Un vot cu consecinte grave

Toma Roman
Motiunea de cenzura, provocata de asumarea responsabilitatii guvernamentale pentru pachetul de decizii anti-criza, a avut meritul de a delimita clar aspiratiile si optiunile parlamentarilor romani.

A aparut evident, inca o data, faptul ca majoritatea alesilor se reprezinta in primul rand pe ei insisi, si mai putin pe cetatenii care i-au votat. Chiar motiunea s-a vadit o proba de iresponsabilitate, pentru ca, respingand deciziile guvernamentale, nu pune nimic coerent in loc. Balbaiala este, de fapt, o stare caracteristica a celor mai multi "reprezentanti". Politicienii nostri sunt buni la dat cu gura, dar reticenti la actiune; sunt darnici la "binele tarii", dar numai dupa asigurarea binelui lor. Trecerea cu usurinta de la o tabara la alta, de la o optiune doctrinara la alta, arata ca interesul personal primeaza, ca - pentru multi - partidele sunt doar vehicule pentru atingerea unor tinte individuale. Se poate spune ca, dincolo de consecintele ei sociale si economice dure, criza are si un paradoxal efect pozitiv: dezvaluie crud, fara artificii, oportunismul si afacerismul politicianului autohton, dispretul lui pentru cei ce l-au votat, dezinteresul lui (mascat) pentru "tarisoara".
Criza nu a lasat politicienilor decat o alegere. Sau se aplica "masuri de dreapta", precum cele propuse de guvernul Boc, de reducere a salariilor si pensiilor, sau se trece la "masuri de stanga", de tip social-democrat, de adoptare a unei impozitari progresive feroce si a unei mariri de TVA. Prima formula are drept consecinta reducerea drastica a calitatii vietii, a nivelului de trai pentru cei mai multi. Cea de a doua duce la falimentarea initiativei private, la blocarea investitiilor si la cresterea (previzibila) a somajului. Masurile propuse de guvernul Boc lasa sperante relansarii productiei (cu efecte sesizabile pentru piata muncii si pentru preturile produselor - obligate sa scada, ca urmare a limitarii consumului), celelalte, "haiducesti" (luam de la bogati si dam la saraci), mentin salariile si pensiile, dar duc la cresterea nemasurata a preturilor, la stimularea importurilor si, in final, la un somaj masiv, la inflatie si la epuizarea resurselor. "Calea de mijloc" - acceptata de unii politicieni - ar transforma criza in dezastru, pentru ca ar stopa si productia, si consumul, ar exacerba fenomenul inflatiei, demoralizand total, cu consecinte perverse si dramatice, populatia. Iar pe ajutorul UE, dupa modelul Greciei, nu se mai poate conta.
Partid declarat de dreapta, PD-L-ul a fost obligat sa opteze pentru prima varianta. Impactul sau electoral, la jumatatea mandatului actualei legislaturi, a scazut brutal, mult peste normala reducere provocata de uzura guvernarii. O gestionare ferma a efectelor deciziilor luate de el ar putea totusi duce la atenuarea crizei sau chiar la depasirea ei (daca si contextul european si mondial va fi favorabil), antrenand - spre finalul anului electoral 2012 - o redresare procentuala spectaculoasa. Ea este insa probabila numai in cazul in care deciziile luate ar fi insotite de o serie de masuri structurale majore, precum reformarea profunda a administratiei si a domeniilor bugetare, prin debirocratizare si responsabilizare, prin intarirea supravegherii cheltuielilor si cresterea transparentei in achizitii si finantari de la buget. Daca nu renunta, motivat, la practicile guvernarii clientelare, specifice tuturor guvernarilor de pana acum, PD-L-ul risca sa urmeze calea PNTCD-ului.
Autoproclamat de stanga, PSD-ul a vrut demolarea guvernului Boc, mai mult ca un exercitiu de imagine. D-l Ponta, liderul lui, stie prea bine ca propunerile "haiducesti" avansate de el au, mai degraba, efect propagandistic. Nava PSD-ista are panzele umflate de nemultumirea populara, dar, oricat de scurta ar fi memoria romanilor, alegatorii nu vor uita ca partidul celor mai bogati oameni din tara a introdus sistemul ale carui efecte se manifesta azi. O administratie feudalizata, excesiv birocratica si clientelara, va face ca si ultimele resurse sa fie praduite, ca initiativele investitionale sa fie blocate, ca saracia sa fie mai "uniform" distribuita pentru 90% din populatie. Colapsul final este, desigur, previzibil, iar o guvernare cu PNL-ul n-ar face decat sa il "poleiasca". PNL-ul, de dreapta, nu poate sa isi asume decat masuri de acelasi tip cu cele propuse de PD-L, ceea ce ar insemna "sa admita dezastrul lasat de Tariceanu" (dupa cum observa consilierul prezidential S. Lazaroiu) ca potentator al crizei in desfasurare. In ciuda manifestarilor extrem de vocale impotriva PD-L-ului ale liderului lor, C. Antonescu, liberalii stiu ca asumarea caii de mijloc intr-o guvernare cu PSD-ul este o imposibilitate. Amenzile electorale din 2012 ar fi pe masura.
Situatia tarii este atat de dramatica, incat tergiversarile, minciunile ori improvizatiile nu mai folosesc la nimic. Populatia a realizat, in ciuda manipularilor exacerbate ale mediilor dominate de moguli, ca guvernarea trebuie lasata sa functioneze. O amanare a transelor de imprumut, negociate cu FMI si Banca Europeana, ar face insa ca viitoarea greva generala sa nu mai fie o chermeza de genul celei recente. Amanarile s-ar putea produce daca partidele in joc vor continua gherila parlamentara, harjoneala politicianista, cu implicarea liderilor sindicali, pentru atingerea vreunui interes de grup, a vreunui tel de moment. Asumarea responsabilitatii nu a mai fost, de aceasta data, o vorba in vant pentru partidele care au sustinut-o si care, astfel, si-au jucat viitorul. Motiunea de cenzura a lasat sa se vada in ce proportie sunt ele grupari partinice reale sau asociatii oportuniste, axate pe preluarea meschina a puterii.
Criza a fortat, cum am spus mai inainte, dezvaluirea caracterului si intereselor clasei politice romanesti. Pentru partidele implicate, votul la motiunea de cenzura poate fi detonatorul unei miscari de reconstructie. O limitare prin lege a sustinerilor clientelare ar putea impinge la curatirea lor de traseisti, de indivizi lipsiti de orice angajare ideologica, de afaceristi pusi pe capatuiala prin orice mijloace. Criza va marca profund intreaga societate romaneasca, o va maturiza, obligand electoratul "sa masoare de doua ori, inainte de a taia o data". Testul alegerilor din 2012 va fi semnificativ pentru soarta democratiei romanesti. O ratare a iesirii din criza va duce la revenirea aventurierilor politici si a extremistilor, cu tot ce ar decurge de aici.