Desi atunci cand il calcam in picioare pamantul pare mai degraba un "lucru" inert, el este plin de viata si, mai ales, de energie. Benefice uneori, alteori negative, iradierile lui sunt greu suportate de om, care nu poate sa reziste in fata lor. Din fericire, natura si-a creat un scut de protectie: copacii. Rezistenti la energia telurica, unele specii de arbori beneficiaza chiar de pe urma ei, ba si mai mult, o adapteaza asemeni unui transformator electric, ca sa-i fie de folos omului si tuturor fiintelor ce traiesc in preajma copacilor. Sa-i fie de leac si de sanatate. Inca din vremuri stravechi, omul a cautat si a folosit ariile geografice sau locurile restranse unde arborii transforma energia terestra in scopuri terapeutice.
Copacul vindecator din Oaxaca
Vechi de peste doua mii de ani, in Mexic exista un copac enorm, ce se ridica spre cer din mijlocul unei coline total despadurite. Inca din vechime, cu mult inainte de perioada azteca, bastinasii veneau de departe pentru a-i invoca protectia in favoarea sanatatii lor sau a animalelor ce ii insoteau. In mod simbolic, se lipeau suvite sau smocuri din parul celui bolnav de trunchiul sau de crengile arborelui, pentru ca energia sa sa-l patrunda si sa-l vindece. Copacul era asa de puternic, incat obiceiul s-a perpetuat de-a lungul secolelor, in ciuda progresului sau a traditiilor care s-au succedat. Brusc, totul s-a schimbat dupa cucerirea spaniola si crestinarea Americii de Sud. O catedrala a fost construita chiar in apropierea copacului, dar ea nu a reusit sa stearga complet cultul imemorial al maretului arbore. Autoritatile ecleziaste l-au izolat atunci printr-un gard, dar gestul a fost zadarnic. Si in prezent, mii de pelerini se inghesuie incercand sa ajunga cat mai aproape de trunchiul sau urias, a carui coroana are 50 de metri circumferinta si 100 de metri inaltime. Si in prezent, oamenii se roaga la el, desi ofrandele lipite de coaja sa au fost interzise.
Baobabii sacri din Ghana
Ghana mai are chiar si in zilele noastre foarte multi copaci sacri, dintre care unii sunt venerati inca din vechime. Ei au crescut in locuri cu concentratii mari de energie, unde pot fi intalnite foarte multe plante rare. In nordul Ghanei, baobabul este considerat un copac sacru, avand si un aspect cu totul surprinzator: de cele mai multe ori golase, crengile sale se intind in toate partile, ceea ce ii confera aspectul unei fiinte colosale, venita din alte vremuri. Si, intr-adevar, longevitatea sa este exceptionala, cu mult peste aceea a celor mai multi copaci intalniti in Europa. Baobabii sunt niste adevarati maestri in arta de a se adapta si a supravietui in conditiile cele mai grele, si fiecare dintre ei este depozitarul unei adevarate comori de experienta si informatii. Cu toate acestea, natura lor este mai degraba legata de lejeritate si de spatiu, ca si cum ar avea sarcina de a mentine un echilibru foarte delicat intre cer si pamant, mesajul lor fiind urmatorul: "Inradacineaza-te la fel ca mine, omule, cat mai adanc posibil, concentreaza-te asupra lucrurilor esentiale, dar incearca sa iti traiesti viata intr-un mod fericit".
Izolat sau in palcuri intinse, baobabul este foarte raspandit in jurul localitatii Sandema, reusind sa isi agate radacinile sale uriase in pamantul stancos. In zona, prezenta acestor colosi se simte de la distanta. Crengile lor se intind la mai mult de 30 de metri distanta de trunchi, care totusi nu este mai inalt de 10-11 metri. Au aproximativ 140 de ani si nivelul energiei lor se ridica la aproximativ 13.000 de bovis (unitate de masura a energiei), o valoare extrem de ridicata, avand in vedere saracia solului. In apropierea lor se afla un altar primitiv de piatra, construit pe niste stanci. Un loc sacru de sacrificii rituale. El este folosit si azi: daca te apropii, poti sa gasesti urme de faina, sange de pasari decapitate si pene. Specie influentata de luna, baobabii sunt in rezonanta cu locul in care se afla, ceea ce explica marimea coroanei lor, care contine o energie benefica. Asa se explica si prezenta altarului de sacrificii animaliere, folosite in ritualurile voodoo. Locurile cu emanatie puternica de energie faciliteaza intrarea in transa, modalitate prin care triburile africane consulta, chiar si in zilele noastre, spiritele defunctilor, pentru a afla ce le rezerva viitorul.
Hora teilor
Si in Belgia, Luxemburg si Olanda, exista locuri cu energii extrem de puternice. Ele sunt incercuite de arbori stranii, a caror coroana este cu mult mai deasa decat oriunde in lume. Prezenta lor este impunatoare, dar si foarte linistitoare in acelasi timp. Cand ajungi langa ei, simti cum un curent ascendent iti trece prin corp. El te linisteste pe loc, iti limpezeste gandurile si simti pur si simplu cum niste pereti se darama in jurul tau si capeti acces la un spatiu nelimitat, cu dimensiuni multiple. Notiunea de timp se estompeaza, iar senzatiile auditive se modifica. Unele dintre aceste locuri au fost folosite in trecut pentru vindecari, dar apoi au fost abandonate. Occidentul si-a abandonat traditiile pagane. Siturile energetice jucau un rol foarte important in cultul "Zeitei-Mama", zeita pamantului, Gheea, inca din perioada neolitica si pana la crestinism.
Daca mergi pe drumul ce trece prin zona prezentei lor (Parcul natural din Biesbosch) te asteapta o surpriza. Imaginati-va o hora uriasa de tei. Au in jur de 150 de ani. La prima vedere, nu pare sa fie vorba despre un loc sacru. Dar cand te apropii mai mult, simti imediat influenta aceea linistitoare pentru corpul si sufletul tau, o pace interioara si o armonie absolut extraordinare, de parca ai fi facut cativa pasi in rai.
Martirul din Staphorst
Iata o poveste perfect adevarata, care seamana cu un basm. Nu cu mult timp in urma, in localitatea Staphorst, in Anglia, un pin ciudat, atat de ciudat, incat pana la urma a fost taiat, isi intindea crengile catre cer. Avea doar 60 de ani. Dar ce s-a intamplat, de fapt? La sfarsitul anului 1995, un vindecator si-a dat seama ca acest copac avea o putere cu totul speciala. Iradia o caldura si o energie capabile sa ii vindece pe cei bolnavi. Drept urmare, tamaduitorul si-a sfatuit pacientii sa se lipeasca cu spatele de trunchiul pinului, de-a lungul mai multor sedinte zilnice, ce durau intre 15 si 30 de minute. Majoritatea celor tratati in acest fel au declarat, mai apoi, ca durerile care ii chinuiau devenisera suportabile, ba chiar dispareau uneori, iar dupa un anumit timp, suferinzii se vindecau in mod miraculos. Zvonul s-a raspandit cu viteza luminii, iar pinul a devenit un loc de pelerinaj. Bineinteles, fenomenul a dezgustat profund anumite medii catolice locale, care au vazut in el o concurenta pentru Biserica, un fel de intoarcere catre paganism. O mana criminala l-a ciuntit ingrozitor, la inceputul anului 1996, dar copacul si-a revenit in mod miraculos, primind din nou la radacinile sale cohorte de oameni bolnavi. Dar in cele din urma Biserica si-a pierdut rabdarea. In ciuda protestelor, bietul pin din Staphorst, care se afla pe domeniul Bisericii, a fost taiat, in decembrie 1996.
Multi oameni de stiinta si-au pus intrebari in legatura cu acest copac atat de controversat si s-au hotarat sa faca masuratori. De jur imprejurul sau el crea un climat minunat, linistitor si vindecator. Fenomenul a fost elucidat: in apropierea arborelui retezat se gasesc doua surse energetice foarte puternice, iar pinul este, prin definitie, o esenta capabila sa transmute radiatiile excesive terestre, dar si solare, intr-un flux cu virtuti benefice.
Dar miracolul pinului din Staphorst nu e de ieri, de azi. Cu foarte mult timp in urma, inainte chiar de aparitia agriculturii, acum 7000 de ani, pe locul acela se afla un alt pin sacru, ce crescuse la doar 1,50 m distanta mai spre nord, si ale carui resturi fosilizate au fost descoperite de catre cercetatorii englezi. Pe vremea aceea, oamenii traiau din vanatoare si din culesul de fructe. Ei se adunau in jurul pinului, pentru a invoca puterea sa protectoare.
In prezent, peste locul unde se ridica falnicul pin din Staphorst s-a asternut un val de tristete, desi potentialul terapeutic al locului a ramas neschimbat, fiind in continuare tinta a numeroase pelerinaje locale. Chiar si de dincolo de moarte, copacul continua sa faca bine celor ce cred in el.
Stejarul care vindeca febra
In Islanda exista un stejar tanar care atrage atentia tuturor. Nu numai din cauza bogatiei coroanei sale, ci si pentru ca este pur si simplu incarcat de camasi, sosete si batiste. Toate apartin unor oameni atinsi de forme grave de febra, si au fost atarnate de catre rudele apropiate, in speranta ca vor fi vindecati. Este vorba despre un obicei local foarte vechi. Conform legendei sfantului Walrick, in anul 727 al erei noastre, in locul acela locuia un taran. El avea o fata pe care o iubea ca pe lumina ochilor. Dar intr-o buna zi, ea s-a imbolnavit grav de febra tifoida. Nici un vindecator, nici un remediu nu au reusit sa alunge boala. Disperat, omul a mers la un preot care i-a spus ca fata trebuie sa se roage la Dumnezeu, dupa ce agata una dintre hainele sale intr-un stejar din apropiere. Asa a facut si, in cateva zile, copila era tamaduita deplin. Imediat dupa aceea, tatal si fiica s-au convertit la crestinism si s-au mutat chiar langa copac, unde si-au construit o casa. Suparati de aceasta trecere subita la crestinism si de intamplarea ce a motivat-o, ceilalti membri ai familiei i-au ucis pe cei doi si le-au ars casa. Mai tarziu, localnicii au construit o capela pe locul respectiv. Ruinele sale pot fi vazute chiar si in prezent.
Daca dam crezare legendei, stejarul vindecator nu era singur pe lume. Oamenii de stiinta au cercetat cu minutiozitate locul si au descoperit ramasite ale altor astfel de stejari de jur imprejur. Au fost gasite si resturile unui gard care ii proteja, inconjurand de asemenea si ruinele fostei capele. Zidul avea o intrare orientata catre rasarit. Stiind ca stejarul era un copac sacru pentru localnici, putem foarte usor sa tragem concluzia ca Walrick si fiica sa au fost ucisi in urma convertirii lor la crestinism. Crestinii au ripostat la aceasta crima prin construirea unei mici capele.