Un alt fel de film
Anticipand obisnuitele proteste cand vine vorba de filmele romanesti ale Noului Val, tin sa precizez de la bun inceput ca "Felicia, inainte de toate" nu este inca un film despre revolutie, Ceausescu, haosul sau mizeria autohtona, ci un film sensibil, despre sufletul omenesc, un film despre dor si dureri nerostite, despre tipicariile noastre de toate zilele, despre institutia numita "ciorba mamei" si casele de la tara ale bunicilor... Un film despre desirarea intre doua "acasa" - acasa din Romania si acasa din strainatate - si despre nemilosul sentiment de instrainare pe care ajungi sa il resimti ca imigrant, si aici si dincolo.
Poveste
Felicia e fiica cea mare a sotilor Mateescu, fugita din Romania cu putin timp inaintea revolutiei si stabilita de atunci in Olanda. A fost casatorita, aparent tot cu un roman "olandizat", si are un baiat. Ca orice fiica devotata, Felicia se intoarce mereu in tara, cand are concediu. Dar vizitele ei sunt prea scurte ca sa-i aline dorul de acasa, iar cei 19 ani de Olanda par insuficienti pentru a face din noua tara un camin, locul echilibrului ei interior. O drama acuta, convingatoare, traita de majoritatea romanilor emigranti. Plata grea a visului de mai bine, transformat mult prea repede in cosmar.
Actrita
ILEANA CERNAT
"Stiu ce inseamna sa fii o mama care ramane fara copil"
O mare doamna a teatrului romanesc, premiata in repetate randuri, pentru interpretarile ei inegalabile, acum intr-un rol exceptional si complex - acela de mama a unei fiice adulte si instrainate. Desi nu este la prima intalnire cu marele ecran, doamna Ileana Cernat considera acest rol primul pe scara valorica a profesiei sale.
- Imi pare tare bine ca facem acest interviu. Mie imi este foarte draga "Formula AS", e singura revista pe care o citesc. Imi place foarte mult pentru ca e facuta din suflet si de oameni de calitate. Ma bucur din inima ca inca mai exista o revista normala, pentru ca de asta are nevoie lumea asta a noastra, de lucruri normale si de oameni normali.
- Vi s-a potrivit ca o manusa rolul mamei Feliciei. Pentru mine, a fost o revelatie sa va cunosc pe marele ecran. Cum ati simtit aceasta reintalnire cu filmul?
- Am fost foarte incantata, dupa ce am citit scenariul filmului. Am gasit un dialog plin de nuante si conflict, un dialog viguros. Am gandit asta inainte de a afla ca eu voi juca rolul foarte complicat al mamei. Dupa casting, am aflat cine l-a scris: cei doi realizatori, Razvan Radulescu si Melissa de Raaf. A fost o mare bucurie sa lucrez cu ei. De altfel, cu intreaga echipa a fost minunat. Pot spune ca in acele doua luni de vara Dumnezeu mi-a trimis doua minuni: un rol de mama obisnuita, dar complicata, in film, si un altul de bunica neobisnuita, acasa.
- E un rol cu o mare incarcatura emotionala, pe care dumneavoastra l-ati imbracat cu naturalete si cu un tonus deosebit... Exista identitati de viata cu scenariul filmului?
- Da, din pacate. Am un baiat care a studiat 13 ani la Viena. Stiu ce inseamna sa fii o mama care ramane fara copil. Ma intreb daca mai exista familii in Romania carora aceasta experienta sa le fie straina. A fost foarte greu sa ma despart de el atunci. Desi fiul meu venea acasa mai des, iar intalnirile erau apropiate si tandre, am avut nopti in care ma intrebam ce face, daca are ce manca, exact ca toate mamele romance. Voi nu aveti de unde sa stiti, dar in anii tineretii mele era o problema sa gasesti de mancare. Era o lume complet diferita fata de cea in care traim. Acel "Mananca! Mananca!" si obiceiul de a indopa copiii s-a format in urma unei lipse reale, a unei traume din anii tineretii. Mama Feliciei este o astfel de mama. Este o femeie care a avut o tinerete teribila si care a marcat-o. Poate de aceea e acum putin caraghioasa in unele situatii. Mama Feliciei nu a calatorit, nu a cunoscut o alta societate, nu a vazut ca se poate si altfel. Dar Felicia, da, ea a avut o evolutie foarte frumoasa, chiar daca a avut si dureri, pe care le-a trait mai mult singura. Filmul acesta aduce in prim-plan o felie de viata pe care orice familie a trait-o, a gustat-o. Cred ca dupa ce vor vedea filmul, multi vor incerca sa schimbe ceva in viata lor si poate chiar felul in care ii vor intelege pe cei plecati in strainatate.
Realizatorii filmului
RAZVAN RADULESCU, MELISSA DE RAAF
"Cred ca "acasa", pur si simplu, a disparut"
Este considerat de multi unul dintre pilonii creativi care au starnit Noul Val romanesc. Este scenaristul co-autor al celor mai multe dintre filmele romanesti premiate: "Marfa si banii" (regia Cristi Puiu), "Niki ardelean, colonel in rezerva" (regia Mircea Daneliuc), "Hartia va fi albastra", "Boogie" (regia Radu Muntean) si "Moartea domnului Lazarescu" (regia Cristi Puiu). De asemenea, a fost consultat de Cristian Mungiu, la scenariul filmului "4 luni, 3 saptamani si 2 zile". "Felicia, inainte de toate" este filmul in care debuteaza ca regizor, alaturi de tanara regizoare olandeza Melissa de Raaf. In prezent, studiaza teoria artei, filosofie si arta media, la "Hochschule fur Gestaltung", la Karlsruhe, in Germania.
- De ce ati ales o poveste despre despartire si regasire, despre relatia dintre copiii adulti si parintii lor?
Melissa: - Eu locuiesc in Berlin si la Bucuresti acum, iar cand ma intorc acasa, in Olanda, ma simt un pic ca Felicia, ma simt cumva ca un oaspete. Se creeaza o stare in care cei de-acasa simt nevoia sa-mi povesteasca ce s-a intamplat in lipsa mea, desi eu nu am neaparat nevoie sa fiu la zi cu aceasta informatie.
Razvan: - Plecarea de acasa induce o stare bizara de alienare, o stare de altfel perfect naturala. E fara indoiala parte din firea lucrurilor sa parasesti casa parintilor si, de asemenea, e in firea lucrurilor sa te simti alienat, ca urmare a acestui fapt. Ce mi s-a parut fascinant e acumularea de forte de atractie si respingere care se creeaza in urma acestui proces. Si parintii, si copiii se cauta unii pe altii, cu o energie egalata doar de franele pe care si le pun, pentru a nu fi prea invazivi unii cu ceilalti. Mama ma cearta, de pilda, pentru ca afla mai repede lucruri despre mine de pe internet sau din ziare, decat de la mine. Si eu ma revolt putin, pentru ca mie mi se par neimportante lucrurile pe care le spun internetul sau ziarele. Altele sunt lucrurile pe care vreau sa i le spun ei si pe care poate pot sa i le spun doar ei si nimanui altcuiva.
- Unde e acasa? Mai exista o definitie clara a termenului "acasa"?
Melissa: - Hmm. Chiar nu stiu cum sa raspund la aceasta intrebare... Imi vine in minte cliseul "acasa e unde-mi sunt cei dragi", dar nici cei dragi nu stau toti intr-un loc. De fapt, cred ca acasa a incetat sa mai fie un loc.
Razvan: - Cred ca asta e ceea ce dai in schimbul libertatii de miscare pe care o traim azi. Acasa a devenit ceva foarte vag. Mama locuieste in apartamentul in care am crescut, dar nu ma mai simt acasa acolo, pentru mai multe motive decat as putea cita. Am plecat de acolo cand aveam 21 de ani. In Berlin, locuiesc intr-un apartament destul de galagios, langa gara, de unde vreau sa ma mut, deci nu ma simt acasa nici acolo. Casa bunicii, pe undeva pe langa Covasna, e un loc minunat, in care am copilarit si in care imi place sa merg si-acum, dar nu pot spune ca acolo e acasa. Nu stiu unde este acasa. Cred ca acasa, pur si simplu, a disparut. Chiar ma intreb cati dintre noi mai pot raspunde netulburati la aceasta intrebare.
Programul lansarii filmului:
* 11 iunie - Bucuresti: Cinema Studio, Cinemacity-AFI Cotroceni, Hollywood Multiplex, Movieplex, Light Cinema; * Iasi - Cinema Victoria; * Cluj-Napoca - Cinema Odeon; * Bacau - Cinema Central; * Constanta - Cinema Cityplex.
* 18 iunie - Bucuresti - Noul cinematograf al Regizorului Roman (in incinta Muzeului Taranului Roman); * Cluj-Napoca - Cinema Arta.
* 25 iunie - Brasov - Cityplex; * Bucuresti - Cinema Cityplex, Cinema Europa.
* 2 iulie - Craiova - Cinema Craiova; * Bucuresti - Cinema Union.