Cati dintre noi, cetateni ai Romaniei, stim exact unde se afla, pe harta, Transnistria? Cati am fost la Tiraspol sau macar am citit despre fratii nostri romani din acea nefericita parte a Basarabiei, care, in aproape toata existenta lor, au cunoscut exclusiv stapanirea ruseasca si ucraineana? Dupa razboiul de secesiune din 1992, cand si-au pierdut viata mii de romani basarabeni in confruntarea cu militiile comuniste transnistrene, sustinute de Armata a 14-a, politicienii bolsevici, Smirnov, Maracuta si altii, au proclamat independenta asa-zisei Republici Transnistrene. Cum era de presupus, viata sutelor de mii de romani din satele si orasele de acolo a devenit un cosmar. Si pentru ca identitatea romaneasca sa fie stearsa, atacul principal a fost dat asupra limbii romane, asupra alfabetului latin si a istoriei romanesti.
Eleva Padurean Elena, autoarea scrisorii pe care o publicam, invata in clasa a XI-a a Liceului romanesc "Lucian Blaga" din Tiraspol. Cititoare a revistei "Formula AS", ea a considerat important sa aduca la cunostinta romanilor, cateva evenimente importante, legate de existenta scolii in care invata si care a sarbatorit, recent, 19 ani de la infiintare. O adevarata victorie a romanilor transnistreni.
Atac la limba romana
In Transnistria traiesc aproximativ 550 de mii de locuitori, din care romanii constituie aproximativ 40%. Insa aceasta proportie nu inseamna ca ei pot studia liber limba romana, pe care au mostenit-o de la inaintasi. Aici, in zona ocupata de separatistii rusi, limba romana este persecutata, are loc o epurare etnica a bastinasilor romani.Cel mai mult au de suferit copiii care invata in cele opt scoli romanesti din Transnistria. Sufera si cei care-si dau copiii la aceste scoli. Nu o singura data, parintii lor au fost chemati la securitate si persecutati, obligati sa-si transfere copiii la scolile rusesti. Insa cei care doresc ca fiii lor sa aiba un viitor frumos isi aduc, cu orice risc, odraslele la scoala romana, fiindca stiu bine ca viitorul copiilor este Europa. O parte din parinti au ramas pe pozitii, renuntand la posturile pe care le ocupau (au avut de ales intre slujba si scoala romaneasca), numai ca fiii lor sa studieze limba bunilor si strabunilor lor. Ei au fost nevoiti sa apere locasul sfant zi si noapte, atunci cand se puneau la cale atacuri nocturne, pentru a distruge casa limbii romane. Nopti la rand s-au blocat in incinta scolii, impreuna cu profesorii, pentru a salva cladirea, pentru a apara drepturile copiilor. Cladirea liceului nostru este modesta, aici invata 237 de elevi. In fruntea profesorilor se afla patriotul Ion Iovcev, director, si doi directori adjuncti: Tatiana Andries si Raisa Padurean. In comparatie cu anii 1989-2000, cand in scoala studiau peste 800 de elevi, multi parinti, dupa devastarea din 1994 si mai ales dupa cea de a doua devastare, din 2004, au fost nevoiti sa-si ia copiii si sa paraseasca orasul. Au ramas doar cei mai rezistenti.
"Iata scoala mea!"
Sunt in clasa a XI-a, si cu tristete imi amintesc de evenimentele prin care am trecut impreuna cu profesorii mei, in 15 iulie 2004, o zi de neuitat pentru noi, elevii si profesorii romani din Tiraspol. As scrie un roman intreg despre acea zi de grea cumpana. Militieni inarmati cu bastoane de cauciuc si pistoale, niste criminali care scoteau tot din scoala, incarcau in masini si ne transportau averea in directii necunoscute, profesori, parinti si elevi disperati; lacrimi de durere pe fetele tuturor; intimidari si batjocura din partea fortelor de ordine. Incepand cu acea zi de grea cumpana, au fost declansate protestele in fata scolii... Am fost fugariti, avertizati si amenintati de catre militienii lui Smirnov. Cu toate acestea, luna septembrie ne-a prins tot in strada, in fata scolii. Inconjurati de gradati, noi, copiii, recitam poezii si cantam cantece patriotice. O eleva din clasele primare, Natalia Musteata, in momentul cand o "turma" de militieni au inconjurat-o si o manau acasa, zicand: "...tu nu ai scoala....", a strigat in gura mare: "... Iata scoala mea, aici a invatat fratele meu, aici au invatat surorile mele, si aici voi invata si eu, si voi nu aveti dreptul sa ma alungati acasa....". Aceste cuvinte i-au socat pe cei care se razboiau cu un copil. Septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie, ianuarie... elevii liceului nostru parcurgeau zilnic distanta de la Tiraspol la Copanca, aproximativ 35 km, pentru a continua studiile in limba romana. Amintiri grele, fiindca zilnic aveam "fericirea" sa trecem prin posturile inarmate, de separatisti, pentru a ajunge la scoala, pe malul drept al Nistrului. Elevii din Copanca ne-au devenit cei mai buni prieteni. Ei intelegeau bine prin cate greutati trecem si, cred eu, numai un copil poate sa inteleaga ce inseamna sa te trezesti la ora 5 dimineata, ca sa ajungi la timp la scoala. In februarie 2005, am castigat batalia dusa impotriva noastra pe nedrept: am fost lasati sa ne intoarcem la scoala noastra sfanta, la liceul nostru mult patimit. Daca Dumnezeu a fost alaturi de noi, am castigat; nu cu arma, dar cu cuvantul; nu cu ura fata de dusman, dar cu dragostea fata de limba romana si fata de tara. In lupta noastra am avut si sustinerea Statului Roman si a Organizatiilor Internationale pentru apararea drepturilor omului.
"Bun gasit, drag liceu! Ne-am intors!"
Infruntand toate greutatile, anul acesta am ajuns sa sarbatorim 19 ani de la infiintarea Liceului teoretic "Lucian Blaga" si 5 ani de la revenirea la studii, dupa devastarea din anul 2004. Imi amintesc cum, in ziua de 7 februarie, anul 2005, elevii liceului nostru, in cadrul concursului "Am revenit la tine, drag liceu", urmau sa spuna in versuri: "Am revenit la tine, drag liceu/ Asta vara te visam mereu/ Te pictam pe foi si in caiete/ In album si pe perete/ Liceul meu a revenit la viata/ Rasuna glasuri de copii frumosi/ Sa fim eroi el ne invata/ Frumosul sa-l luam de la stramosi..." Sarbatoarea din acest an a inceput cu slujba religioasa, dupa care a urmat sfintirea scolii. Credinta in Dumnezeu si dragostea de limba romana si de istoria neamului ne fac mai tari, mai puternici, mai rezistenti. Dupa terminarea slujbei, parintele Vitalie a sfintit toate incaperile din liceu, curatindu-le de duhurile rele. Numai asa Dumnezeu poate apara acest lacas sfant. Concertul, pregatit de elevii liceului, a adus o mare bucurie in sufletele tuturor. Profesorii, parintii, buneii, prezenti la festivitate, radiau de bucurie atunci cand copiii lor interpretau cantece in limba romana. Ele pareau a fi cele mai minunate de pe pamant, fiindca erau cantate in limba materna, si nu de altcineva, ci de baietii si fetele lor. Unde in alta parte, aici, in Transnistria, sa mai poti auzi cantece si poezii in limba romana?
"Dumnezeu ne-a ajutat sa rezistam"
De data aceasta, oaspeti de onoare au venit de la Chisinau, din Romania si din SUA. Printre ei, George Simion si Iulia Modiga, studenti din Bucuresti, care au adus daruri mult asteptate: calculatoarele de care avem nevoie foarte mult, microscoapele care ne-au lipsit si, cel mai important, un proiector, fara de care profesorii sunt ca si fara maini, la ore. Cateva calculatoare si literatura colectata au sosit si de la Brasov. Tudor Tigau a avut grija ca aceste calculatoare sa ajunga la timp. Domnul Vasile Soimaru, alt oaspete de onoare, a ajuns cu mare greu la Tiraspol, fiind intors inapoi, initial, de la "vama separatista". A adus si a lasat liceului expozitia de fotografii "Transnistria toata". In discursul sau, d-l Soimaru a spus: "Cei mai mari eroi sunt aici, la Tiraspol". A urmat la cuvant doamna Tatiana Andries, directorul adjunct al liceului, care a pus temelia scolii romanesti din Tiraspol: "Multe probleme au ramas nerezolvate in liceul nostru, dar nicicum nu pot sa striveasca in noi frumosul, dragostea si demnitatea de neam". Directorul liceului, domnul Ion Iovcev, a incheiat cu urmatoarele cuvinte: "Am luptat si Dumnezeu ne-a ajutat sa rezistam. In 19 ani, peste o mie de copii au fost salvati de ideologia smirnovista. Un copil care a trecut prin liceul "Lucian Blaga" stie ca vorbeste limba romana si ar putea da lectii de demnitate nationala chiar si unor politicieni de la Chisinau si Bucuresti".
Elena Padurean, eleva a Liceului teoretic
"Lucian Blaga", Tiraspol