Realitatea TV si Antena 3 (in special) s-au intrecut, in timpul ultimei campanii prezidentiale, in denigrarea candidatului Basescu. Orice acuza, fie ea proasta sau contradictorie, a fost folosita, orice lovitura a fost permisa. S-a format chiar un grup de "specialisti in Basescu", invitati concomitent sau alternativ pe micile ecrane. Grupul este alcatuit din jurnalisti compromisi moral, precum S. R. Stanescu sau B. Chireac, axati monocord pe "tema Basescu". Analisti mai seriosi, ca E. Hurezeanu ori C. T. Popescu, atrasi cu bonificatiile uriase oferite de "moguli", au devenit, mai ales, dupa "prezidentiale", ceva mai discreti, realizand ca enormitatile difuzate de posturile la care s-au angajat sunt cu dus-intors. Mercenarii fara scrupule, platiti de "moguli", au mai putine griji de acest tip. In politica se vor gasi mereu "investitori" dispusi sa angajeze "soldati mediatici" pentru o cauza sau alta. N-ar fi de mirare daca maine sau poimaine i-am vedea pupand unde au scuipat, injurandu-i pe cei laudati ieri, distrugand statuile pe care le-au pus pe soclu. Argumentele ar fi cam aceleasi, teoriile de apel neschimbate, vehementa la fel de mare.
In ciuda linsajului cotidian, d-l Basescu a castigat "prezidentialele". Se parea ca, dupa terminarea bataliei, lucrurile vor reintra in normal. N-a fost asa. D-l Basescu a anuntat ca prioritatea celui de-al doilea (si ultimul) mandat al sau va fi demolarea "sistemului ticalosit" de pile, relatii si cunostinte (PCR!) instapanit pe tara, dupa "revolutia din 1989". In primul mandat, "colaborarea" cu PNL-ul i-a blocat orice tentativa de reformare a administratiei. Reales, presedintele avea totusi sansa unui guvern condus de partidul din care a venit, PDL-ul. Timpurile (si o serie de "greseli" ale partizanilor sai din administratie) au vrut altfel. Criza economica mondiala, ce s-a pravalit dur peste Romania, a impus schimbarea prioritatilor unui mandat prezidential ce se anunta revolutionar. Chiar si pana la declansarea crizei, insa, linsajul mediatic practicat (acum impotriva presedintelui Basescu) a continuat. Majoritatea parlamentara fragila a coalitiei guvernamentale conduse de PDL si tendintele interne de PSD-rizare ale partidului prezidential au dat sperante gruparilor reprezentate de "moguli" ca guvernul va putea fi rasturnat si, in final, presedintele demis. Toate zvonurile, barfele, greselile (reale sau imaginare) ale administratiei au fost "analizate", disecate, comentate, consecintele (anuntat) catastrofale fiind puse pe seama d-lui Basescu. Denigrarea presedintelui (si, in subsidiar, a partidului de provenienta) a devenit, dupa cum observa poetul Mircea Cartarescu - intr-un articol din "Evenimentul zilei" - o adevarata "industrie". Latraii mercenari au continuat, mai ales dupa declansarea crizei economice, sa induca o psihoza antiprezidentiala majora.
Criza le-a slujit intentiile. Efectele ei, desi nu d-l Basescu sau PDL-ul au declansat-o, au fost imediat puse pe seama presedintelui. Nici un fel de analiza asupra situatiei interne, care a potentat manifestarea ei romaneasca, nu a fost realizata. Pana la trecutele "parlamentare", administratia era dominata de PNL, care a marit electoral salariile si pensiile, desi erau semne ca, in ciuda cresterii, economia tindea sa se supraincalzeasca. Criza a afectat insa intern si PNL-ul, care a inceput sa se fisureze. Lideri ai lui, baronizati, dupa modelul PSD, au inceput "sa-si pregateasca viitorul", favorizand pe fata clientela proprie. Incercand sa salveze unitatea partidului, d-l Basescu s-a implicat public, anuntand masurile dure pentru combaterea crizei. Acestea - reducerea pensiilor si salariilor - vizau mentinerea unei fiscalitati joase pentru stimularea productiei si consumului. Mediile mogulizate au provocat imediat un val (populist) de indignare, cu grija lor pentru "poporul sarman". Nu conta ca introducerea impozitului progresiv si marirea TVA-ului blocau relansarea economica. Nu conta ca aceste masuri antiliberale generalizau saracia si stimulau evaziunea fiscala. Totul trebuia facut pentru demonstrarea incapacitatii administratiei in functiune de a redresa tara. Cand Curtea Constitutionala a respins amputarea pensiilor, obligand guvernul la cresterea TVA, aceleasi televiziuni au atacat decizia (uitand ca au propus-o ca alternativa), sustinand ca e o dovada a cinismului si dispretului fata de popor ale presedintelui-jucator. Nici una dintre ele, in siajul partidelor controlate de "moguli", PSD-ul si PNL-ul, nu a dezvaluit insa vreun plan real si concret de depasire a crizei. Sub asaltul mediatic neincetat, dar si datorita convulsiilor interne din PDL (care fac actul guvernamental ineficient si obscur), d-l Basescu le-a propus gruparilor oponente sa preia (dupa o eventuala - si posibila, datorita dezertarilor - reusita a motiunii de cenzura) puterea. Nici PSD-ul, nici PNL-ul nu s-au aratat, in ciuda vuietului mediatic, foarte dornice sa realizeze asa ceva. Cu atat mai mult cu cat parteneriatul dintre ele nu mai functioneaza. Inlocuirea lui M. Geoana de la conducerea PSD a pus capat subordonarii sentimentale a acestuia fata de liderul PNL, C. Antonescu. PSD si PNL nu vor guverna impreuna si, deocamdata, nici separat. Consecintele electorale ale crizei si faptul ca trebuie sa se aplice obligatoriu masurile propuse de d-l Basescu le sperie si le frustreaza. Un guvern de "tehnicieni" ar fi, pentru ele, varianta optima. Si d-l Basescu s-a gandit, probabil, la o asemenea solutie, salvatoare si pentru impactul PDL-ului. Daca ar propune-o, televiziunile-vuvuzele ar face totul sa o distruga. La recentul CM de fotbal, vuvuzelele au deranjat pe toata lumea pentru ca, in mod real, distrageau atentia de la adevaratul spectacol. Acelasi lucru il incearca (interesat) si mediile mogulice de care am vorbit.