Pornesc la vanatoare de pe turnul rosu al primariei din Berlin. Zeci de ulii se rotesc deasupra centrului orasului, coborand in picaj cu o viteza de 300 km pe ora, pentru a-si insfaca prada, compusa cel mai adesea din porumbei. In ultimul timp, orasele au devenit pentru ulii zone ce le ofera belsug de hrana. Si impreuna cu ei au sosit si alte soiuri de pasari, care s-au adaptat la conditiile de viata ale strazilor cu asfalt.
In cel mai mare oras din Alaska, Anchorage, vara napadesc circa 300 de ursi si 60 de vulpi, pentru a curati tomberoanele de resturi de peste. La fel se intampla si cu ursii de la Brasov, care s-au abonat la cutiile de gunoi de pe frumoasa vale a Racadaului. Prin cartierele din Bombay au aparut leoparzii, iar pe strazile din Berlin circula circa 6000 de porci mistreti. In ce le priveste pe vulpi, ele prefera Londra, pe care au impartit-o in cartiere. Tot acolo, in marile parcuri ale orasului de pe Tamisa, primavara canta peste 1300 de privighetori!
La revedere sat, buna ziua oras! O hotarare pe care animalele salbatice o iau, de la o vreme, in masa! In vreme ce oamenii fac cale intoarsa de la oras la sat. Doua mutatii uriase, pe care zoologii si sociologii le-au constatat abia de curand, cu exceptia pescarusilor, primii care au abandonat zonele litorale pentru a se muta la oras. Dar in ultima vreme, occidentul urmareste cu multa atentie existenta citadina a multor specii de salbaticiuni. Cateva carti dedicate problemei s-au vandut rapid, in tiraje uriase. Intalnirea cu o vulpe pe zebra unei treceri pietonale e aproape un roman politist!
Si asa, in vreme ce la tara speciile de animale scad drastic - de cele mai multe ori, din cauza agriculturii intensive, realizata mecanic si cu ingrasaminte chimice - orasele devin refugii infloritoare pentru salbaticiuni. Adevarate insule de varietate faunistica, in monotonia de beton citadina. Cu cele 140 de specii de pasari ale sale, Londra depaseste toate rezervatiile naturale din tara. Si asta, fara programe scumpe de finantare. Animalele vin de la sine.
Uneori, noii veniti au preferinte care contrazic flagrant teoriile rangerilor de mediu. De pilda, intre pista aeroportului din Mnchen si zona depozitelor de marfuri, cercetatorii au descoperit anul acesta 600 de cuiburi de mierle de camp, o specie de pasari aflata pe lista rosie in Germania, fiind amenintata cu disparitia. O asemenea concentratie de adaposturi de pasari nu exista nicaieri in Europa centrala. Galagia, care pentru om reprezinta un cosmar, pe zburatoare pare sa nu le afecteze deloc. Pentru ele, linistea nu este esentiala, asa cum sustineau specialistii pana acum.
Dar de ce traiesc asa de multe animale mai cu placere printre zidurile de beton, decat in aer liber? Iata cele mai importante motive numite de specialisti:
* Orasele ofera conditii de viata deosebite: pe cladiri exista zone insorite, dar si cu umbra, iar intre ele, tufisuri verzi si peluze cu flori. Prin marile orase curg aproape intotdeauna rauri sau exista lacuri pline de pesti, in vreme ce agricultura e stapanita in ultima vreme de monoculturi.
* Zonele extravilane, ocupate altadata de agricultura, s-au transformat, in Romania, mai ales, in parloage, un univers ideal pentru animale si pasari. (Mai nou, pe sosele, numarul vulpilor moarte, strivite de goana nebuna a masinilor, il egaleaza, aproape, pe cel al cainilor si pisicilor.) Oricat ar parea de ciudat, orasul ofera mai multa natura decat satul. E vorba, desigur, de marile metropole occidentale, pline cu spatii verzi, iar nu de Romania, care isi taie parcurile cu voluptate, pentru a face loc liber cazematelor de beton.
* In orase, vanatoarea e interzisa, drept care ele devin insule de pace si siguranta pentru speciile de animale, care se simt mult mai protejate si libere.
Circulatia nu schimba prea mult lucrurile. Masinile sunt mai usor de evitat decat vanatorii. Exceptie fac vulpile mai mici de un an, care ajung adesea sub rotile automobilelor, dar, cu toate astea, ating varste cu mult mai inaintate decat rudele ramase la sat.
Sub scutul protector al oraselor, tot mai multe animale salbatice se incumeta sa iasa si ziua pe strada, spre fericirea iubitorilor de natura, care le pot observa mai bine si mai usor decat in lunci sau paduri. Comportamentul orasenesc al animalelor migratoare, plin de siguranta si liniste, ar trebui sa ne puna pe ganduri. Paradoxul ca se simt mai bine la oras ca la tara e o dovada despre cat de dur este violentata natura, la acest inceput de mileniu trei. Oare vom face ceva, inainte de a fi prea tarziu?
____________________
UN TOVARAS DE PESCUIT
Germanul Franz Magnus Roth este proaspat pensionar si, ca sa-si omoare timpul liber cu care nu este obisnuit, se duce zilnic sa pescuiasca, intr-un parc din Berlin, unde a fost amenajata o balta. Ca sa nu-i fie urat, isi ia cu el tigarile si motanul, pe Fritz. Dar, ce sa vezi? Intr-o dimineata de vara, se pomeni ca dintr-o tufa apropiata iese un batlan cenusiu, care schiopata de-un picior. Cum o fi ajuns o pasare de delta in capitala Germaniei? Spre surprinderea lui, batlanul era prietenos si l-a lasat pe Franz sa se apropie si sa-i fixeze pe piciorul rupt o atela si un bandaj. Ba, si mai mult, a acceptat cu multa placere pestisorii marunti cu care era servit. Peste vreo saptamana si jumatate, tocmai cand isi incalecase bicicleta si pornise catre balta din parc, Franz a vazut ca oamenii pe langa care trecea pe strada radeau si aratau cu mana in sus. Ce sa vezi? In spatele lui, cam la doi-trei metri inaltime, zbura, lopatand de zor aerul, batlanul din parc. Cum aflase unde locuieste binefacatorul lui? Mister. Cert este ca, de atunci inainte, cei doi sunt de nedespartit. Si intr-un mod la fel de bizar. Anume: in fiecare dimineata, la ora 7, batlanul bate in usa lui Franz cu ciocul si il cheama la pescuit. Acesta incaleca bicicleta, isi ia unditele si la drum. Imaginea omului pedaland pe strazile din Berlin, insotit in zbor de un batlan cu aripile intinse si un picior bandajat a starnit nu doar atentia trecatorilor, ci si a unor reporteri de la televiziunea germana, care au realizat un reportaj ce s-a bucurat de mare succes. Nu doar ca animalele parasesc padurile si malurile de rauri pentru a veni in orase, dar au nevoie si de protectia si prietenia omului.