VORBE SI MASURI IN DOI PERI

Rodica Culcer
1. Afirmatia premierului Boc, legata de necesitatea reorganizarii teritoriale a Romaniei, a starnit ingrijorare printre romanii din Transilvania, care vad in spatele acestei propuneri o manevra udemerista, menita sa implineasca visul maghiar al autonomiei. Propunerea premierului trebuie luata in serios? Si daca nu, de ce a lansat-o tocmai in acest moment greu, de criza, cand romanii sunt, si asa, coplesiti de griji?

- Cred ca temerile sunt exagerate si deriva din necunoasterea contextului si a tuturor afirmatiilor premierului. Emil Boc a vorbit, intr-adevar, despre necesitatea reorganizarii teritoriale, la un seminar organizat de comisia de administratie publica a Senatului, dar a precizat ca scopul acesteia este accesarea si utilizarea mai eficienta a fondurilor europene si ca regiunile "nu trebuie constituite, sub nici o forma, cu caracter etnic". Adevarul este ca impartirea administrativa in judete fragmenteaza teritoriul intr-un mod care ingreuneaza administrarea fondurilor UE. Cu cativa ani in urma, au fost infiintate opt regiuni de dezvoltare fara personalitate juridica, in speranta ca ele vor facilita absorbtia acestor fonduri, dar ele s-au dovedit ineficiente, pentru ca nu au nici o autoritate administrativa asupra consiliilor judetene, adevaratele centre de putere in teritoriu. Or, aceste consilii sunt prea multe si coordoneaza fiecare un teritoriu prea mic pentru a putea administra sume mari. Din pacate, dezbaterea pe tema reorganizarii teritoriale a fost deturnata de la cursul sau firesc, de proiectul de lege inaintat de UDMR, care prevedea infiintarea a 16 regiuni, ca in regimul comunist, una din ele reeditand fosta Regiune Mures-Autonoma Maghiara. Acest proiect a trecut tacit - adica fara a fi dezbatut - prin Senat si va ajunge in dezbaterea Camerei. Senatorii PDL au admis ca nu au vrut sa se ocupe de el, ci l-au pasat colegilor deputati, iar prim-ministrul a declarat, inca din februarie, ca varianta UDMR "nu este cea mai potrivita". Totodata, ministrul dezvoltarii regionale, Elena Udrea, a sustinut la recentul seminar de la Senat, ca orice reorganizare administrativa trebuie gandita pentru perioada de dupa 2012, adica dupa viitoarele alegeri parlamentare, si ca va trebui sa se bazeze pe analize pertinente, raportate la experienta europeana in domeniu. Pe de alta parte, cum sesiunea parlamentara s-a incheiat, proiectul UDMR va fi amanat pentru sesiunea din toamna si probabil va fi tergiversat la infinit. PDL incearca, asadar, sa actioneze diplomatic, pentru a nu periclita coalitia cu UDMR, dar nu cred ca-si va asuma vreodata riscul de a promova un proiect udmr-ist, privind reorganizarea teritoriala. Emil Boc este totusi un roman din Ardeal, care intelege regulile convietuirii, dar nu-si tradeaza neamul, iar presedintele Basescu a afirmat de mai multe ori, inclusiv in prezenta presedintelui Ungariei, ca autonomia teritoriala pe criterii etnice este inacceptabila. Pe de alta parte, tot premierul Boc a amintit ca regiunile nu pot avea statut juridic, decat daca se modifica Constitutia, proces complex, care va anihila orice proiect autonomist.
In concluzie, nu se poate intelege din declaratiile premierului Boc, decat preocuparea pentru un proiect de reorganizare care sa faciliteze accesul la banii europeni si sa raspunda principiului subsidiaritatii inclus in tratatele europene, principiu care permite regiunilor sa hotarasca in problemele locale si sa administreze propriile bugete. Iar fondurile europene pot contribui la redresarea economiei.

2. Majorarea TVA cu 5% loveste in plin mediul privat de afaceri din Romania, amenintand cu falimente si un nou val de concedieri. Cum se explica imprejurarea ca pana in prezent, singurele masuri contondente au fost indreptate impotriva particularilor? Sa fie vorba despre vechile deprinderi socialiste ale conducatorilor de partid si de stat?

- Sensul masurilor de austeritate anuntate de presedintele Basescu in data de 6 mai era tocmai protejarea mediului de afaceri de noi taxe. Din pacate, Curtea Constitutionala, sesizata de PSD si PNL, a preferat sa conserve privilegiile magistratilor si, pentru a masca acest demers, a declarat neconstitutionala reducerea cu 15% a tuturor pensiilor. Pentru a obtine a treia transa a imprumutului FMI, guvernul a fost nevoit sa acopere rapid o gaura din buget, echivalenta cu 1% din PIB, iar marirea TVA are avantajul ca asigura un aflux de bani rapid la bugetul statului, pentru ca este mai usor sa colectezi TVA decat orice alta taxa sau orice alt impozit.
Dincolo de aceste conditii obiective, generate de decizia CCR, exista, desigur, o deficienta majora a guvernului, in atitudinea sa fata de intreprinzatori, desi lor le datoreaza 80% din venituri. Cauzele acestei atitudini paguboase sunt multiple, mergand de la incompetenta economica la stangism. Din pacate, guvernantii nostri nu au respectat niciodata economia, ci au privit-o doar ca pe o prada sau, in cel mai bun caz, ca pe o sursa de beneficii personale. S-au imbogatit din si prin politica si nu prea stiu ce inseamna sa muncesti pentru a construi o afacere de la zero. Majoritatea privatizarilor au fost ratate si au dus la distrugerea societatilor privatizate; birocratia a crescut exponential, descurajand libera initiativa si favorizand coruptia; iar fiscalitatea a crescut pentru a acoperi dezechilibrele economice si sociale ale Romaniei. Mai concret, pentru a finanta pomenile acordate de politicieni alegatorilor captivi, dependenti de ajutoare sociale si de venituri minime garantate, distribuite fara discernamant. Cea mai mare povara, insa, este sistemul de pensii, complet nesustenabil, de care beneficiaza si cei care nu au stagii complete de contributie si care se dovedeste extrem de greu de reformat. Prinsi in capcana acestui sistem generat de PSD, pentru finantarea electoratului captiv, politicienii celorlalte partide au preferat sa se adapteze si au abandonat planurile de reforma. In consecinta, in loc de ministri de finante, am avut parte doar de perceptori. Pe de alta parte, din cauza instituirii sistemului de pomeni, nu am avut niciodata in Parlament o majoritate reformista. Acum platim pretul reformelor amanate sau abandonate si al mentalitatii clientelare a clasei politice. Am ajuns sa cheltuim mai mult decat producem, si nimeni nu are curajul sa reduca din cheltuieli si sa stimuleze productia, pentru ca niciodata in Romania nu s-a facut asa ceva.