"Bucovina mea e un taram binecuvantat"
- Va gasim acasa, la Suceava, despachetandu-va bagajele. Cantati toata vara, ca un greieras harnic. De unde veniti, unde veti pleca?
- Tocmai m-am intors de la Constanta, unde prin initiativa Arhiepiscopiei Tomisului, organizatoarea evenimentului, am participat la un spectacol umanitar, cu foarte multa lume, pe care l-am sustinut singura, in folosul celor ale caror gospodarii au fost maturate de ape, ca mult necaz s-a abatut peste tara noastra in lunile din urma. Sunt mandra ca s-au strans banuti frumusei cu spectacolul meu si ei vor merge catre cei care trec prin clipe grele. Si imediat plec la tara, la casuta mea din Vicovul de Sus, sa petrec acolo vremea postului Adormirii Maicii Domnului, sa ma odihnesc, sa respir aer curat, sa stau de vorba cu oamenii satului meu. Abia astept!
- Cum va gasiti linistea, chiar daca lumea din jur e asa de zbuciumata? Si cum se vede satul dvs. de la fereastra casutei din Vicov?
- Pentru sufletul meu, Vicovul este un loc mai mult decat "fain" (ca si la noi, in Bucovina, se spune "fain", nu numai in Ardeal), ma simt tare bine acolo si imi incarc bateriile. Cand ajung uit de toate relele din jur. Si nu doar atat, reusesc sa ma adun si sa izvodesc noi poezii, noi cantece. Poezia vine ea, cand nici nu gandesc, in clipele de liniste ori de framantare, dimineata, seara, ori in miez de noapte. Iar eu o retin pe o coala alba de hartie, scotand la lumina tot adancul trairilor mele. Ma simt inspirata de natura, de aerul bland, de apusurile in dosul capitelor de fan, de tihna inserarii si de larma satului, de chiotele copiilor la scaldat sau de talangile vitelor intoarse agale de la pasune, pe ulita colbuita. De cantecul pasarilor dimineata, de fosnetul padurii din apropiere, de parfumul fanetelor, de culorile florilor din gradinita, trandafiri, crini, gherghine si carciumarese, de mica mea livada cu meri, peri, gutui si pruni, de iarba moale, ca matasea. Poate va par desprinse dintr-un tablou pasunist, dar la mine, in Vicov, toate-s cum va spun. Si-i minunat, credeti-ma! Acolo dorm bine si ma trezesc dimineata, in cantecul vitejesc al cucosilor din vecini, cu o pofta de viata nebuna, cu un chef de scris, de cantat, de citit, ori de grijit gradinita de flori, de scuturat tolurile, de sters praful, ori de alte trebi pe care orice gospodina le stie, dupa firea ei. Sau astept sa-mi vina turisti-vizitatori, care in drum spre Putna se opresc ca sa vada expozitia de costume populare vechi pe care am alcatuit-o intr-una din incaperile casutei mele, multe adunate si cu ajutorul colegilor mei de scena (am si costume din Muntenia, de la Liviu Vasilica, fie iertat, din Ardeal, de la Veta Biris si Sava Negrean, din Moldova, de la Maria Murgoci si Geta Postolache, si multe altele). Si mi-e drag sa-i primesc, sa le arat ce-au putut face femeile noastre harnice, dintr-un pumn de margele pe altita: gradini cu flori. Iar cand nu sunt eu acolo, e badea Ilie sa le deschida si sa le arate, gospodar de frunte, un vecin de toata nadejdea, care are grija de cateii mei, cat sunt eu plecata, vara aeriseste casa ori iarna face focul.
- Daca ar fi sa ne trimiteti o vedere aici, la Bucuresti, din Vicov, cum ati zugravi satul de care v-ati legat sufletul?
- Bucovina mea e un taram binecuvantat unde sunt multe manastiri, iar oamenii au credinta mare la Dumnezeu si respecta posturile si datinile strabune. Acum, multi, tare multi tineri sunt plecati la munca in strainatate, de-aia va spuneam ca intre casele lor, mandre de se invart dupa soare ca niste palate, facute cu bani castigati in strainatate, a mea, facuta cu bani din cantec, e o biata casuta. Dar eu ma simt tare bine in ea! Ma uit la codrul de brazi si fagi, care se-ntinde mai sus putin de ea, ii ascult freamatul care ma cheama sa ma pierd printre copacii batrani, prin frunzisul carora strabat suliti aurii din soare, pe covorul de iarba si flori din poienite, in cantecul minunat al pasarilor, sa-mi las sufletul sa zboare si plamanii sa mi se umple de aer curat si tare, sa ma simt inaltata si bucuroasa ca intr-o catedrala cu strane aurite, icoane de pret si lumina cernuta prin vitralii. Si apoi, iarna, vad pe fereastra padurea acoperita de nea, luminand stins sub lumina lunii, asteptand sa se trezeasca din somn coltul ierbii, sa explodeze culorile tari ale florilor mici, de primavara, si ma gandesc ce taine nemaivazut de adanci si de frumoase a pus Dumnezeu in lumea asta, ma minunez si ma bucur intr-adanc ca fac si eu parte din ea! Ma simt puternica si cu un rost pe lume. Si, iarasi, mai astern pe hartie un gand sau doua, ori scotocesc in culegerile mele, inregistrate prin anii '70, pe benzi de magnetofon si casete audio, si mai gasesc acolo cate-o melodie pe care acum o socotesc vrednica de scos la lumina, chiar daca atunci cand am cules-o, din cine stie ce sat bucovinean uitat de lume, nu-mi parea cu nimic deosebita. Or mai intreb la batranii care stiu canta, tot mai rari prin sate, si mai gasesc cate-un cantec uitat in amintirile lor. Nu ma apuc sa fac singura textele cantecelor mele, pentru ca e atata frumusete in poezia populara. Oameni ai pamantului, ai muntelui si ai padurii, care au palmele batatorite si mainile crapate de munca, asa cum ii scoarta de pe copac, ticluiesc in amarul lor versuri de o neasemuita frumusete si intelepciune. Iar doinele noastre bucovinene poate nu au atata frumusete, dar au dramatism. Is ca o rugaciune.
"Batraneste-ma, Doamne, dar nu-mi lua mintile"
Acum, insa, e si o nuanta cenusie in vederea noastra insorita. Stiti, la noi, pamant e putin, dar oamenii-l gospodaresc cu meticulozitate si-l impart dupa nevoi. Iar cu ploile cele mari ce-or fost in primele doua luni de vara, s-or umflat paraiele, or stricat gradinile, o intrat noroi in case si-o naclait toata agoniseala. Dar nu-i cum vrea omul, ci cum vrea Domnul! Oamenii de la noi is credinciosi si se ridica din mal si-si repara cele stricate de urgie. Am ramas uluita cand am vazut cum stau cu privirea-n sus si cauta semne pe cer, daca mai vin ploi ori sunt semne de vreme buna. M-a impresionat teribil sa vad oameni inlemniti la capat de ogor, asteptand sa scada apa si sa vada daca mai pot salva ceva, ori e cazul sa puna altceva in pamant. Ma doare sufletul ca nimeni nu-i ajuta, politicienii nostri n-au timp pentru ei, n-au suflet pentru tarani.
- Ati avut dintotdeauna o prestanta de ambasador al bunului gust si al masurii pe scena, dar si in viata. Cum aveti energie pentru tot ceea ce faceti, cum de nu va lasati doborata de grijile zilei, de singuratate, de gandul batranetii?
- Ma rog mereu: "Doamne, batraneste-ma, dar nu-mi lua mintile!". Si nu las uratul si singuratatea sa-mi bata la usa! Si daca bat, bat si eu cu opinca la podea si strig tare: "Duceti-va de la mine, ca eu am de lucru, n-am timp de voi!". Si, pe urma, singuratatea e si dupa cum o iei: nu e neaparat o pacoste! Eu, una, nu ma las in voia sortii! Ma apuc de lucru! Si gandurile mi se limpezesc, iar inima-mi vine la loc. Ma gandesc cat de bun e Dumnezeu cu mine, ca mi-a dat glas si suflet de dat oamenilor, ca lumea ma iubeste si nu m-a uitat, si ma mai vrea, inca, pe scena, la spectacole, ori in batatura, la nunti si la cumetrii. Si nu ma lasa Dumnezeu sa ma fac de ras, inca-s faloasa cand ma-mbrac cu camesa si catrinta, si-mi ieu straicuta dupa mana, imi pun opincutele si-mi dau drumul glasului. Si daca stiu ca maine plec la drum, sa cant intr-un capat sau altul de tara, ori doar doua sate mai incolo, costumu-i de azi pregatit, scrobit si frumos impaturit, cantecele alese bine si repetate, fiecare cum ii pus intr-un sertar din inima.
Si ma mai gandesc cat m-a blagoslovit Dumnezeu ca nu m-a lasat sa fac pacate din cele grele! N-am ramas grea decat o data in viata mea, cand l-am avut pe feciorul meu, acum in varsta de 39 de ani, si el, cu doua fetite. Asa ca sunt cu sufletul impacat si in aceasta privinta, pentru ca am vazut multe femei care n-au vrut pruncii pe care i-a trimis Dumnezeu in lume si i-au lepadat gandindu-se ca nu-i vremea pentru ei, ca trebuie sa puna pe primul loc cariera, banii, o situatie aranjata, si-apoi sa devina mame. Nu stiu eu cum as fi facut in locul lor, dar pe mine nu m-a lasat Dumnezeu sa gresesc, si ii multumesc din suflet si pentru asta, pe langa alte semne de bunatate pe care mi le-a dat. Pruncul meu ii acum director de imagine in TVR si stam mult de vorba, ne sfatuim des, chiar daca el ii la Bucuresti, iar eu la Suceava. Avem o legatura puternica si o prietenie trainica intre noi. Dupa ce l-am nascut, glasul meu a coborat cu o terta, devenind glasul grav pe care-l am si-acum. Daca nu sunt intr-o stare buna, ma trezesc ca ma suna intrebandu-ma cum ma simt, fara ca eu sa-i fi dat vreun semn, cumva. E ceva ce nu se poate explica. Il vad, si acum, si pana la capat, drept darul meu de la Dumnezeu. Spuneam ca vorbim mult si ne sfatuim, iar baiatul meu, Vlad, imi atrage atentia uneori, jumatate admirativ, jumatate grijuliu: "Mama, nu te mai osteni atat cu drumurile: una de treizeci de ani nu face cate faci tu!". Ii raspund ca eu nu ma uit in buletin, ca n-am varsta aceea! Daca lumea ma cheama si eu inca pot canta, merg cu placere. Ma simt utila! Le bucur oamenilor sufletul, dar si pe-al meu, cand vad ca sunt inconjurata cu atatea vorbe bune si multumiri, cereri de autografe. Orice aparitie pe scena inseamna pentru mine un nou examen. Si le-am luat pe toate, pana acum!
- Anul trecut ati implinit 50 de ani de cantec, dar, cu forta pe care o aveti, pare ca va pregatiti pentru tot atatia inainte. Ce mai aveti pe masa de lucru?
- Ehei, noi oamenii ne facem planuri marete, iar Dumnezeu, privind in jos si vazandu-ne, rade de noi! El are planul Lui! Asa ca ce as vrea eu sa fac e, deocamdata, doar un gand, nu un plan. Imi suflec manecile si spun: "Doamne-ajuta!". Anul trecut am muncit foarte mult la albumul "Singura-mi fac voie buna", si la acea cartulie de poezii si proza, "Taine intr-adanc pastrate". Si dupa ce le-am terminat si le-am scos pe piata, mi-am spus: "Gata! Am facut destul, acum stau!". Dar... eu n-am stare! Asa ca ma asez din nou in fata caietului meu de versuri, cautand cuvinte potrivite, si apoi merg in studio, inregistrand o melodie noua. Deja, de anul trecut pana acum, am mai "tocmit" 14 piese in prima auditie. Cantece de alungat uratul si de chemat voia buna! Le veti auzi, la anul trag nadejde, cand voi marca prin acest viitor album o varsta rotunda. Iata-ma-s!
Foto: ROTON