu mine, dar eu nu-l vedeam, am realizat ca ma iubeste cand am inceput sa am probleme de sanatate grave, cu cei dragi. Atunci am inteles ca El s-a milostivit de mine, dandu-mi o sansa la mantuire. De ce spun ca era cu mine tot timpul? Pentru ca m-am nascut intr-o familie cu parinti buni si iubitori, pentru ca am avut cei mai buni bunici din lume, pentru ca am cunoscut dragostea alaturi de iubirea vietii mele, care m-a insotit timp de 30 de ani, si sper ca bunul Dumnezeu sa ne mai daruiasca inca multi ani de fericire impreuna, pentru ca Dumnezeu m-a binecuvantat cu cel mai frumos si sanatos copil, pentru ca am avut parte de o familie deosebita din partea sotului, pentru ca am vecini minunati pe strada unde locuiesc de 30 de ani, in care ne simtim ca o familie, pentru ca in ciuda faptului ca nu am avut studii superioare, am avut parte de locuri foarte bune de munca, unde am fost respectata si apreciata. Ca multora dintre noi, si mie mi se parea normal sa beneficiez de atatea minuni, fara sa-i multumesc lui Dumnezeu, pana cand
Acum 5 ani, sotul meu a avut tumora maligna la rinichi. A fost operat, extirpandu-i-se rinichiul si tumora. In iunie, anul trecut, la tomograf au iesit metastaze la ficat si plamani. Eram distrusa, pentru ca in acelasi timp baiatul meu, care are diabet zaharat de 18 ani, a inceput sa aiba probleme cu vederea. Am alergat la bunul Dumnezeu si mi-a raspuns. Cumparand "Formula AS", am descoperit medicamentul Bio Bran, si am sperat din tot sufletul sa-l ajute pe sotul meu. L-a luat 11 luni, urmand instructiunile, si anul acesta, cand si-a repetat analiza la ecograf, nu mai avea nici o metastaza, analizele iesind foarte bune. Baiatul meu s-a operat la ochi si e bine si el, analizele sunt bune, chiar daca nu a urmat un regim adecvat bolii.
Cunoscandu-l tot din "Formula AS" pe parintele Arsenie Boca, am ajuns cu ajutorul bunului Dumnezeu la Prislop, la mormant, sa ne rugam, cu convingerea vie ca ne va ajuta. Ne-am rugat la Maica Domnului, Sfantului Nectarie, Sfintei Paraschiva, Sfantului Mina, convinsa ca ne vor ajuta si pe noi, chiar daca nu meritam. Minunea s-a intamplat. Pentru toate aceste intamplari miraculoase din viata noastra, multumim neincetat Maicii Domnului, tuturor sfintilor si bunului Dumnezeu, care s-a milostivit de noi. Mi-as dori ca toti sa aiba fericirea pe care ti-o da credinta. Este o diferenta mare fata de ce am trait inainte. Imi pare rau de toti acesti ani pierduti, traiti in intuneric, de pacatele facute, dar "niciodata nu e tarziu", cum mi-a spus duhovnicul meu. Unui om cu credinta in Dumnezeu nu ii e frica de nimic. Criza si toate problemele care iti apar in viata altfel le vei intelege, cand il ai pe Dumnezeu cu tine. Fericirea se afla in casa celor cu credinta in Dumnezeu, indiferent de locul unde esti.
Ne tot vaitam de cei care ne conduc tara. Vom avea conducatori buni cand si noi vom fi la fel. Viata ne da ce meritam. Suntem rai unii cu altii, nu pretuim un bun comun, distrugem si umplem de gunoaie pe unde trecem, suntem egoisti, gandindu-ne numai la binele nostru, pierdem timp pretios, alergand peste mari si tari, dupa o viata mai buna, dupa averi. In snobismul nostru, iubim casoaiele acelea mari, care ne-au distrus identitatea, facand imprumuturi uriase pentru a le avea, inselandu-ne amarnic ca asa vom fi fericiti. Si atunci, de ce credem ca politicienii si conducatorii tarii noastre ar trebui sa fie mai buni?
In speranta ca nu v-am plictisit prea mult, sper din suflet ca povestea mea de viata sa fie invatatura si altora. Doamne ajuta!
CONSTANTA SZLAVICS - Bucuresti