Dupa ce petrecuse mai multe ore vanand "wallabies", niste canguri de dimensiuni mici, ce traiesc in jungla de pe malul raului Binatori, un tanar vanator papuas a fost foarte bucuros cand a gasit un trunchi mare de copac, pe jumatate ingropat in pamant. S-a asezat cu placere pe acel scaun, pe cat de primitor, pe atat de neasteptat, dar, dintr-o data, jiltul s-a ridicat brusc de la sol. Foarte speriat, vanatorul si-a dat seama cu groaza ca ceea ce crezuse a fi un trunchi de copac era in realitate o soparla imensa, de peste patru metri lungime, cu o coada lunga, ca de balaur solzos. Innebunit de frica, bietul om a vazut cum creatura se ridica pe picioarele din spate, deschizand o gura uriasa, cu mai multe randuri de dinti ascutiti si o limba de culoare galbena-portocalie. Vanatorul a facut cel mai bun lucru cu putinta: a rupt-o la fuga, spre satul sau numit Giringarede. Din fericire, soparla nu l-a urmarit, pentru ca foarte rari sunt oamenii ce supravietuiesc unei intalniri cu ceea ce locuitorii din Papua Noua Guinee numesc "artrellia", iar criptozoologii "dragonul papuas".
Misterele junglei
Avand o suprafata totala de aproximativ 800.000 de kilometri patrati, Noua Guinee este a treia dintre cele mai mari insule din lume, dupa Australia si Groenlanda. Ea reuneste cea mai mare concentrare de popoare indigene si are imense intinderi de jungla tropicala si mlastini putin explorate, mai ales in provinciile aflate la est de Papuasia si la vest de Irian Jaya. Criptozoologii estimeaza ca acolo inca se pot face descoperiri majore de specii necunoscute de animale, o certitudine confirmata de povestile localnicilor, ce evoca creaturi misterioase, necunoscute de catre stiinta. Artrellia este poate cea mai spectaculoasa dintre ele. Localnicii o descriu ca fiind o soparla uriasa, un dragon sau un fel de crocodil, putand sa masoare 9 metri de la gura pana in varful cozii, capabila sa urce in copaci, sa scuipe foc, sa omoare si sa manance cu placere oameni.
Dar bastinasii nu sunt singurii care au intalnit-o. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, mai multi soldati britanici, americani si japonezi au intalnit niste soparle enorme, ce aveau pana la 6 metri lungime, stand la panda in padurile papuase. David Marsh, prefectul politiei din regiunea Port Moresby, din Noua Guinee, a recunoscut ca in 1960 a vazut el insusi doua soparle, asemanatoare cu balaurii din povesti.
A trebuit sa vina anul 1980 pentru a se afla mai mult. Gratie "operatiunii Drake", o expeditie stiintifica desfasurata prin 16 tari diferite, sponsorizata de catre printul Charles al Marii Britanii, colonelul John Blashford-Snell a putut sa plece in cautarea misteriosului dragon din Noua Guinee. Exploratorul a reusit sa-i convinga pe vanatorii din regiune sa-l duca in strafundurile junglei, in speranta de a captura o "artrellia". Dupa mai multe saptamani de cautari, localnicii au reusit, pana la urma, sa captureze animalul, doar ca era departe de-a fi un monstru. Cercetatorul l-a identificat, de altfel, ca fiind un varan, cea mai mare specie de soparla cunoscuta, uneori botezata "dragonul copacilor".
Scuipatorii de foc
Masurand aproximativ 2 metri, varanul capturat de catre Blashford-Snell era, de fapt, un specimen tanar. Estimand talia sa de adult la aproximativ 5 metri, exploratorul a presupus ca in desisul padurii puteau foarte usor sa se ascunda exemplare la fel de mari ca si cele descrise in legendele locale. Cercetarea acelei soparle a permis, totusi, elucidarea unui mister: cand i-au vazut limba lunga, de culoare portocalie, Blashford-Snell si compatriotii sai au presupus ca ea se afla la originea superstitiei care a transformat soparla uriasa intr-un "scuipator de foc".
Dar in ciuda cercetarilor asidue care au urmat, expeditia nu a putut niciodata sa captureze specimene mai mari. Cu toate acestea, unul dintre membrii sai a putut sa vada, pentru putin timp, legendara "artrellia" uriasa: zoologul englez Ian Redmond se asezase linistit pe marginea unui parau din regiunea Fly River, cand a auzit in spatele lui niste pasi grei ce veneau din padure. Cand s-a intors, a vazut un varan urias, care il examina cu interes, ascuns in spatele unui copac. Nu putea sa vada decat capul si umerii animalului, dar dupa spusele lui Redmond, ele erau la fel de mari ca si cele ale unui cal. Cercetatorul s-a repezit catre aparatul de fotografiat, dar gestul sau a speriat monstrul, care a disparut in desis.
Porcii diabolici
Jungla din jurul muntelui Albert Edward ascunde o alta creatura misterioasa, "gazeta", descrisa in "Last Days in New Guinea" ("Ultimele zile in Noua Guinee"), o lucrare publicata in 1922, ce abunda in fotografii alb-negru. Capitanul Charles A.W. Monckton relateaza povestea unei expeditii ce a avut loc in vara anului 1906. Pe 10 mai, Oina si Ogi, cei doi ghizi indigeni plecati in recunoastere, s-au intors la baza cu o poveste extraordinara: ei se intalnisera cu un animal necunoscut, pe care l-au botezat imediat "porcul diavolului". Cartea lui Monckton descrie creatura ca avand aproximativ 3,50 m lungime si 1,10 m inaltime, cu coada precum a unui cal, cu copite, pielea neagra si botul lung. Animalul pastea iarba, smulgand-o cu dintii si, din cand in cand, scotand strigate ascutite.
Daca aceasta descriere o aminteste vag pe cea a unui porc salbatic domesticit de catre triburile autohtone din Noua Guinee (minus dimensiunea gigantica), coada de cal si copitele evocate de catre explorator te incita sa respingi aceasta ipoteza. In ce categorie se poate atunci clasa ciudata descoperire a lui Monckton?
Desenele din pesterile Papuasiei
La fel ca si in invecinata Australie, care reuneste in prezent esentialul speciilor de marsupiale, dintre care cele mai cunoscute sunt cangurul si koala, majoritatea animalelor din Noua Guinee tin de aceeasi clasa de animale. Si daca acesti "porci ai diavolului" mai exista si in prezent, exista sanse mari ca ei sa fie de fapt niste marsupiale. Bernard Heuvelmans, celebrul autor al cartii "Pe urmele animalelor necunoscute", presupunea, in 1986, ca era vorba despre niste descendenti ai marilor marsupiale ierbivore din pleistocenul australian, diprotodontia, ale caror urme extrem de vechi au fost descoperite sub forma de fosile, dar si intr-o pictura veche de 10.000 de ani, reprezentand un animal cu mustati lungi, gasita intr-o grota din statul Queensland, in nord-estul Australiei, care atesta deja prezenta lor in regiune acum cateva mii de ani.
In anul urmator, paleontologul american Christine Janis, de la Universitatea din Chicago, a propus ca "gazeta" sa fie mai degraba considerat un marsupial inrudit cu familia "palorchestes". Aceasta teorie este confirmata de descoperirea paleontologului Menzies, constand intr-o serie de desene ciudate facute in piatra, gasite in valea Ambun, in Papuasia. Ele reprezinta un animal dotat cu o trompa scurta, cu ochii si urechile de dimensiuni mari. Lucru important, aceste bazoreliefuri nu dateaza decat de cateva mii de ani si, daca ele reprezinta cu adevarat "palorchestes", asta inseamna ca aceasta specie exista pana mai ieri in Noua Guinee. Oricare ar fi originea animalului, experienta ghizilor lui Monckton, cat si alte povesti locale dau de inteles ca, probabil, specia nu s-a stins.
Murmure in jungla
Jumatatea occidentala a Noii Guinee, o veche colonie olandeza anexata de catre Indonezia in 1969, care, dupa 30 de ani de dictatura a botezat-o "Irian Jaya" ("Vestul Victorios"), este un teritoriu putin locuit, ce contine jungle extrem de putin exploatate, unde a fost descoperit de curand "bondegezou", o specie pana atunci necunoscuta, de cangur arboricol.
S-a vorbit mult in ultimii ani despre "dobsegna", un animal misterios, care seamana in mod ciudat cu "animalul disparut cel mai celebru din lume", lupul tasmanian. Acest marsupial cu alura de caine a disparut din Australia si Noua Guinee acum 2500 de ani, dar a supravietuit in Tasmania pana in 1936, data la care ultimul specimen cunoscut a murit la gradina zoologica din Hobart. In ciuda mai multor marturii oculare, nu a mai fost niciodata capturat un alt specimen. Totusi, la jumatatea lunii aprilie a anului 2007, o serie de marturii venind din Irian Jaya pomeneau de cazuri de vite atacate de aceste animale. Se pare ca au fost ucise trei specimene, dar corpul lor nu a fost niciodata pus la indemana stiintei.
In ciuda despaduririi intensive, insulele melaneziene raman una dintre regiunile cele mai secrete din lume. De curand au fost descoperite in padurile din Irian Jaya triburi de oameni total necunoscute pana in prezent. Astfel, este foarte posibil ca in acest sanctuar tropical sa existe creaturi misterioase, despre care stiinta nu stie deocamdata nimic.
Oamenii veniti din epoca de piatra
In iunie 1998, doua triburi necunoscute, "Vahudate" si "Aukedate", au iesit din jungla din Irian Jaya, partea occidentala a Noii Guinee. Acesti oameni care par sa vina din epoca de piatra sunt inalti, cu pielea inchisa si parul ondulat. Organizati in triburi nomade, ei comunica prin semne si parcurg regiunile din districtele Waropen Atas si Yapen Waropen, pe malul fluviului Mamberamo. Conform estimarilor, exista 20 de familii Vahudate si 33 de familii Aukedate.
Pe urmele unei sirene?
La sfarsitul anilor '70, antropologul Roy Wagner, de la Universitatea din Virginia, lucra in Noua Irlanda, o insula aflata la nord de Noua Guinee. Membrii tribului local Barok i-au vorbit despre "ri", o misterioasa creatura acvatica, dotata cu cap si trunchi de om, dar cu coada de peste, care emitea plansete asemanatoare celor omenesti. Tribul Susuranga, aflat in sudul insulei, stia si el despre acest animal, pe care il numea insa "ilkai". Ancheta lui Wagner asupra acestei specii necunoscute a luat sfarsit in 1985, cand o echipa a filmat creatura identificata de catre localnici ca fiind un "ri". Din nefericire se afla la mare distanta si singurul amanunt ce semana cu povestea erau hohotele de plans auzite de la distanta.