Incep aceasta scrisoare cu formula de adresare pe care o folosea Sfantul Serafim de Sarov cand se intalnea cu cineva drag. Cred ca in aceste momente exprima cel mai bine sentimentele pe care le nutresc pentru revista inimii mele. Indraznesc sa iti scriu cu speranta ca ceea ce voi povesti va trezi interesul celor care te citesc si te iubesc, pentru darul lui Dumnezeu de a ti se descoperi doar tie ceea ce altii privesc, dar nu vad, si, mai ales, inteleg lupta ta permanenta pentru cauzele aparent pierdute.
In luna iunie a acestui an, am avut bucuria de a participa la Tabara internationala de pictura organizata de Fundatia Fildas Art si Asociatia Femeilor Creatoare din Romania, pe malul marii, in statiunea Eforie Sud. Intr-una din zilele in care am vizitat Manastirea Sfanta Maria din Techirghiol, am observat afisul unui pelerinaj organizat de Arhiepiscopia Tomisului, la cateva dintre manastirile din Dobrogea. Un vis de-al meu mai vechi (eu locuiesc la cateva sute de kilometri de mare) devenea dintr-o data posibil.
A fost o calatorie unica, pe care o recomand cu caldura tuturor. Dobrogea are ceva cu totul si cu totul aparte. Peste tot se simte prezenta Sfantului Apostol Andrei. Totul aici este extraordinar: macii de pe pajisti, nucii plini de rod pe marginea soselelor, drumurile albe care contrasteaza armonios cu verdele vegetatiei, mirosul placut de tamaie care pluteste peste tot in aer, dar mai ales lumina care are ceva magic iti creeaza o stare permanenta de bine. Trebuie doar sa privesti si sa-ti deschizi inima si poti simti invaluirea dulce a harului dumnezeiesc. Cine nu a vizitat sau nu a auzit macar de Manastirea Dervent, de izvorul Sfantului Apostol Andrei sau de Pestera Sfantului Apostol Andrei? Foarte putini insa stiu ceva despre Manastirea Strunga, din comuna Oltina, judetul Constanta, a carei piatra de temelie a fost pusa in 10 noiembrie 2005. Tocmai de aceea as dori sa va impartasesc cate ceva despre acest nou lacas monahal.
Schitul a fost construit pe malul lacului... in satul Razoare, unul dintre sutele de sate pustii din Romania de azi. Peisajul este tulburator, avand un farmec aparte, care cu greu poate fi descris in cuvinte. Cum sa nu te intrebi de ce oare cei ai caror stramosi au trait aici sute de ani l-au abandonat? Poate tocmai de aceea Maica Filareta, stareta asezamantului monahal a indraznit sa infrunte istoria si a ales acest loc pentru manastire. Primele 8 luni a locuit singura intr-o casuta parasita, suportand frigul, foamea, intunericul si spaimele, din dragoste pentru Dumnezeu. Mult timp, serpii i-au fost cei mai buni prieteni, iar ciulinii cele mai frumoase flori. Apoi, la sarbatoarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, au inceput sa vina si alte maicute, cu varstele cuprinse intre 60 si 80 de ani. Acum sunt 10 maicute, iar parintele ieromonah Ghelasie Vizireanu spune ca se considera un fiu cu 10 mame. In 2005, Maica Filareta a inceput singura sa coordoneze constructia corpului de chilii. Intr-unul din momentele de descurajare, legate de vreme (era deja toamna tarziu), Inalt Preasfintitul Teodosie a incurajat-o, spunandu-i: "Maica Domnului e cu dumneata si va tine stavilele cerului inchise pana vei termina temelia chiliilor". Si intr-adevar, asta s-a si intamplat. Pana cand temelia a fost gata la rosu, nu a plouat si nu a nins. In martie 2009, s-au pus primele caramizi la zidurile noii biserici, cu Hramul "Buna Vestire". S-a inceput si lucrarea la partea lemnoasa a acoperisului.
Mult timp, la slujbe, au participat doar parintele si maicutele. Oamenii treceau pe soseaua principala, vedeau indicatorul spre manastire, isi faceau cu evlavie cruce si treceau mai departe. Dar obstea manastirii n-a disperat, s-au rugat mai departe, lasandu-se in voia Domnului, in asteptarea unui miracol. Si iata ca intr-o zi, un grup de crestini inimosi din Constanta s-a hotarat sa aduca in fiecare duminica cate un grup de turisti, in special din statiunile de pe malul marii. Rand pe rand, oamenii au venit si au fost incantati de ceea ce au vazut. Au povestit apoi si la altii de binecuvantarea pe care au simtit-o in acest loc. Acum, in fiecare duminica, biserica este plina, iar oamenii aduc cu mult drag din putinul lor, in special bani si alimente.
Tot ce exista s-a facut, in cea mai mare parte, picatura cu picatura, din "banutul vaduvei". Si asa, manastirea a inceput sa creasca incetul cu incetul. Dar mai sunt inca foarte multe de facut. De aceea, Maica Stareta face un apel, cu voia Maicii Domnului, rugandu-i pe toti cei care doresc sa ajute la continuarea lucrarilor manastirii, sa doneze oricat de putin, chiar si un leu, pentru achizitionarea tablei necesare acoperirii noii biserici, pana la venirea frigului.
Am mai aflat ceva care m-a impresionat in mod special. Toate pomelnicele sunt pastrate intr-o chilie, iar la sfintirea bisericii vor fi amplasate, in niste saci, la subsolul manastirii, unde vor ramane pentru totdeauna. Fiecare donator, indiferent de cat daruieste, este considerat ctitor la aceasta manastire si va fi pomenit in vecii vecilor, pana la a doua a venire a Domnului Iisus, atata timp cat aici se va oficia Sfanta Liturghie.
Inchei aceasta scrisoare cu cuvintele pe care ni le-a spus parintele cand am plecat din manastire: "Fie ca bunul Dumnezeu sa binecuvanteze si sa ocroteasca gradina Maicii Domnului, Romania".
MANUELA BOTIS - e-mail: manuela_botis@yahoo.com
ADRESA: Arhiepiscopia Tomisului Manastirea Strunga: Comuna Oltina, Sat Razoare, Judetul Constanta, Stareta: Monahia Filareta Baltaretu Tel.: 0788/63.20.21, 0741/65.02.00