DIANA ROTARU
Editura "Teora"
"Luam pulsul cititorilor direct in librarii"
- Pentru cititorii revistei noastre care n-au facut cunostinta pana acum cu volumele publicate de editura "Teora", ar fi bine de stiut care sunt temele predilecte ale cartilor pe care le-ati editat pana acum si dupa ce criterii le alegeti.
- Ce urmarim prin productia noastra editoriala sunt carti practice, carti utile la orice varsta, carti care ofera cunostinte de cultura generala, carti pentru autocunoastere si dezvoltarea personalitatii, carti care sprijina educatia copiilor si a tinerilor. Cultura generala, ghiduri si carti practice, dictionare, limbi straine, carti educationale, manuale, carti pentru copii, familie, sanatate, psihologie, timp liber. Volumele care s-au dovedit a fi cele mai cautate de-a lungul timpului raman insa dictionarele si cartile dedicate calculatoarelor. Dictionarele au fost marele succes al editurii Teora. Ele au venit intr-un moment in care a existat deschiderea catre strainatate. Dupa anii ' 90, au fost foarte utile pentru cei care ieseau din tara pentru prima oara. Cartile pentru calculatoare la fel, au fost puse pe piata odata cu intrarea calculatoarelor in uzul curent, in institutii, in scoli. TEORA publica peste 100 de titluri de manuale scolare, din 1995 incoace. Mai nou, am intrat si pe nisa de carte pentru copii. Parintii au devenit constienti de necesitatea ca progeniturile lor sa-si dubleze informatiile pe care si le iau de pe internet, cu carti de literatura, care sa le dezvolte sensibilitatea si imaginatia. Avem carti pentru copii de toate varstele, de la carti de colorat si desenat, carti de povesti, carti care le dezvolta copiilor tot felul de deprinderi practice si le educa atentia, pana la colectii de enciclopedii dintre cele mai variate. Multe sunt enciclopedii cu pagini tridimensionale, foarte atractive chiar si pentru adulti.
- Isi spune criza cuvantul si in zona vanzarii de carti?
- Sigur. Ca editura, daca nu stii sa te orientezi, e destul de grav. Trebuie sa ai inteligenta sa selectezi si sa publici exact in limitele in care supravietuiesti cu resurse limitate. Mai cu seama in astfel de conditii de criza, gestul de a-ti cumpara o carte a devenit aproape un lux. Dar experienta ne-a aratat ca o carte de calitate nu este ignorata. Nu am avut surprize neplacute. Ideea e sa multumesti fiecare buzunar. In plus, trebuie sa tatonezi piata si sa fii atent sa nu arunci tiraje foarte mari pe o piata care este foarte schimbatoare si aglomerata in ziua de azi. Cred ca traim o supraproductie de carte, mai ales de cand unele ziare cotidiene se ocupa si ele de publicarea unor carti. Sunt foarte multe edituri. Totusi, este loc pentru fiecare. Mai cu seama daca aduci ceva util si cautat, clientii tai raman fideli. E nevoie de o politica inteligenta, dar si de multa intuitie, pentru a depista directiile cautate de oameni, chiar si in momentele de criza. Gustul publicului se schimba. Nu mai este acelasi ca acum 15 ani. Luam pulsul cititorilor direct in librarii. Acolo se vad clar directiile de interes pentru cumparatorul de carte. Lumea intreaba de..., e interesata de... Astfel stim intotdeauna ce se cere. E foarte util sa conversezi cu cei carora te adresezi. Daca stai intr-un turn de fildes, nu stii exact daca vii sau nu in intampinarea cerintelor oamenilor. Or, noi mergem catre oameni. Ne-am dat seama ca lumea este pur si simplu sufocata de problemele zilnice, ca nu are timp sa umble in librarii.
- Credeti in publicitatea pentru carte?
- Publicitatea are rolul ei in promovarea oricarei afaceri. Daca nu stie nimeni de tine, degeaba existi. Important este sa fie specifica pentru domeniul pe care il reprezinti. Noi ne-am ales propriile metode. Expozitii de carte in scoli si in institutii. Acum avem standuri de carte in parcurile Herastrau si Cismigiu. Venim in mijlocul oamenilor. In intampinarea lor.
- Ce parere aveti despre cartea electronica si cartea de ascultat? Vor concura cartile tiparite?
- Nu suntem adeptii inovatiilor de genul audiobook-uri sau al cartilor electronice. In astfel de format se pot consulta enciclopedii, informatie scurta. Or, Internetul este un competitor redutabil la acest capitol. Cu beletristica este mai complicat. Si apoi, romanii sunt mai sentimentali, mai atasati de formele clasice de cultura. Gustul pentru carte, pentru mirosul si fosnetul hartiei este inimitabil. Si, ce te faci cu copilul mic? El vrea sa pipaie, sa se joace cu jucarii adevarate, sa coloreze cu creionul pe hartie, sa decupeze, sa construiasca, sa modeleze, sa auda sunete si asa mai departe. Toate aceste lucruri nu se pot face electronic. Ar fi surogate.
- In calitate de editor cu mare experienta, ce credeti despre starea culturii in Romania de azi, tot mai sufocata de subcultura televizorului?
- Am o impresie foarte proasta despre promovarea nonvalorilor in Romania. Sunt tot mai putini cei care se respecta si care n-au cazut in pacat. Nu o data mi-am pus intrebarea: oare ce s-ar putea face ca sa scoatem tara asta de pe toboganul descendent pe care s-a avantat cultura? E drept, omul e o fiinta comoda. E mult mai simplu sa stai cu ochii in televizor, decat sa citesti o carte. Dar ce vezi la televizor? Cu exceptia catorva emisiuni care au cat de cat un rol de culturalizare sau de educare, restul sunt aberatii. Asa ca oamenii n-ar trebui sa se opreasca din citit.
ALEXANDRU CALIN
Editura "Cartea Copiilor"
"Dragi parinti, lasati-i pe copii sa citeasca de placere!"
- V-ati specializat, exclusiv, pe cartea pentru copii. Mai exista in Romania fete si baieti care sa lase calculatorul si sa citeasca si carti?
- Bineinteles ca exista copii care citesc, cum au existat si, sunt convins, vor exista intotdeauna. Nu cred ca exista o opozitie intre carti si calculator. Daca apelam la statistica, de exemplu, cele mai informatizate tari europene sunt cele nordice. Tot aici, insa, se inregistreaza si cel mai mare procent de copii care citesc carti in formatul clasic, pe hartie. Calculatorul este invinuit pe nedrept de multe lucruri. A spune ca azi copiii nu mai citesc pentru ca stau prea mult la calculator este un mod foarte comod de-a expedia o problema reala si grava. Interesul pentru lectura este scazut in randul copiilor in primul rand din cauza modului in care este predata literatura in invatamantul romanesc. La noi, scoala reprima cu consecventa orice urma de placere a lecturii, sufocand copiii, chiar de la varste mici, cu un balast de informatii tehnice, concepte critice, instrumente de analiza care nu fac decat sa creeze o justificata repulsie. In loc sa le stimuleze imaginatia si sa-i ajute sa-si exprime creativitatea, scoala le cere copiilor sa accepte fara discutie idei preconcepute despre literatura si sa le reproduca identic, sub presiunea calificativelor si notelor.
Al doilea motiv important pentru care copiii nu sunt atrasi spre lectura este lipsa generala de interes a societatii fata de literatura. Aici, o mare parte din vina o are presa (nu numai televiziunea, cum am fi tentati sa credem), care nu vede nici o "miza" in a aduce in atentia publicului subiecte legate de lectura, educatie, carti... Copiii nu cumpara singuri carti, parintii sunt cei care o fac. Dar daca parintele primeste din partea mass-media mesajul ca nu exista decat nori vulcanici, acorduri cu FMI sau meciuri de fotbal "decisive", nu are cum sa-si indrepte atentia si spre alte lucruri decat cu mare greutate.
- Ce carti citesc cu prioritate copiii de azi? Mai sunt la moda povestile, cartile de aventuri, biografiile romantate?
- In mare, copiii citesc aceleasi carti ca intotdeauna, pentru ca povestile, aventurile, intamplarile extraordinare, fiintele fantastice sunt la fel de atractive pentru orice copil. Difera, in zilele noastre, formele in care sunt "ambalate" vechile povesti, exista multe re-scrieri in haine contemporane ale unor subiecte vechi, exista multe retete care se aplica, mult marketing exagerat... In Romania, pentru ca parintii decid, de cele mai multe ori, cumpararea unei carti, copiii le urmeaza gusturile si nivelul de informare. Astfel, sunt cautate povestile clasice (Andersen, Grimm), basmele romanesti (Ispirescu, Creanga), romanele consacrate ("Fram, ursul polar", "Toate panzele sus" etc.). Percepem, in ultimii ani, si un interes in crestere fata de titluri noi din literatura universala pentru copii si pentru cartile unor autori contemporani, care sunt foarte cunoscuti si apreciati in lumea intreaga. Ne mandrim cu faptul ca editura noastra, Cartea Copiilor, a reusit sa publice in limba romana cartile unor autori de calibru, ca Eric Carle ("Omida mancacioasa", "Vrei sa fii prietenul meu?"), Dick Bruna (seria iepurasului "Miffy") sau Sam McBratney ("Ghici cat de mult te iubesc!").
- Ce motivatie ati avut cand ati pornit editura? De ce trebuie cartea sa fie prietena celor mici?
- Editura Cartea Copiilor este initiativa unui grup de trei prieteni entuziasti, iar prilejul infiintarii ei a fost faptul ca am devenit toti parinti cam in acelasi timp... Pe masura ce copiii au crescut, am inceput sa cautam carti pentru ei si am observat ca exista foarte multe titluri valoroase pentru copii in literatura contemporana care n-au fost publicate in romana, desi in tarile de origine si in multe altele autorii lor sunt considerati deja "clasici". Aceasta a fost directia in care am facut primii pasi, am adus in Romania cateva carti pe care orice copil din lume le cunoaste si vom merge in continuare pe acest drum. Ne dorim sa putem, la un moment dat, sa sustinem si publicarea unor autori romani contemporani, pentru ca acestia exista si merita sa fie adusi in atentia publicului.
Un copil trebuie sa citeasca, in primul rand, ca sa se distreze. Nu e nimic rau in asta, desi mai persista printre parinti prejudecata ca exista carti "de scoala", serioase si folositoare, si carti "particulare", mai putin importante, daca nu de-a dreptul inutile. Dar jocul, placerea, distractia, alcatuiesc cel mai important mecanism de invatare: citind de placere, copilul invata in cel mai adevarat sens al cuvantului, iar cunostintele asimilate se depun in profunzime si pentru multa vreme. Asadar, dragi parinti, lasati-i pe copii sa citeasca de placere, cumparati-le carti de povesti sau de aventuri, nu antologii pretentioase de "comentarii literare", cumparati-le volume de poezii, pe care sa le poata intelege, memora, canta, dansa... nu volume de "texte scolare" pe care nici adultii nu le inteleg. Calauzit cu grija, orice copil care "pierde vremea" citind despre zmei, cai nazdravani, fete de imparat sau balauri va ajunge si la literatura mare si va putea sa-i inteleaga, la timpul lor, pe Eminescu si Arghezi sau pe cei mai noi prozatori si poeti contemporani.