- Animalele nu sunt nici "javre", nici "dobitoace", asa cum le boteaza, uneori, oamenii. Dimpotriva. Ele sunt foarte inteligente si au calitati psihologice care le depasesc pe-ale noastre. Pasionata de cercetarea emotionalitatii animale, o psiholoaga franceza a ajuns la experimente incredibile, devenind o interpreta perfecta a limbajului lor -
Dialog cu un melc
- Cum v-ati dat seama ca aveti capacitatea de a comunica cu animalele?
- Lucrurile s-au desfasurat in mod progresiv. Inca din copilarie m-am simtit foarte apropiata de animale. Imi amintesc de vacantele pe care le petreceam la bunicii mei, unde erau intotdeauna caini sau pisici cu care ma jucam. Erau doi ciobanesti germani si, de fiecare data cand mergeam la ei, bunicii mei imi spuneau: "Stiam ca o sa vii. Cainii au alergat tot timpul in jurul casei". Deja se stabilise o legatura puternica intre noi. Nu suportam ca un animal sa fie batut. Dupa ce am terminat liceul, am locuit la o ferma. Intr-o zi, proprietarul a avut un necaz: calul sau se lovise destul de rau la o arcada si, din cauza ca fermierul era destul de in varsta, nu reusea sa il bage inapoi in grajd. Calul incepuse sa zvarle din copite. In clipa aceea am simtit ca pot sa il linistesc. I-am vorbit cu multa blandete. Am reusit sa ma apropii de el si s-a linistit. L-am mangaiat si i-am tratat rana cu o bucata de vata si albastru de metil. Omul acela m-a rugat sa ma intorc si a doua zi. Cand am ajuns, calul era pe camp. Nu puteam sa il prind. L-am strigat, dar tot nu venea la mine. Atunci, m-am asezat pe o piatra si am vorbit cu el in mintea mea. I-am spus: "Nu iti fie frica de mine, am venit sa te ingrijesc". Aveam ochii inchisi si am auzit pasii calului care se apropia. A ajuns in spatele meu, si-a pus capul pe umarul meu si m-a lins pe gat. Am putut sa-l tratez si apoi a plecat. Urmatoarea comunicare am avut-o cu pisica mea, cand a trebuit sa ma mut. Locuiam intr-o casa de la marginea unui sat si ea a inteles ca urma sa plec si ca voiam sa o dau altcuiva, dorind sa ramana in mijlocul naturii. Inainte sa plec, si-a smuls parul de pe burta. Nu credeam ca este chiar asa de sensibila fata de intentiile mele. Voia sa ramanem impreuna. Am luat-o cu mine si relatia dintre noi s-a schimbat. Am devenit si mai apropiate.
- Cum se stabileste comunicarea dumneavoastra cu animalele? Exista semne care sa va indice ca veti primi anumite mesaje de la ele?
- Am frisoane. Vad pete de lumina si simt ca sunt chemata. In clipa aceea ma opresc din orice fac si incerc sa imi golesc mintea. In felul acesta, am descoperit ca suntem in legatura cu natura, cu toate fiintele care ne inconjoara si cu toate lumile. Exista momente in care putem sa deschidem usi ce ne duc spre alte orizonturi. Intr-o zi am comunicat cu un melc. De fapt, voiam sa intru in contact cu o broscuta care venise pe terasa. Tocmai ma uitam la ea cand am simtit ca cineva imi spune: "Dar eu nu te interesez?". M-am uitat in jur sa vad cine vorbeste cu mine si am vazut un melc. El mi-a spus ca regnul lor era neglijat de catre oameni, pentru ca ni se par animale dezgustatoare. El mi-a mai spus: "Daca ai avea rabdare sa stai sa vorbesti cu mine si sa observi cum functionez, ai invata o gramada de lucruri". Cand m-am apropiat de melcul acela, am avut o revelatie. Pur si simplu am putut sa vad cum se deplasa pe pamant, ghidandu-se dupa undele telurice. Avea un drum extrem de precis.
- Cum primiti mesajele de la animale?
- Persoana care doreste sa intru in contact cu animalul sau imi trimite o fotografie, dar uneori acest lucru se face in prezenta animalului. Intru in contact cu el prezentandu-ma: "Sunt Aldaia (acesta este numele meu spiritual) si vreau sa comunic cu tine pentru ca asa m-a rugat prietenul tau (nu le place denumirea de "stapan")".
Se poate vorbi si cu plantele
- Ce vor sa-i comunice omului animalele?
- Mult timp m-am intrebat si eu de ce comunic cu animalele. Credeam ca aveau un mesaj pe care doreau sa il transmita. Lumea animala are mare nevoie de a fi recunoscuta drept ceea ce este, adica o insotitoare a oamenilor. Acesta este un lucru fundamental. Trebuie neaparat sa devenim constienti de aceste alte lumi de care suntem legati. Dupa animale, am observat ca pot sa comunic la fel de bine si cu plantele. Omul se crede superior animalelor. In realitate, toate lumile sunt legate in mod vibratoriu prin dragoste. Daca nu punem dragoste in gesturile pe care le facem fata de plante, de animale, ba chiar si de pietre, inchidem o parte din noi. Eu sunt convinsa ca animalele ne pot darui enorm. De fapt, eu pot comunica cu toate animalele. In clipa in care s-a incercat adaptarea unei ursoaice pe nume Niurka, in Pirinei, am intrat in legatura cu ea. Era total debusolata si pierduta, prinsa in capcana intr-o padure in care se simtea straina. Unii oameni se apropiau de ea si ii dadeau sa manance, in timp ce altii o goneau, pentru ca scormonea in gunoaie. La fel ca marea majoritate a animalelor, ursul isi ofera amicitia omului. In schimb, de multe ori, drept raspuns, acesta il face sa sufere. De exemplu, in Asia, multi ursi sunt tinuti in custi, pentru a li se lua mostre de bila. Aceasta este folosita in farmacia orientala. La fel se intampla cu toate animalele care sunt crescute in mod intensiv. Cat de mult le facem sa sufere!
Un caine martir
- Intr-un interviu publicat intr-o revista de psihologie, afirmati ca multe animale sunt niste adevarati profesori pentru stapanii lor.
- Prin comportamentul animalelor, oamenii sunt interpelati de catre acestea pentru a-i face sa se schimbe. Ele stiu foarte multe lucruri despre care noi nu avem idee. Ele sunt capabile sa simta producerea unor catastrofe cu mult timp inainte. Pisicile simt lumea elfilor. De multe ori, animalele le salveaza viata oamenilor sau ii pun pe drumul cel bun. Cand cineva traieste, de exemplu, intr-o stare de stres permanent, animalele simt, pentru ca sunt hipersensibile. Ele capteaza starile noastre emotionale si ne pot incuraja. Un caine ne poate scoate din cea mai profunda tristete sau singuratate, chemandu-ne la joaca. Sufletul animalului este legat de fericire si de dragoste. Din pacate, de multe ori le facem sa sufere, ba chiar sa se imbolnaveasca. Vacile sunt un exemplu foarte bun in acest sens. Noi le taiem coarnele, in timp ce ele le folosesc pentru a capta energia din jur. De cele mai multe ori actionam in forta fata de un animal. Tragem tare de lesa sau il certam. Oamenii care au caini foarte mari sunt lipsiti de multe ori de autoritate. Animalul devine atunci vectorul lor.
- Ceea ce faceti este o terapie pentru oameni sau pentru animale?
- Animalul este uneori pretextul pentru ca o persoana sa gaseasca drumul terapiei. O prietena bolnava de sida avea un caine doberman. In clipa in care a nascut un baietel, a stiut ca era si el purtatorul virusului. Cateaua dormea de fiecare data langa leagan si statea mereu in apropierea copilului. Intr-o zi, ne-am dat seama ca ea avea tumori canceroase mamare. O magnetizam in mod regulat, vorbeam cu ea, dar nu percepusem inca subtilitatea unei comunicari interioare. In momentul in care ea a murit, am aflat ca bebelusului ii disparuse virusul sida ca printr-o minune. In clipa aceea am fost cu totii convinsi ca devotata catea absorbise totul. I-am multumit. Exista multe animale care preiau asupra lor bolile oamenilor. Unele dintre ele sunt capabile sa se sacrifice.
Ingerul animalelor
- Ce sfaturi puteti sa le dati celor care doresc sa comunice cu animalele?
- Sa isi deschida inima. Atata timp cat suntem doar pe plan mental, nu putem sa le ascultam si nu putem sa le intelegem. In schimb, daca ne deschidem sufletul, totul este posibil. La inceput, trebuie sa il intrebam pe animal daca este de acord sa comunice cu noi. Putem sa ii cerem un semn. Dar pentru asta trebuie sa stim sa ascultam, nu pe plan mental si mai ales trebuie nu sa controlam, ci sa primim. Eu comunic cu animalele prin idei. Le vorbesc. Intr-o zi, intrebandu-l pe un cal unde il doare, am simtit un punct pe spatele meu. El mi-a trimis o informatie fizica. Avem cu totii cinci simturi, asadar, fiecare poate comunica cum i se pare ca este mai bine pentru el. Unele animale imi trimit imagini sau uneori senzatii. Dar, in majoritatea cazurilor, se stabileste o relatie intre suflete. Toata lumea ar putea comunica cu animalele daca ar practica meditatia. Cu ochii inchisi, concentrandu-se, respirand prin stomac, conectandu-si radacinile la Terra. Nu trebuie sa ezitam sa le cerem ajutorul ghizilor nostri. Exista un inger care se ocupa de lumea animala, pe nume Omael. Eu am studiat foarte mult despre sfantul Francisc de Assisi. Am cautat o rugaciune de a sa si am fost ghidata la o biserica aflata intr-un sat uitat, din Alsacia. Acolo am gasit-o pe o masa. Cand am iesit, m-am plimbat prin padure, si, la un moment dat, am auzit niste zgomote. Am vazut in mijlocul unui luminis un pui de nevastuica. Mama sa era de cealalta parte a drumului si il chema. M-am oprit si o voce interioara mi-a spus: "Te asezi pe jos si o lasi in pace". Am vorbit cu mama si cu puiul ei. La sfarsit, l-a luat de pielea din spatele gatului si l-a dus la adapost.