- Abordarea editoriala a televiziunilor particulare din Romania, in special a celor "de stiri", este dictata de agenda personala a patronilor, Sorin Ovidiu Vantu si Dan Voiculescu, ale caror afaceri au avut de suferit in ultima vreme. Ca sa dam doar doua exemple, potrivit unui recent control ANAF, Realitatea-Catavencu s-ar face vinovata de o frauda fiscala de 62 de miliarde de lei, iar Dan Voiculescu, declarat de instante colaborator al fostei Securitati, este inculpat in dosarele privatizarii Institutului de Cercetari Alimentare si Loteria II. Daca Antenele se mai descurca financiar, Realitatea TV in schimb se lupta pentru supravietuire. Nu este deci de mirare ca ambele trusturi de presa incearca sa creeze o atmosfera ostila actualei puteri, stiind ca doar un guvern PSD-PC-PNL le-ar rezolva problemele. In consecinta, au incercat sa hiperbolizeze criza si sa induca ideea ca ea se datoreaza exclusiv guvernului Boc si presedintelui Basescu. Pentru ca aceasta campanie de mistificare sa fie mai convingatoare, era necesar sa se deformeze nu numai realitatea din tara - caci s-au spus multe minciuni la Realitatea TV si despre masurile de austeritate ale guvernului -, ci si evolutiile economice din restul lumii. Ca si pe vremea lui Ceausescu, oamenii trebuie sa fie cat mai putin informati pentru a crede versiunea oficiala a evenimentelor; in cazul nostru, versiunea domnilor Vantu si Voiculescu. Desi Romania nu este intr-o situatie fericita si are nevoie de reforme structurale, ea nu este in faliment. Grecia are o datorie externa de 171 miliarde de euro si o datorie publica de 120% din PIB; datoria Italiei a ajuns la 118,4% din PIB, iar Marea Britanie "se lauda" cu 68%. Romania in schimb are o datorie publica de doar 30% din PIB si se lupta cu un deficit de 9,1% - nesanatos, dar nu cel mai dezastruos din Europa, daca ne gandim ca Spania are un deficit de 11%, iar Marea Britanie de 11,5%. Pe de alta parte, guvernele europene confruntate cu criza au adoptat programe dure de austeritate: guvernul italian promite sa economiseasca 25 de miliarde de euro in perioada 2011-2012 si sa reduca deficitul de la 5,3% la 2,7% din PIB prin inghetarea pe trei ani a salariilor functionarilor publici, diminuarea cu 10% a bugetelor ministerelor si inasprirea luptei contra evaziunii fiscale; Marea Britanie taie 6,2 miliarde de lire sterline din cheltuielile guvernamentale, iar Germania 80 de miliarde de euro. Pana si guvernul socialist al Spaniei a anuntat deja masuri drastice, inclusiv eliminarea ajutorului de 2000 de euro acordat la nasterea fiecarui copil, reducerea salariilor functionarilor publici cu 5% si a salariilor demnitarilor cu 15%. Televiziunile noastre trec insa foarte usor peste aceste fapte, deformand, prin scoaterea din contextul european, tabloul general al situatiei economice interne. Cu alte cuvinte, mint prin omisiune, ca sa promoveze obiectivele politice ale mogulilor. O analiza comparativa profesionala si nepartizana ne-ar fi fost de mult mai mare folos.
2. In mod surprinzator, printre putinele tari ce par sa fie ferite de o criza de anvergura se numara si doua foste "colege" de lagar socialist: Polonia si Estonia. In masurile pe care le ia, de ce nu se inspira guvernul nostru din experienta lor pozitiva, avand in vedere ca pana-n '89, am avut acelasi tip de economie ca a lor?
- Nu este intamplator ca Polonia si Estonia au intrat in UE cu cativa ani inaintea Romaniei, in primul val al extinderii acesteia spre Est. Au fost mult mai bine pregatite sa faca fata competitiei de pe piata europeana si au stiut nu numai sa-si negocieze avantajos tratatele de aderare, ci si sa faca la timp reformele economice necesare trecerii la o economie de piata functionala, in ciuda protestelor populatiei. Ne amintim ca, la inceputul anilor 1990, cand guvernul reformist al lui Tadeusz Mazowiecki era confruntat cu ample demonstratii impotriva reformelor concepute de Leszek Balcerowicz, premierul nostru, Teodor Stolojan, ne explica ritos cat de gresit procedeaza polonezii, aplicand terapia de soc si cat de intelepti sunt guvernantii romani pentru ca aplica reforma treptat. Astazi, Polonia, care a sacrificat si istoricul santier naval din Gdansk pe altarul reformei, este una din putinele tari care au ignorat practic criza economica, si aceasta, pentru ca nici un guvern, nici cele de stanga, nu a abandonat reformele. In ceea ce priveste Estonia, aceasta mica tara baltica a avut curajul sa aleaga in deceniul trecut un guvern de economisti tineri si curajosi, cu studii in Occident, care au facut rapid si inteligent reformele economice necesare. De ce nu am putut si noi sa facem ce au facut Polonia si Estonia? In primul rand pentru ca, atunci cand ele se reformau, noi ne luptam cu minerii si cu fortele de represiune care-i carau la Bucuresti, ori de cate ori regimul neocomunist al lui Ion Iliescu se simtea iritat de opozitia anti-comunista. Sa ne amintim, apoi, retorica anti-capitalista si anti-occidentala a primei jumatati a anilor 1990, promovata de Ion Iliescu si aliatii sai : cum sa faci reforme minimale cand masele strigau "nu ne vindem tara !"; cand "privatii" erau stigmatizati, supraimpozitati si haituiti de autoritati; cand inflatia era de ordinul zecilor de procente iar bancile erau devalizate de miliardarii de carton sub obladuirea PDSR/PSD? Cei care au preluat puterea in 1989 au jefuit economia si au ratat deliberat primul val al privatizarii europene, preferand privatizarea tarzie si dubioasa prin MEBO. Am fost, asadar, intotdeauna in contratimp cu Europa, fie ea si de est. Formati in acest context de jaf economic si preocupati doar de imbogatirea personala, politicienii nostri au respins din start reformele care ne-ar fi dus in randul lumii si ar fi starpit practicile clientelare si corupte. Au preferat izolarea, cultivandu-si in mod autist ignoranta, iar actuala criza economica le-a demascat incompetenta economica. Pe scurt, nu au luat exemplu de la alti colegi europeni, pentru ca le lipsesc competenta, viziunea si intelepciunea. In plus, binele public nici macar nu-i intereseaza.