"Si-am tot cautat si-am tot cautat"
- Ai schimbat multe directii in viata, inainte sa alegi actoria. Esti absolvent al facultatii de Marketing, ai lucrat ca model, ai prezentat sport la Prima TV si "povestiri" la Acasa TV. Ce te-a determinat sa renunti la pragmatismul ASE-ului, ca sa joci roluri de feti-frumosi?
- In realitate, n-am prea avut la ce sa renunt, fiindca nu am profesat niciodata. M-am orientat spre ASE pentru ca acolo se regaseau materiile la care eram bun - matematica si economie - desi mie nu mi-a placut niciodata sa invat. Scenariul e arhi-cunoscut: termini liceul si toata lumea se asteapta sa mergi mai departe, la facultate. Asa a fost si in cazul meu. Am bifat sarcina asta de pe ordinea de zi a familiei, dar fara prea multa tragere de inima. Ba, intr-un an, am ramas si repetent, in mod intentionat, ca sa evit armata. (rade) Intre timp, incepusem sa lucrez in modelling, cu toate ca nici ocupatia asta nu ma pasiona in mod deosebit. A fost, mai curand, o situatie conjuncturala, de care am profitat: calatoream mult, cunosteam oameni interesanti, era si distractie, ceea ce pentru un pusti de douazeci si ceva de ani e important Dupa absolvirea facultatii, am intrat in televiziune. A fost un casting la MTV, de care am aflat tot din culisele modellingului, pentru ca anunturile de acest fel nu erau publice. M-am prezentat, l-am luat si asa am ajuns in televiziune, un mediu care mi s-a parut aparte. In plus, era ceva nou, iar noul e, de cele mai multe ori, incitant. Deci, am perseverat pe calea aceasta. Totusi, nu pot sa pretind ca am excelat vreodata in domeniu. Cred ca in zona aceasta iti trebuie un anume talent, care mie imi lipseste. Nici o secunda nu mi-am dorit sa devin vedeta si nu sunt nici acum. De-altfel, eu consider ca in Romania nici nu exista vedete, ci doar figuri publice. Important este ca fac ceva ce imi place. Cam asta este esenta schimbarilor de directie din viata mea. Mereu am cautat sa fac ceva care sa ma motiveze, sa ma pot implica. Si-am tot cautat, si-am tot cautat Si uite ca acum, in sfarsit, cu rolul din "Iubire si onoare", am gasit acel ceva.
- Felul asta, de a porni intr-o cursa de pe pozitia a doua, fara dorinta de a iesi neaparat campion, nu e pagubitor pentru suflet? Toti visam sa fim cei mai buni.
- Nu, n-am avut indoieli de genul asta, n-am considerat niciodata ca activitatea mea vizeaza infinitul. Am luat lucrurile asa cum au venit si mi-am zis ca fiecare etapa din viata mi-a fost scoasa in cale cu un anume scop. Paradoxal, am inceput sa ma confrunt cu o seama de temeri abia in ultimul timp. In perioada din urma am simtit o responsabilitate mai mare apasandu-mi umerii, mi-am dat seama ca sunt mai multi ochi atintiti asupra mea, si asta mi-a indus un sentiment de responsabilitate, am realizat ca nu mai pot sa iau lucrurile lejer. Asa ca am devenit mai prudent. Nu vreau sa-i dezamagesc pe cei care m-au investit cu increderea lor.
"Reperele vietii mele sunt bunica, mama si fratele meu"
- Mai mult ca sigur ca serialul in care joci, "Iubire si onoare", te va transforma, vrand-nevrand, in vedeta. Serialele romanesti se bucura de mare audienta. Brusc, lumea va vrea sa afle cine este Radu Valcan. De fapt, cine esti? Ce consideri ca este important sa se stie despre tine?
- Ca sunt un om simplu, care vrea sa traiasca simplu: fara zorzoane si false pretentii. Ca sunt decent, ca nu caut sa ma expun, sa ies in public numai ca sa se uite lumea la mine. Fireste, datorita contextului, am o figura cunoscuta, dar dorinta mea e s-o cultiv exclusiv prin intermediul rezultatelor muncii mele. In afara profesiei, sunt un X din multime, nici mai bun, nici mai rau. Sunt un om care momentan nu are obligatii familiale, asa ca traiesc clipa. Ma bucur de ceea ce am dobandit si, pana una-alta, ma concentrez asupra meseriei. Sunt fericit ca mi-am gasit, in sfarsit, fagasul, si ma straduiesc sa fiu corect, atat fata de cei din jur, cat si fata de mine. Reperele vietii mele sunt bunica mea - fara sprijinul ei, n-as fi devenit omul care sunt azi -, mama si fratele meu. Acestea sunt persoanele pentru care mi-as da si viata, in orice secunda, fara sa clipesc.
- Te sprijini pe ele si in clipele grele?
- Intotdeauna, in furtuna, am cautat forta de a rezista in interiorul meu. Cred ca acolo, in interior, sta ascunsa marea putere a omului. Putem sa-i spunem "un psihic tare" sau sa gasim alte definitii, important e ca, pana la urma, sa ne regasim cu capul deasupra apei, iar cerul sa se fi inseninat.
"Norocul meu s-a numit trustul PRO"
- Esti un actor fara studii in domeniu. Reprezinta asta un handicap?
- Nu regret ca nu am studii de specialitate. Multi mari regizori din lume lucreaza cu actori-amatori. Am o prospetime si un firesc autentice, nejucate, obtinute fara retete actoricesti. Ma bucur ca pot sa-mi construiesc personajul imprimandu-i o anume naturalete. Fara studii nu inseamna insa si neinstruit. Cei din echipa de productie a serialului s-au ocupat de mine intensiv. Apoi, in vacanta pe care tocmai am incheiat-o, am fost la Los Angeles, la niste work-shop-uri de actorie. Dar eu sunt, mai degraba, genul "vazand si facand": stau cu ochii pe marii actori alaturi de care am ocazia sa lucrez - Maia Morgenstern, Costel Constantin etc. - si incerc "sa fur" cat mai mult de la ei. Sansa mea este ca oamenii acestia sunt extrem de generosi: s-au purtat firesc cu mine si sunt extrem de saritori - ma ajuta oricand am dificultati. Iar dificultatile sunt inerente. Personajul meu, seicul Amir, este mai mult decat un barbat care iubeste o femeie, este un caracter complex, cu multe fatete. Din fericire, ne asemanam destul de mult: amandoi suntem romantici, pretuim iubirea, dar tinem si la onoarea familiei. Cu toate astea, e greu sa intri intr-o anume stare sentimentala la comanda. Iar solutia este sa te bazezi pe psihologia personajului, pe care apoi s-o mulezi pe caracterul si experienta ta, dupa care incerci sa exteriorizezi trairile cat mai firesc si mai credibil. De asta e atat de important ca tu, actorul, sa nu fii gol pe dinauntru. Pana acum, insa, trebuie sa marturisesc ca din tot ce am filmat, cele mai dificile mi s-au parut scenele de dragoste. Pentru ca nu esti doar tu cu o femeie frumoasa in brate, ci trebuie sa tii cont de indicatiile de regie, de camere, de unghiul din care se filmeaza, de felul in care cad umbrele E multa truda in spatele unei imbratisari.
- Actoria inseamna comunicare. Empatie cu publicul spectator. Esti pregatit sa-ti deschizi sufletul?
- Mie, prin structura mea, imi place sa comunic cu oamenii. Tocmai din cauza asta, anul trecut, mi-am facut si un blog pe internet. Am dorit sa-mi exprim niste pareri, niste ganduri, in ideea ca poate ele vor folosi si altora, dar, in egala masura, pentru ca si eu, la randul meu, pot sa invat din raspunsurile celor care imi scriu. In rest, in viata privata, sunt o persoana deschisa, care daca poate sa faca un bine, il face fara sa pregete. Sa nu uitam ca, uneori, chiar si numai o vorba buna poate sa insemne foarte mult pentru cineva aflat la ananghie sau in suferinta. Si ce bine ar fi sa nu-i mai judecam pe cei din jurul nostru dupa aparente. Oamenii nu trebuie desconsiderati datorita pozitiei sociale sau pentru ca nu se imbraca in haine de firma. Eu, de exemplu, vorbesc la fel de respectuos si cu femeia de serviciu, si cu portarul, si cu soferul de taxi. Pentru ca oamenii acestia se intampla, deseori, sa fie mai intelepti decat un academician sau decat vreunul dintre bogatasii momentului.
- Afirmarea ta se produce intr-un moment extrem de confuz si de greu pentru Romania. Esti marcat de ce se intampla in jur?
- Eu, unul, in clipa asta, ma simt fericit. Asa cum ti-am spus, mi-am gasit fagasul. Dar generatia mea e compusa si din multi oameni dezamagiti, care si-au pierdut nadejdea ca-si mai pot face un rost aici si vor sa plece in strainatate. Nu ii blamez deloc, mai ales ca, pana mai deunazi, si pe mine ma bateau astfel de ganduri. Acumulasem nenumarate frustrari, pentru ca noi, aici, nu traim intr-o societate sanatoasa. Norocul meu s-a chemat trustul PRO. Asa am descoperit ca mai exista locuri unde poti sa evoluezi si sa te exprimi. Dar cei cu mai putin noroc decat mine sunt de inteles ca si-au pierdut speranta. Sfatul meu, pentru oricine se simte nemultumit cu viata lui, este sa se miste din loc. In loc sa se caineze, sa faca orice cred ei ca ii poate scoate la liman. Macar sa incerce. Altfel se vor chinui vesnic cu intrebarea: "Dar cum ar fi fost daca?".
"Dragostea e superba, dar sa fie dragoste, nu foc de paie"
- Succesul tau se datoreaza, cu siguranta, si felului in care arati. Filmele de televiziune sunt mari consumatoare de tineri chipesi. Esti constient de seductia ta? Ii simti efectul asupra celor din jur, mai ales doamne si domnisoare?
- Nu, lucrurile nu stau deloc asa. Sau, cel putin, eu n-am vazut asa ceva. De-altfel, nici nu ma consider vreun chipes si, sincer, problema asta nici nu ma prea intereseaza: imi doresc sa fiu luat in considerare nu pentru aspectul fizic, ci pentru ceea ce fac in profesie si pentru ceea ce sunt ca om. Si nici nu mi-ar placea ca fetele sa se stranga coada in urma mea. Nu sunt genul acela de barbat. N-am astfel de vanitati. Eu visez la o relatie stabila, tanjesc sa aduc in echilibru viata profesionala si sentimentala. Dragostea e superba, te incarca, are o energie magica. Fiecare dintre noi cred ca se hraneste din dragoste. Dar trebuie sa fie dragoste, nu foc de paie.
- In cazul barbatilor, frumusetea nu deschide usi, asa cum face pentru majoritatea femeilor?
- Nu pot sa generalizez. In cazul meu, la modul cel mai sincer, mai degraba s-au inchis foarte multe usi. Nu stiu daca din gelozie sau din vreun alt motiv, asta pentru ca nici n-am apucat sa vad cine se afla in spatele acelor usi. Din fericire, norocos cum sunt, m-am trezit ca mi s-au deschis alte usi in loc, unele mult mai largi. Dar nu pe rezon ca as fi fost mai prezentabil ca altii.
- E vara, e vacanta, e soare. Anotimpul viselor luminoase. Tu cum privesti spre viitor?
- Cu optimism. Imi doresc enorm sa devin tata, sa am un copil, un vis care ma obliga sa privesc spre viitor cu speranta. Un copil este ceea ce m-ar implini sufleteste.
Foto: ACASA TV