SCRISORI IN DEZBATEREA CITITORILOR

Cititor Formula AS
"Cereti-i surorii dvs. iertare"

(Raspuns la scrisoarea "Aripi frante", F. AS 918)
Un barbat are mustrari de cuget tarzii, pentru ca s-a opus iubirii de tinerete a surorii lui, distrugandu-i viata

Draga domnule Valcu,
Incerc, cu slabele puteri ale cuvintelor mele, sa raspund scrisorii dvs. Va inteleg bine suferinta si stiu cat este de greu sa ai permanent sub ochi dovada vie a unei greseli care a schimbat fara intoarcere vietile celor dragi.
Domnule Valcu, trebuie sa cereti iertare surorii dvs. De vreme insa ce nici cand i-ati cerut sa se desparta n-ati facut-o privind-o in ochi, ci prin scrisoare, nici cand ati vazut-o pe banca in parc n-ati avut puterea sa-i vorbiti, momentul adevarului va fi cu siguranta unul dificil, avand in vedere si boala surorii dvs. Daca va spuneti ca v-a iertat oricum, si nu e cazul sa mai deschideti discutia, continuati in acelasi stil, agonisindu-va inca un motiv de regret.
Ce-ati scris e bun scris, dar usurarea aceasta e de moment, iar sfaturile noastre, oricat de bine intentionate, nu va vor alina mai mult de o zi-doua. Problema ramane si nu se vindeca decat daca va cereti iertare direct, ochi in ochi cu sora dvs., dandu-i si ei prilejul sa va spuna cele nespuse in toti acesti ani si sa plece despovarata din aceasta viata pregatitoare, catre cea vesnica.
Ati spus bine ca orgoliul v-a impiedicat sa va recunoasteti si sa va indreptati greseala, atunci cand inca mai putea fi indreptata. Dar are si orgoliul un leac si un mare dusman, totodata - smerenia. Lucifer a cazut din inaltul cerului din mandrie, Iuda s-a spanzurat, in loc sa-si ceara iertare. Sa facem atunci noi, oamenii obisnuiti, ce n-au putut face un inger si un apostol. Sa ne facem mici si sa ne recunoastem cinstit micimea si greselile; dar nu numai unii fata de altii, ci si fata de Dumnezeu, care era de fata cand noi greseam, lovit si ranit de fiecare data in inima celui lovit si ranit. Va rog, deci, din suflet ca, dupa ce veti cere iertare surorii (si sa nu va suparati pe mine, dar, daca fostul logodnic mai traieste si poate fi contactat, ar trebui sa faceti acelasi lucru si fata de el!), sa mergeti la duhovnic, sa luati iertarea de pacate. Daca ne ingrijim ca legaturile noastre de iubire de pe pamant sa dainuie si in cer, prin taina cununiei, ca pruncii adusi la viata de pe pamant sa fie vii si in cer prin taina botezului, iar pe morti ni-i ingropam crestineste, atunci sa ne cerem si iertare crestineste, prin taina spovedaniei, pentru ca vinile noastre de pe pamant, iertate de cei dragi, sa fie sterse si in cer, iertate de Dumnezeu, prin duhovnic.
Daca asteptati o mangaiere sau o consolare, va spun: nadajduiesc ca v-ati platit greseala prin cainta sincera si prin mustrarea cea dreapta a constiintei. Daca insa asteptati un sfat ca sa-l si urmati, cereti iertare sorei dvs. si lui Dumnezeu, si veti simti cum coboara din nou in inima duhul de pace care v-a parasit.
Asa sa va ajute Dumnezeu!
LILIANA DIMITRIU


"Oricat de intunecata e noaptea, soarele rasare intotdeauna"

(Raspuns la scrisoarea "L-am vazut sarutandu-se...", F. AS 918)

Povestea unei femei care n-a putut sa treaca peste tradarea sotului ei

Draga mea Anemona,
Povestea mea seamana izbitor de mult cu a ta si ti-o impartasesc pentru a realiza ca nu esti singura si iti inteleg drama prin care treci. Eu am cu un deceniu mai mult ca tine, dar m-am casatorit tot la 19 ani si a fost pentru mine primul barbat. Imi amintesc cum veneam acasa dupa intalnirile noastre si simteam inca pe corp mangaierile lui sau pe buze sarutul dulce, si ma gandeam ca toti din casa vad asta. Si la noi a fost o dragoste mare, implinita cu doua printese frumoase si destepte. Si in casnicia noastra a fost un moment in care sotul meu s-a iubit cu o colega de birou. Am aflat asta cu sufletul zdrobit de durere, dar am mers mai departe, de dragul copilelor, dar si fiindca il iubeam si nu imi imaginam viata fara el. Ma consideram vinovata, ca si cum eu nu facusem tot ce trebuie in casnicie, si ca nu a gasit acasa ceea ce avea nevoie.
Totul parea ca a intrat in normal. Sotul meu era foarte atent cu mine, grijuliu, imi oferea orice voiam (aveam o situatie materiala buna, facuta cu greu si in ani multi), dar, dincolo de astea, eu simteam ca ceva nu este in regula, ca nu e totul cum ar trebui sa fie. Astfel, fiind mai atenta, am descoperit ca avea o noua aventura. De data aceasta, s-a comportat diferit. Nu si-a mai cerut iertare, nu a spus ca regreta, ba, dimpotriva, detasat, mi-a transmis ca nu ma mai iubeste, ca ce a simtit pentru mine a trecut de mult si ca traieste o noua dragoste. Cerul se prabusea peste mine, dar nu puteam sa accept ca totul se termina aici, aveam atatea lucruri de care sa ne bucuram si atatia ani de trait impreuna. Nu stiu, poate ca el chiar simtea nevoia de o schimbare, dar eu simteam ca il iubesc si nu vreau sa traiesc fara el. Tocmai dragostea ce i-o purtam m-a determinat sa-l las sa plece, oricum, era ca si plecat (doar fizic isi facea aparitia), sa fie liber, sa-si traiasca viata asa cum considera ca sa fie fericit. Iubire cu forta sau din obligatie nu vreau, iar atunci cand iubesti pe cineva din tot sufletul, iti doresti sa fie fericit. Ce a urmat e greu de descris in cuvinte: noptile au devenit mai lungi si mai intunecoase, amintirile fericite ma tulburau, gandurile ca nu am procedat corect imi provocau insomnii. Am apelat si la un psiholog, pentru ca fetele aveau nevoie de o mama puternica, un exemplu pentru ele. Am inceput sa fac mai multe pentru mine si pentru fete, sa umplu golul pe care il simteam. Plansul mi-a fost de mare ajutor, plangeam pana la epuizare si ma usuram. Draga Anemona, nu pot sa-ti dau un sfat, sufletul tau e unic si tu hotarasti ce e mai bine pentru el. Te rog doar sa faci ceea ce simti, pentru ca mai tarziu sa nu regreti nimic. Un barbat care a inselat o data, va mai insela, depinde de tine de ce esti dispusa sa accepti. Eu nu mai vreau minciuna. Mai bine singura decat cu un barbat care ma foloseste ca paravan pentru viata lui ascunsa. Si nu uita, dupa ce iti stergi lacrimile, vei vedea si soarele care rasare intotdeauna, oricat de intunecata e noaptea. Putem vorbi pe id-ul meu.
DENISA ANDREEA - e-mail: deenisa1975@yahoo.com