Sunt aproape toti sexagenari si canta impreuna de 40 de ani. Niste "bunicuti" veritabili, cunoscuti in intreaga lume nu doar pentru muzica lor ce a infierbantat imaginatia mai multor generatii, ci si din cauza excesului de adrenalina cu care si-au pigmentat viata.
Aerosmith, caci despre ei este vorba, au reusit sa stranga pe 19 iunie, la Zone Arena, din Bucuresti, peste 30.000 de fani romani si straini, veniti cu mic cu mare sa asiste la concertul inscris in turneul "Cocked, Locked, Ready to Rock". Un spectacol memorabil, intr-un an plin de evenimente muzicale extraordinare.
Este prima data cand Aerosmith vine in Romania, si ca sa-l citam pe chitaristul Joe Perry: "The first time is the best" ("Prima data este cel mai bine"). Americanii au oferit doua ore de muzica, un spectacol curat, in traditia veche a rockului, fara artificii si efecte speciale, dar cu hituri unul dupa altul, cateva jocuri de lumini, plus imagini din videoclipuri mai vechi ale trupei, ce s-au derulat pe un ecran amplasat in mijlocul scenei. Electrizantii rockeri au aterizat la Bucuresti cu doar patru ore inaintea concertului, si au asteptat seara, pentru a capata un efect maxim, la show-ul lor croit simplu. Au aparut pe scena dupa ora 21, din spatele unei cortine uriase, inscriptionate cu numele trupei, pe acordurile piesei "Rainy Day Women" a lui Bob Dylan.
Starul formatiei, Steven Tyler (62 de ani), stralucitor la propriu, impodobit cu un trenci din paiete, pantaloni rosii mulati, tricou negru, adidasi cu paiete si ei, palarie de cowboy, cu imprimeuri leopard, ochelari uriasi de soare si o esarfa lunga si colorata la gat, a dat drumul distractiei, cu melodia "Love in an Elevator". Alaturi de el, Joey Kramer, Brad Whitford, Tom Hamilton si Joe "Fuckin'"Perry au aratat publicului roman, in cele doua ore de concert, cum de a ajuns trupa Aerosmith in topurile mondiale si cum a reusit sa se mentina zeci de ani in varf. "Bucharest!", a strigat Tyler de pe scena, plin de energie, la finalul primei piese, un singur cuvant care i-a asternut publicul spectator la picioare. Vesnicul adolescent al formatiei a dansat incontinuu, flirtand cu microfonul, impodobit si el cu esarfe multicolore, a dat mana cu cativa fani, s-a tavalit pe scena, a cantat la muzicuta si a remarcat cat de frumoase sunt romancele, stergand din memoria celor prezenti zvonurile conform carora era cat pe ce sa fie inlocuit. Caci la inceputul acestui an, ideea unui concert Aerosmith era improbabila, tocmai datorita lui Tyler. El afirma atunci ca are nevoie de o pauza mai lunga ca sa scoata un album solo, ca are nevoie sa-si consolideze imaginea. Replica a fost prompta, colegii de trupa l-au amenintat cu angajarea unui alt solist. Din fericire, acest scenariu nu a devenit realitate, si dupa ce Tyler a urmat un program de recuperare (dezintoxicare alcoolica), cei cinci membri Aerosmith s-au reunit pentru acest turneu formidabil care a inclus si tara noastra.
Din programul lor muzical de la Bucuresti nu au lipsit melodii care produc delir sigur intr-un public compus din fani: "Crazy", "Cryin'", "Jaded", "Falling in Love (is Hard on the Knees)", "Pink", "Living on the Edge", "I Don't Want To Miss a Thing", "Sweet Emotion" si "Baby, Please Don't Go", piese ce au ajuns pe rand in topurile muzicale mondiale pe locul 1, toate piperate pe alocuri cu solo-uri de chitara, tobe si bas. Chitaristul Joe Perry a fost aplaudat aproape la fel de mult ca si Tyler si a cantat la chitara in toate felurile posibile. Tot el a fost singurul instrumentist care a comunicat si verbal cu publicul, revenindu-i la final rolul de a-l prezenta spectatorilor pe "inconfundabilul Steven Tyler".
Concertul lor, o adevarata desfatare pentru simturi, a durat o ora si 45 de minute, dar membrii Aerosmith au cedat uralelor, aplauzelor si batailor din picioare, si au revenit pe scena pentru un bis in cadrul caruia au cantat inca trei melodii, "Dream On" (imnul trupei), "Walk this way" si "Toys".
Iata si impresiile a doi dintre colegii nostri de redactie, prezenti la concert:
Florenta Oprisan, 42 ani
"Am cantat pana n-am mai avut voce"
Stai sa respir un pic... Cum sa fie? Am venit fara cine stie ce entuziasm, doar ca sa mai pun o bifa pe lista intalnirilor pe care cu 20 de ani in urma nu mi le-am putut oferi si... uite ca m-am pomenit intr-o bucla a timpului, in care Steven Tyler si ai lui m-au tinut captiva ca-ntr-o gradina fermecata, unde cei care intra nu au varsta si nici regrete. Am cantat pana n-am mai avut voce si mi-am amintit texte si melodii pe care crezusem ca le-am uitat de mult. Nu am in minte acum decat versurile din "Dream On", ceva de genul "Toate se duc si toate se-ntorc, canta cand plangi, canta cand razi, viseaza, nu te opri, si visul se va-mplini..." Asa... Ce sa-ti spun altfel? Un show foarte bine inchegat, simplu si in forta, in care artificiile n-au existat si nici nu si-ar fi avut rostul, pentru ca muzica si artistii au umplut cu prezenta lor toate asteptarile noastre. Chiar daca sunetistii romani au mai dat rateuri pe ici pe colo si comportamentul unora dintre spectatori a lasat de dorit, a fost chiar minunat. Zi ca nu-i asa!...
Iulian Ignat, 37 ani
"Un concert de rock-n-roll cu o atmosfera grozava"
Compania organizatoare Events merita felicitari pentru ca "i-a agatat" pe Aerosmith, intr-un turneu ce a trecut prin atat de putine capitale europene. De data asta, fanii maghiari si sarbi au venit la Bucuresti, si nu invers. Concertul a fost foarte cald, direct, simplu, un adevarat concert de rock-n-roll cu o atmosfera grozava. De asta mi-a placut mai mult decat showul AC/DC, dominat in mare parte de tehnologie. Au fost si nereusite in concertul Aerosmith, dar a fost mult mai emotio-nal, putea fi foarte bine un concert de la inceputul anilor '70. In spatele meu era un grup de fete de 17-18 ani, care cantau intr-un cor cristalin toate versurile marilor hituri. Americanii si-au permis sa cante si piese stravechi, mai putin cunoscute publicului larg, chiar daca au exclus de pe lista de cantece mari slagare, pentru a face loc unor standarde blues, cantate in stil propriu, iar asta a dat sare si piper serii. Or fi ei in pana de inspiratie in ceea ce priveste cantecele noi, dar pe scena raman printre cei mai buni din lume.