"Torna, torna, fratre"
- Aveti legaturi permanente cu romanii din strainatate, oameni care va urmaresc emisiunea, care va scriu si cu care intrati in contact. Ce mai fac? Sunt optimisti, pesimisti? Puteti face o fisa psihologica a romanilor din diaspora?
- Romanii din strainatate au atitudini foarte diverse in raport cu Romania, fie ca este tara din care au plecat sau tara la care se raporteaza. Ei nu percep asa de acut ca noi evolutiile surprinzatoare ale jocurilor politice de la Bucuresti. Romanul plecat de acasa nu e un pesimist, nu are cum sa fie asa, el este, indiferent de categoria sociala din care face parte, genul de om care isi ia soarta in maini si care reuseste in viata.
- In vara asta ati pornit sa-i cunoasteti mai indeaproape pe romanii din Balcani, imbinand vacanta cu documentarea. Ce mai fac fratii nostri din Albania, Macedonia, Croatia, Muntenegru?
- Intr-adevar, am fost intr-o vacanta de trei saptamani pe urmele aromanilor din Balcani. Am stat pe plaja la Ohrida si Pogradet, fara sa-mi scriu pe umbrela ca sunt de la televiziune. Am gasit ca e mai important sa strabat muntii Valamare (Valea Mare) si satul Cruce, Biala di Supra, Biala di Ngiosu, sa privesc muntele Durmitor si sa ii povestesc fiului meu, Mihai, ca pe acolo au trecut generatii de carvanari si picurari, care isi strigau unul altuia, daca le cadeau desagii, "torna, torna, fratre". Si ca au urmat timp de doua milenii Via Egnatia, intre Constantinopol si Marea Adriatica, inainte de a se inturna la ai lor, pe crestele muntilor. Din fericire, azi, in Balcani nu mai sunt oprelisti la frontiere. Am traversat Bulgaria, Macedonia, Albania si Croatia dus-intors. Dar problemele continua sa existe, mai ales in ce-i priveste pe aromani. In Albania, de exemplu, desi declarativ sunt foarte pretuiti - la ultimul recensamant, aromanii nu au avut dreptul sa se declare ca atare (dar celelalte minoritati, da...). In aceste conditii, identitatea lor este amenintata serios. In Macedonia, in schimb, aromanii se bucura de toate drepturile. Sunt foarte respectati, pentru ca sunt cel mai educat grup de populatie, au in general pozitii economice dintre cele mai onorabile, si sunt un element coeziv, un fel de liant in societatea macedoneana.
- Mai plecati undeva in vara asta?
- Da, acasa, in ROMANIA! Iubesc tara asta si locurile ei minunate. Merg in cele mai indepartate colturi si o invat pe indelete. La inceputul vacantei lui Mihai, am descoperit un sat din Apuseni, de care ne-am indragostit - Cib. Acum, in septembrie, vine la mine o buna prietena din Portugalia, plecata de 40 de ani, Mihaela Georgescu Delafras. Vreau sa o duc si pe ea in Apuseni! Si apoi un scurt ragaz la Sambata de Sus... Vara trecuta am mers impreuna in Bucovina mea!
Pictorul familiei
- V-ati facut din baiatul dvs. un tovaras de drum. Viseaza sa devina, si el, reporter?
- Am incercat sa ii deschidem lui Mihai orizontul, in cat mai multe directii (muzica, istorie, literatura, cinematografie etc.), dar, ca un facut, in ultima vreme, el tot la desen si la pictura se intoarce. Probabil ca e la mijloc si gena bunicului sau patern, pictorul Vasile Savonea. De aceea, la Dubrovnic si Skopje, am vizitat si muzeele de arta moderna din aceste doua orase. Continua si pianul, la Scoala de muzica Iosif Sava, si e fericit ca are deja o colectie impresionanta de amintiri de la idolii lui. A inceput cu o chitara primita in dar de la Ada Milea, a primit apoi pana lui Santana si mai sunt destule...
Destin in exil
- Toamna este aproape. Pregatiti ceva nou pentru micul ecran?
- Da, o noua emisiune, "Destin in exil". Era pacat ca emisiunile pe care le-am difuzat deja la TVR International (postul nu este vazut peste tot), sub genericul "Lumea si noi", sau altele, filmate recent, sa nu fie vizionate si in Romania. Ma gandesc in primul rand la generatia tanara, care trebuie sa-i intalneasca pe marii romani plecati. Sunt atat de multe personalitatile culturale, stiintifice, artistice, de origine romana, cu notorietate in tarile adoptive! Sunt mari intalniri, pe care incerci sa le transmiti si telespectatorilor, care nu au avut sansa ta. "Destin in exil" ar putea fi o carte pentru generatia fiului meu, care are acum 8 ani. Timp sa am si sanatate de la Dumnezeu. Dar pana atunci, raman omul din umbra, jurnalistul care munceste cu sufletul, cu daruire si umanitate. Asta este scanteia care ne tine cald in munca pe care o facem, frantura aceea de lumina care face ca ochii nostri sa nu fie opaci cand privim oamenii din fata noastra.
- Iradiati atata emotie, incat imi permit sa va intreb: sunteti fericita?
- Da, sunt fericita. Am un baiat extraordinar! Sunt bucuroasa sa calatoresc si sa cunosc oameni. Imi e atat de bine la biserica Stavropoleos, locul din Bucuresti unde ma regasesc. Aici, Mihai a invatat pasii pana in fata altarului, la impartasit... Nu stiu cand au trecut acesti 8 ani cu el, si nici cei 40 pe care ii implinesc pe 24 august! Ma simt bine cu mine si nu stiu cum sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru asta!