Astepta pufaind dintr-o tigara de foi, la o terasa in Piata Victoriei. Zvelt, bronzat, jovial, cu aer de adolescent in vacanta. In ultima vreme, cariera muzicala a indragitului cantaret se afla in plina ascensiune, iar concertele lui fac sali pline. Motive temeinice ca sa se simta un om fericit.
- La ultima intalnire cu revista "Formula AS" ne-ati dat doar vesti bune. Va pregateati pentru un mare concert, erati sanatos, bucuros ca fanii muzicii dumneavoastra va mai iubesc. Mai tine iubirea sau s-a racit?
- Va dau iarasi vesti bune: iubirea tine. De curand am sustinut cinci concerte pe litoral si am avut marea surpriza sa ies din scena in... urale. Efectiv, nu stiu ce se petrece. N-am nici un fel de explicatie pentru aceasta afectiune asa de puternica. La fel s-a intamplat si-n Germania. Acum o luna si jumatate am fost invitat la o sarbatoare a romanilor de la Nrnberg. A durat trei zile si s-a tinut chiar in centrul orasului, intr-o piata foarte frumoasa, intre doua catedrale, unde au venit, conform spuselor organizatorilor, cam 5000 de oameni. M-am simtit imparateste. Oamenii mi-au rasplatit prezenta cu furtuna de aplauze. Majoritatea lor imi stiau cantecele si au cantat alaturi de mine... Am fost foarte emotionat sa vad ca niste oameni care au parasit tara de multa vreme, care nu mai traiesc romaneste, te pastreaza in sufletul lor. E ceva! Le-am cantat cantece vechi si cantece noi, compuse acum doi ani, dar n-am avut nici o secunda sentimentul ca nu le-ar placea. Cine crede ca nu exista loc sub soare pentru fiecare se inseala. Exista cantece care vin si trec, cantece care sunt la moda si cantece care dainuie. Nu ma pot plange din punctul asta de vedere.
- Ce va mai incalzeste inima, in vara asta, in afara de dragostea pentru muzica?
- S-a cam dus vara. Dintotdeauna, cand vine 1 august, am senzatia ca toamna e aproape. Vara trece atat de repede... O asteptam sa vina un an intreg, iar ea trece ca o iluzie... Oare de ce e vara doar o data pe an? Eu sunt un mare iubitor de soare, de lumina. Imi plac primii zori ai diminetii, ii consider o promisiune si un inceput, imi place mirosul de dimineata, imi place sa ma bucur de aceasta renastere, zi dupa zi... Si sa ascult muzica imi place. Imi da puteri sufletesti. Zilele trecute ascultam Procol Harum, o formatie aflata in mare voga la inceputul anilor '70. Nici acum, muzica lor nu e demodata, se asculta cu mare placere. Pe mine, muzica ma trimite, de fiecare data, intr-o calatorie. Cateodata, calatoria e vesela si tonica, alteori e purtatoare de tonuri nostalgice, de romantism, dar senzatia este aceeasi: ca frumosul e esenta vietii. E greu sa comprimi in cuvinte toate acele senzatii, toti fiorii pe care ti-i poate starni o melodie frumoasa, o melodie care poarta o incarcatura emotionala particulara. Inocenta tineretii, naivitatea, visarea, iubirea, indrazneala... Si mai serveste muzica la ceva: te ajuta sa te izolezi de zgomotul si furia lumii, de indiferenta pentru frumos. Nu prea mai exista in jurul nostru inimi care sa bata pentru frumos. Nu prea ai cu cine sa comunici pe tema asta. Ce-ti ramane de facut, daca poti, este sa te izolezi. Eu caut liniste, incerc sa evit cat de mult poluarea asta care vine din prea multe surse. Si-apoi, pauzele sunt binevenite. Ca sa regasesti cu o doza de prospetime muzica pe care o faci, ai nevoie si de pauze.
- In restul de vara care a mai ramas, veti pleca undeva in vacanta?
- Nu. Eu nu pot sa stau locului. Trebuie sa muncesc. Trebuie sa fac ceva pentru sufletul meu. Am avut sapte concerte la mare si peste cateva zile plec din nou. Imi place sa merg acolo, pentru ca vin oameni frumosi. In sensul ca sunt oameni sensibili, oameni care stiu sa-ti aprecieze munca, sa te respecte. E foarte placut. Eu nu pot sa ma odihnesc mai mult de patru zile. E o pedeapsa. Mintea mea trebuie permanent sa gandeasca, sa produca ceva, sa-si faca griji... Mai ales ca sunt permanent stimulat. Ce sa cred, ca mi-am pierdut uzul ratiunii, cand vad atatia oameni care cauta si se bucura realmente de muzica mea? E ceva extraordinar! Sa vezi ca se oglindeste si in sufletele altora ceea ce faci... Asta e fericirea!
- Sensibilitatea deosebita a muzicii dvs., romantismul, vi se trag din zodie? Sunteti Rac?
- Nu, sunt Capricorn, nascut pe 4 ianuarie. Racii sunt, intr-adevar, foarte sensibili, sentimentali, cu suflete speciale.
- Si Capricornii cum sunt?
- Foarte incapatanati, in sensul bun al cuvantului. O incapatanare canalizata in munca, dorinta de a face, de a rezolva niste lucruri, dorinta de a fi in permanenta undeva, acolo, in randul din fata. Asa spune zodia despre capra, ca urca, urca, pana-n varf de munte, si ajunsa sus, priveste-n jur si tot i se pare ca n-a ajuns unde trebuia sa ajunga. Eu ma regasesc perfect in aceasta caracteristica. Mai aluneca, se mai impiedica, mai sare o piatra, un hop... dar capra nu se lasa. Ceea ce e foarte bine. Viata e o lupta si trebuie sa lupti.
- A dat capra cu coarnele in criza?
- Criza actuala, daca imi e ingaduit sa spun, imi pare o mare facatura, cu un anume scop major, nu numai la nivel de tara. Nu pot sa cred ca banii planetei au disparut. S-au dus pe ce? Pe munti, pe vapoare, pe vise, pe pacaleli, pe ce s-au dus? Intrebarea asta ne duce la gandul ca aceasta criza e provocata din motive anume, bine stabilite. Care sunt acelea, noi nu putem sti.
- Se simte la buzunar, la numarul concertelor, la public redus?
- Sigur ca afecteaza si domeniul muzicii. Totusi, o parte din oameni au nevoie si de hrana spirituala. Nu putem sa ne facem ca nu-i vedem, sa credem ca brusc au disparut, odata cu aparitia crizei. Am vazut reactiile oamenilor la concerte. Au nevoie de muzica, de frumos, din pacate nu prea li se mai da ceea ce doresc.
- Ce mai puneti la cale?
- As vrea sa-mi adun cele mai frumoase piese, de la inceputuri si pana astazi, pe un numar de discuri pe care sa le scot intr-o colectie compacta. Le-o dedic tuturor celor care vor sa se intalneasca cu mine, sa ma pastreze in viata lor, pentru ca foarte multi dintre cei cu care ma intalnesc imi spun "am crescut cu muzica dumneavoastra".
- Si cand sa ne asteptam la acest dar?
- Cat de curand, in septembrie, octombrie. Sper sa am si un sprijin material. Voi vedea. Nici nu stiu daca as vrea sa colaborez cu o casa de productie. Acum, casele de productie merg pe ce se poarta si opteaza pentru foarte multa "chitaiala". N-am nimic cu nimeni, nu comentez. Dar, inca o data spun, nu pot sa cred ca toti oamenii si-au pierdut mintile sau ca eu mi le-am pierdut, fata de reactiile atat de entuziaste ale publicului. Toate imprimarile din ultima vreme sunt facute cu banii mei, cu mintea mea, cu glasul meu, cu textele mele, cu melodiile mele. Nu a contribuit nimeni la acestea. Este o forma ideala pentru mine de a ma reprezenta si de a dovedi ce-am fost. Ca acum, unii au impresia ca eu si generatia mea suntem niste perimati, batrani, demodati... Demodati, dar foarte iubiti! Tot mai multi sunt cei carora le-ar placea foarte mult sa aiba muzica noastra acasa. Si nu doar cei care isi retraiesc prin noi tineretea, ci si multi adolescenti.
- Faceti-le admiratorilor dvs., cititorii revistei "Formula AS", o urare...
- "Formula AS" este o revista speciala, care se adreseaza unui public mai citit, care o cumpara pentru esenta textelor publicate in ea. Le doresc sa se bucure de viata in fiecare zi, sa se intalneasca cu oameni dragi, sa pretuiasca frumosul pe care il gasesc in tot ce ii inconjoara, privelisti, minunea naturii. Sa celebreze lumina ultimelor zile de vara ca pe un dar divin. Din pacate, doar atunci cand esti incoltit de o boala realizezi ca viata e un dar de care trebuie sa stii sa te bucuri, pe care trebuie sa stii sa-l pastrezi si pe care, la randul tau, trebuie sa-l imparti cu ceilalti. Si sa faci bine.