Amandoi sunt foarte tineri. Ea poarta o rochie in franjuri, neagra, siraguri lungi de margele si o pana alba la bentita de pe cap. El este imbracat in echipament de protectie pentru motociclisti. Au venit la bal cu motocicleta, asa ca si-au parcat bolidul pe Calea Victoriei, iar acum Iulia se dichiseste putin in oglinda retrovizoare. Stefan ii aranjeaza cu gingasie o suvita de par. Apoi, femeia din secolul trecut si partenerul ei, desprins parca dintr-un scenariu SF, se indreapta catre somptuoasa intrare a Cercului Militar, unde are loc prima editie a Balului Bucurestiului Interbelic. Alti domni in frac, cu flori la butoniera si cu joben, apar pe Calea Victoriei brat la brat cu doamne imbracate dupa moda anilor '20. E sfarsit de mai, o seara senina in care bucurestenii cu nostalgia trecutului asteapta primele acorduri ale orchestrei.
Organizat cu fonduri putine, dar cu atentie si pasiune, de catre Fundatia "Calea Victoriei", Balul Bucurestiului Interbelic a fost un eveniment incantator, ce a aratat ca suprapoluata capitala a Romaniei poate avea si o latura lipsita de vulgaritate. "Am ales luna mai avand in vedere existenta in perioada interbelica a lunii orasului Bucuresti (9 mai - 9 iunie), care presupunea o serie de manifestari culturale si festivitati desfasurate in capitala", ne spune doamna Sandra Ecobescu, presedinta Fundatiei "Calea Victoriei". "Mesajul balului este de a atrage atentia asupra istoriei bogate si a frumusetii arhitecturale a Bucurestiului interbelic, pastrate in mare parte si astazi, prezente langa noi, cu farmecul si povestile nostalgice ale orasului. Aceste valori se afla intr-un real pericol de a fi pierdute sau distruse, prin lipsa spiritului civic si nepasarea oamenilor care traiesc in capitala. Consideram ca prima editie a balului a fost o reusita, si asta, mai ales datorita participantilor, 130-150 la numar, ce au inteles rostul evenimentului, si fie si-au inchiriat costumele de la teatre, fie au mers special la croitor, asa ca au venit imbracati ca pe vremuri si pusi pe dans. Cu o zi inainte, i-am invitat pe cei inscrisi la bal pentru cateva ore de cursuri de foxtrot, tango, charleston, asa incat sa stie pasii. Ne-am bucurat si de prezenta istoricilor ce ne sprijina in demersurile noastre, in cursurile si plimbarile prin Bucurestiul vechi, Georgeta Filitti, Adrian Majuru, Neagu Djuvara". Acesta din urma a acordat autografe pe cartile domniei sale si a dansat cu mare placere. De altfel, dansurile perioadei interbelice, pe muzica focoasa de jazz interpretata live, au avut mare succes si au incins atmosfera. Ansamblul Artistic al Armatei, prin cvintetul de corzi si prin band-ul de jazz, a fost cel ce a asigurat partea muzicala a evenimentului. Un alt punct de interes al balului a fost fotografia. S-au prezentat proiectii cu fotografii din Bucurestiul vechi, cu personalitati ale perioadei interbelice, iar in studioul amenajat de Fotocabinet, participantii la bal puteau fi imortalizati in cadre aproape identice cu cele din urma cu mai bine de un secol. Punctul culminant al Balului Interbelic a fost prestatia tonica a unui grup de foarte tinere actrite, ce au prezentat momente demne de "Iunion", cantece vesele, scenete si nelipsitul french cancan: Letitia Vladescu, Smaranda Caragea, Ioana Ancea, Sanziana Tarta, Sabrina Iaschevici, Ioana Marcoiu si Denisa Nicolae. O mare reusita a balului a fost faptul ca multi dintre participanti erau tineri si foarte tineri. Iata cateva impresii ale lor, legate de aceasta seara speciala.
Iuliana Niculescu
"O provocare placuta"
"Sa ies din cotidian, sa-mi potrivesc stilul vestimentar, sa-mi modelez gesturile si comportamentul conform perioadei interbelice, toate acestea au fost pentru mine o adevarata provocare, chiar una placuta. Am reusit sa-mi gasesc rapid o costumatie si sa ma integrez numaidecat in lumea acelei epoci. Mi-a placut foarte mult ca participantii si-au intrat foarte repede in rol, astfel incat cu totii ne-am simtit de parca am fi calatorit in timp, iar actiunea s-ar fi petrecut cu adevarat in acei ani."
Cristina Stoica
"Poate vom reusi sa readucem Bucurestiul la ceea ce a fost candva"
"Perioada anilor '20-'30 este speciala pentru mine, deoarece am crescut cu imaginea bunicii mele, de la care mi-au ramas multe fotografii din tinerete si cateva accesorii vintage, la care tin foarte mult. In ultimii ani, chiar mi-am facut un hobby din reorganizarea albumelor ei cu fotografii, exact din perioada aceea, si parca am reusit sa le readuc cumva in prezent. Este si un refugiu pentru mine, un loc unde pot evada oricand din cotidianul haotic, sters si prafuit in care ne ducem existenta. Ceea ce mi-a placut cel mai mult la bal a fost sa descopar ca mai sunt si alte persoane atrase de vremuri aproape uitate. Insa as fi vrut sa se puna mai mult accentul pe muzica din acea perioada, pentru a se crea o atmosfera cat mai aproape de cea a anilor '20, si pentru mai multa autenticitate. Sper ca pe viitor sa existe mai multe ocazii de genul acesta. A doua seara dupa bal am fost si la "prolonjeu", adica la Fotocabinet-ul maestrului Eugen Ciocan, care are cateva proiecte de mobilizare si sensibilizare a bucurestenilor (si nu numai), in ceea ce priveste partea istorica a Bucurestiului, in special centrul vechi. Chiar imi doresc sa iau atitudine in acest sens. De 10 ani de zile, de cand vin zi de zi la BNR, unde lucrez, parca aud ruinele caselor din centru tipand dupa ajutor. Si mi se pare ca peisajul asta urban dezolant reflecta intr-un fel si relatiile inter-umane din prezent, iar asta este si mai trist. Ma bucur foarte mult ca am reusit sa gasesc un grup de persoane cu aceasta preocupare privind Bucurestiul (vechi si nou) si o sa incerc sa contribui si eu cat mai activ. Si, cine stie? Poate chiar vom reusi sa-l readucem intr-o oarecare masura la ceea ce a fost candva. Iar asta tine, dupa parerea mea, in primul rand de atitudine."
George Kudor
"Ca pe timpuri"
"Initial simteam cateva temeri, caci nu reuseam sa vizualizez acest bal in contextul urban aproape degradat. Daca te gandesti prea mult la claxoane, mitocanie, mizerie, cladiri istorice in ruina etc., chiar ca devine usor utopica ideea de bal interbelic. Insa am decis ca merita si, impreuna cu un grup de liceeni, am inceput sa ne documentam despre anii '20. Am cautat moda si muzica pe Google, Wikipedia si, nu in ultimul rand, in podul casei mele, unde ma asteptau fotografii din familie, fix din anii '20-'30, realizate pe la cabinete foto, cu aer francofon sau german. Cu doua zile inainte, am fost la un atelier intensiv de charleston, foxtrot si tango, special pentru bal, unde mi-am incurcat mintea si picioarele in diversi pasi in toate directiile. Nu prea s-a legat nimic, insa speram sa simt muzica si sa dansez totusi relaxat. In cele din urma, costumat, cu pipa si cu un aparat foto aparut prin anii '30, impreuna cu prietena mea, la fel de cocheta, si cu inca doi prieteni, ne-am facut aparitia la Cercul Militar National. Interesant a fost si dupa bal, cand am decis ca este prea devreme pentru a merge acasa. Ne-am plimbat, astfel, prin centrul istoric, pe Smardan, Lipscani, Covaci, Selari, incercand sa gasim un loc dragut pentru after-party. Fireste ca se intorceau priviri catre noi, lumea zambea, ne saluta. Pe strazi erau pene... urme din vestimentatia altor doamne, care probabil fusesera la bal. Si intr-adevar, am gasit alti interbelici intr-o cafenea in semi-intuneric si am stat acolo o vreme, la povesti, inspirand parca un fel de "dark cabaret" pentru trecatorii contemporani, unii punkeri, altii rockeri, unii vintage, altii glamour, unii neutri. Spre sfarsitul serii, a trecut o masina de gunoi pe strada, soferul a oprit in dreptul nostru, ne-a zambit si a zis entuziasmat: "Ia te uita, ca pe timpuri..."".
Fotografiile autorului