Cruciada alimentelor
Intr-un orasel atat de adormit, incat ai zice ca toti oamenii asteapta sa fie treziti, ca printesa din basm, de sarutul unei fiinte din lumea de dincolo, masinile trec pe strada la intervale regulate, fara sa claxoneze sau sa depaseasca, ca intr-un joc de copii.
Intr-o natura atat de ocrotita, incat veveritele si vulpile sunt o aparitie obisnuita, oamenii si-au construit case voluminoase, cu peluze tunse scurt si cu steagul national falfaind la intrare, ca si cum locul acesta ar trebui recucerit zilnic, in ciuda pacii care domneste in jur.
Intr-o zi atat de banala, incat ai putea s-o gasesti intr-un dictionar american, ca antonim pentru Craciun sau Halloween, fiintele cu doua picioare pot fi vazute doar in magazine sau la oficiul postal. In centrul orasului, trotuarele sunt pustii; in celelalte parti - lipsesc cu desavarsire, de parca si-ar fi luat campii, satule de atata neumblare.
Intr-un supermarket dintr-un orasel atat de adormit, in mijlocul unei naturi atat de ocrotite, intr-o zi atat de banala din viata nord-estului Americii, produsele sunt atat de numeroase, incat ai spune ca - daca s-ar hotari sa iasa vreodata in strada - ar cuceri pana si China, fara strategii militare sau arme de foc. Unii cred ca exact asta si fac...
Cand mancarea vorbeste
Stiam ca mancarea este vie: rosiile devin si mai gustoase, daca le lasi o zi-doua la plaja, pe coltul dulapului din bucatarie, in timp ce mazarea - dimpotriva - isi pierde din dulceata, pe masura ce sta sa astepte o baie in apa clocotita. Bacteriile transforma laptele in iaurt, drojdia umfla aluatul, iar mucegaiul nobil dezvolta aroma branzeturilor.
Dar pana acum o saptamana, nu stiam si ca mancarea poate vorbi. Ce-i drept, mi s-a parut mie ca aud cateva soapte, intr-un Carrefour din Bucuresti, dar senzatia s-a scuturat repede a doua zi, cand m-am dus la piata ca sa cumpar legume proaspete. "Luati, doamna, nu sunt stropite!", era vocea taranului, si nu a rosiilor tuguiate, care tocmai se rostogoleau la mine in plasa.
In supermarketurile americane insa mancarea vorbeste atat de mult si de tare, incat nu poti sa o ignori, oricat de adancit ai fi in gandurile tale. Te ataca pe mai multe voci, cu argumente sub centura: "Vrei sa mananci branza cremoasa, dar ti-e teama de colesterol? Alege "Smart Balance" - gustul copilariei, fara grasimi saturate si cu adaos de Omega 3. Ai pofta de pui? Il vrei gata prajit sau vrei sa-l pregatesti tu acasa? Vrei din cel care nu a vazut lumina soarelui sau din cel care a avut acces la spatiu verde? Vrei un pui vegetarian (a mancat numai graunte) sau unul care a avut o alimentatie ecologica? Nu stii care sunt beneficiile unei alimentatii care n-a vazut urma de pesticide? Ia de citeste eticheta. Daca nu esti convins, cauta ferma online si vezi cu ochii tai cat de fericiti arata puii. Iar "un pui fericit este un pui gustos"!".
Discutia continua si cu untul, cartofii sau sarea (kosher sau obisnuita? De mare sau de salina? Alba sau roz, din Himalaya? Dar oare cea gri, din sudul Frantei, nu e mai buna?).
Nu poti sa faci fata la atata vorbit, asa ca iesi din magazin usor obosit, dar cu zambetul pe buze: doar n-ai vrea sa creada vecinul ca ai asudat alegand intre trei cutii de branza?! De fapt, erau vreo douazeci, insa abundenta este o conditie a fericirii, deci, ai toate motivele sa sari intr-un picior de bucurie. Nu-ti prea vine? Atunci mananca o bucata din ciocolata neagra, pe care tocmai ai achizitionat-o (favorizeaza producerea de endorfine, hormonul fericirii), si potoleste-ti setea cu niste suc de afine (e plin de antioxidanti, n-o sa mai imbatranesti nici daca vrei).
Alimente la superlativ
Supermarketul american este locul unde gasesti supermancaruri - imbogatite, imbunatatite si impachetate. Iaurtul este cu probiotice si adaos de vitamina D, dar fara grasimi (in varianta simpla; in cea cu arome, lista de ingrediente e la fel de lunga ca un ferpar). Iaurtul din lapte integral si fara agenti de ingrosare (adica unul pe care noi l-am numi "obisnuit") este "European style" si se gaseste cu greu, doar in anumite magazine. Branza din Olanda si Franta nu a fost imbunatatita, insa e atat de scumpa, incat ai crede ca a calatorit la business class. Un sfert de kilogram de feta (se apropie la gust de telemeaua noastra) costa sase dolari, insa are sistem "savor lock", mai pe romaneste, o cutie de plastic cu capac resigilabil. Pe dosul lui poti citi reteta* care iti pune in valoare noua achizitie.
Un pic mai departe, la raionul de fructe si legume, o boare fina este pulverizata la intervale regulate, pentru ca legaturile de ceapa, patrunjel si coriandru sa arate mai proaspete decat daca le-ai culege chiar tu, dupa roua de dimineata. E ca un fel de "spa" dedicat verdeturilor din clasa de jos sau cel mult de mijloc, care nu-si pot permite sa ajunga la intalnirea de la cina palide si obosite. Pentru clasa de sus, tratamentul este individualizat: patrunjelul italienesc, tarhonul, maghiranul si mararul (da, a parvenit pe taram american) stau in cutii de plastic lungi si alungite, cu etichete lucioase si indicatii pretioase. Usturoiul este si el cosmetizat - cateii dezbracati de foitele inestetice sunt ambalati in cutii inchise etans, ca nu cumva mirosul sa te trezeasca din reveria cumparaturilor. Iar acestea sunt doar ingredientele de baza.
Cand ajungi la mancarea semipreparata, oferta se mareste atat de mult, incat simti nevoia sa stai jos, ca sa-ti tragi oleaca sufletul. Unii burgeri sunt "in stilul autentic", altii au condimente mexicane sau verdeturi italienesti. Apoi mai sunt si burgerii vegetarieni, care nu au colesterol. Dar s-ar putea sa contina grasimi hidrogenate, pentru ca - mai incolo - gasesti o cutie pe care scrie "fara grasimi hidrogenate". Nu-ti plac burgerii? Nu-i nimic, exista lasagna cu spanac si ricotta, somon marinat cu salata de cartofi noi, boeuf bourguignon, supa de ceapa, sushi, chiftele suedeze si cuscus marocan (in trei culori, vizibil superior celui traditional, care-i cam palid).
Si tot nu-i de ajuns
Degeaba cumperi zmeura galbena si chipsuri din porumb albastru, carne fara hormoni de crestere si branza fara grasimi. Nici cele mai scumpe mancaruri din lume nu-ti imbunatatesc vederea ca o cutie de bomboane gumate cu vitamina A, si nu-ti curata arterele, ca un baton de cereale cu aminoacizi din ulei de peste. Raionul de suplimente nutritive e doar un pic mai mic decat cel de fructe si legume, dar promite sa-ti mentina organismul in forma maxima: exista pastile pentru imbunatatirea flexibilitatii articulatiilor, pentru reglarea digestiei, pentru detoxifiere, remineralizare, vitaminizare. Si fericirea vine tot la cutie, sub forma unui tratament ayurvedic de echilibrare a energiilor vitale.
Nu stiu la ce se gandea Hipocrate cand a spus: "Lasa hrana sa-ti fie medicament", dar, cand a continuat cu "si medicamentul hrana", probabil visa la un supermarket dintr-un orasel adormit, in mijlocul unei naturi ocrotite, in America secolului XXI.
____________________________
Reteta de pe capac
* Salata de feta, ciuperci, fenicul si masline
Ingrediente (4-6 portii): 225 g feta, taiata cubulete, 1 ceasca de ciuperci champignon mici, curatate si feliate, 1 ceasca de fenicul taiat felii (adica un bulb de marime medie; se gaseste si la noi la supermarket), 1 ceasca de masline verzi sau negre, fara samburi, 2 linguri de ceapa maruntita, 1/4 lingurita de coriandru macinat, 2 linguri suc de lamaie, 1 lingura otet de vin alb, 1/2 ceasca ulei de masline extravirgin, 3 linguri de patrunjel tocat, sare si piper dupa gust
Mod de preparare: * Ciupercile si feniculul se oparesc in apa fierbinte, apoi se racesc intr-un bol de apa cu gheata; se lasa la scurs pe prosoape de hartie. Se amesteca ceapa, coriandrul, lamaia si otetul, apoi se adauga incet uleiul de masline, amestecand continuu, ca sa se formeze o emulsie. Se asezoneaza dupa gust. * Intr-un bol se amesteca ciupercile, feniculul, maslinele si branza. Se adauga sosul si se amesteca usor. Se presara cu patrunjel. Pofta buna!