Gigi Finizio s-a nascut la 31 mai 1965, in Napoli. A inceput sa studieze pianul de la varsta de cinci ani, si tot din copilarie a deprins si gustul componisticii. A fost declarat "Cea mai tanara revelatie" din Italia. In regiunea natala, din partea de sud a tarii, devine din ce in ce mai cunoscut, si datorita prezentei in mai multe programe de televiziune cu mare audienta. Celebritatea la nivel national o dobandeste odata cu prima participare la festivalul San Remo, editia 1994. De-a lungul anilor, Gigi s-a dovedit a fi un artist nu doar talentat, dar si prolific: in CV-ul lui sunt incluse deja 31 de albume de autor. Urmatorul reprezinta o exceptie: va fi cantat impreuna cu Ramona Badescu.
- Albumul scos alaturi de Ramona Badescu este primul din cariera ta. Ce te-a determinat sa accepti acest parteneriat muzical?
- Noi, cantautorii, suntem niste persoane ceva mai dificile. Suntem foarte scrupulosi si perfectionisti, de aceea, in general, evitam colaborarile. E mai simplu sa faci tu totul, pentru ca deja stii ce vrei sa obtii si care sunt mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge rezultatul propus. Iar eu nu fac exceptie. Ceea ce m-a determinat acum sa ies din "carapace" a fost vocea Ramonei, o voce plina de pasiune, care m-a emotionat teribil de tare. In plus, am apreciat latura sociala a acestui proiect. Problematica sociala este unul din subiectele de care eu sunt foarte atasat, datorita parerilor preconcepute care greveaza si acum asupra regiunii din sudul Italiei, de unde provin. Aceleasi care ii nedreptatesc si pe romanii ce muncesc in Italia.
- Melodiile romanesti de pe acest album iti erau cunoscute dinainte?
- Trebuie sa recunosc ca auzisem cateva piese romanesti, dar Ramona a fost cea care mi-a facut cunostinta, intr-adevar, cu muzica romaneasca si, mai ales, cu muzica romaneasca traditionala. Imediat am fost vrajit de sonoritatile din care se impletesc melodiile Mariei Tanase, si nu numai. Sunt sonoritati care aduc foarte mult cu cele din repertoriul traditional napoletan, sunt sunete nascute parca din pantecul pamantului. Ascultandu-le, e imposibil sa nu fii fascinat. In ceea ce priveste selectia pieselor de pe album, cel mai mult imi place "Sanie cu zurgalai" (rade, si imediat incepe sa-mi cante refrenul). Pentru mine, cheia oricarui act artistic o reprezinta emotia pe care este capabil s-o transmita. Desigur, dintotdeauna, dorinta mea a fost aceea de a-mi exporta muzica in toate colturile lumii, dar acum realizez ca trebuie sa acord Romaniei o atentie speciala, pentru ca aceasta este o tara care rezoneaza cu genul meu de energie si emotionalitate. Incepand sa lucrez cu Ramona, am devenit interesat de tot ceea ce tine de cultura si istoria tarii voastre, si asa am descoperit multe similitudini intre Romania si sudul Italiei, inclusiv la nivel de trecut istoric. Cred ca energia si tipul nostru comun de emotionalitate s-au nascut si din suferinta pe care oamenii au indurat-o in timp. Suferinta deschide poarta catre o emotionalitate profunda si modeleaza popoarele intr-un fel distinct. In astfel de locuri, parca si pamantul vibreaza altfel. Uite, cand am coborat din avion la Bucuresti, am simtit ceva... o energie speciala, care mi-a indus si o emotie fantastica. A fost ceva dincolo de rational. Intalnirea cu Romania si cu muzica romaneasca sunt, pentru mine, ca un dar.
- Sa inteleg ca te bate gandul sa mai revii in Romania, sa studiezi mai in detaliu muzica noastra?
- Eu consider ca prin muzica poti sa cunosti sufletul unui popor. Ceea ce e fundamental. In egala masura, port in mine convingerea ca artist e acela care nu isi face un scop doar din a distra publicul, ci se straduieste sa-i si invete pe oameni ce inseamna frumusetea artei nascute din suflet, sa-i invete care e adevarul din spatele poleielilor. Iar adevarul se gaseste intotdeauna in traditii. Asa ca raspunsul meu e da, categoric. De-altfel, planuiesc deja cu Ramona un spectacol grandios, pe care sa-l sustinem la Constanta sau la Tulcea. Vrem sa fie un spectacol cu orchestra simfonica, cu un repertoriu mixt romanesc si napoletan, iar melodiile sa fie orchestrate in maniera clasica. Inca lucram la proiect, dar el se va realiza cu siguranta. In plus, doresc sa revin in Romania, ca sa o descopar pe indelete. Aceasta prima vizita a fost scurta si foarte agitata, cu un program extrem de incarcat. Insa Romania m-a sedus iremediabil. Nici nu am plecat inca si abia astept sa ma intorc.