Lustratia si Securitatea

N. C. Munteanu
Romania are o lege a lustratiei care prevede limitarea temporara a accesului la functii si demnitati a persoanelor care au facut parte din structurile de putere si din aparatul represiv al regimului comunist.

Lustrabili sunt cei care au ocupat functii de conducere remunerate in PMR, PCR, organizatiile comuniste de tineret si studentesti, deputatii in Marea Adunare Nationala, membrii consiliilor populare, cei ai Consiliului de Stat si de Ministri. Sub incidenta legii intra angajatii Securitatii, magistratii cu functii de conducere in sistemul judiciar, sefii din Inspectoratul General de Militie, sefii misiunilor diplomatice si consulare. Toti au o interdictie de cinci ani la functii publice numite si alese. La ce foloseste aceasta lege, la douazeci de ani de la caderea comunismului, si tot la douazeci de ani de la Duminica Orbului, cand romanii au votat venirea la putere a cohortei de nomenclaturisti, in frunte cu Ion Iliescu, plus anexele din securitate, din justitie si din ministerul de interne? La nimic. Cei mai multi lustrabili au disparut pe cale naturala, sunt la pensie si se bucura de pensii generoase, au intrat in afaceri si nu mai au nevoie sa fie numiti sau alesi in functii. Desi legea lustratiei nu-l mai atinge, singurul care se agita este Ion Iliescu, omul care a profitat din plin, spre nenorocirea Romaniei, de respingerea punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara. Lustratia este anacronica, antidemocratica, anticonstitutionala, a zis Ion Iliescu, o diversiune dupa principiul "tara arde si baba se piaptana". Pe buna dreptate, cu precizarea ca baba care se piaptana este chiar Ion Iliescu, cel care a asigurat prosperitatea nomenclaturii comuniste, a Securitatii, a neonomenclaturii postcomuniste. Fireste, PSD va contesta legea la Curtea Constitutionala, cu sanse de a castiga. Si daca nu va castiga, din lipsa de lustrabili, legea lustratiei va fi de o splendida inutilitate, inca o forma fara fond, cum a fost si condamnarea comunismului. Iar punerea ei in aplicare va fi un cosmar pentru CNSAS. Institutia, si asa castrata de puteri, tot prin grija Curtii Constitutionale, va cerceta la fiecare patru ani trecutul a mii de primari si consilieri, insa fara acces la peste o suta de mii de dosare, socotite de "siguranta nationala". Candidatii depun declaratii pe proprie raspundere ca nu contravin articolelor stipulate de lege, insa nimeni nu le verifica. Cazul flagrant este al securistului Ilie Merce. Fost parlamentar, declaratia lui n-a fost niciodata verificata, desi CNSAS i-a dat verdict de politie politica. Cum viata le potriveste pe toate, legea lustratiei a avut ca fundal ranjetul Securitatii. George Homostean, ministru de interne din timpul comunismului, a fost decorat cu Virtutea Militara. Sef si al Securitatii, implicat in asasinarea disidentului Gheorghe Ursu, Homostean fusese condamnat, inca din 2002, pentru instigare la omor deosebit de grav. Presedintia si-a asumat eroarea si a retras decoratia, la semnalarea presei. De vina ar fi Asociatia Nationala a Veteranilor de Razboi, care a facut propunerea, dar care a gresit si in 1998, cand l-a propus spre decorare pe Vasile Ciolpan, comandantul Penitenciarului Aiud. Asociatia cuprinde tot mai putini veterani de razboi, dar ascunde un mare numar de rezervisti din militie si din securitate, care s-au ilustrat intr-un singur razboi, cel dus de comunisti impotriva romanilor. Pe scurt, securitatea este peste tot si este practic intangibila. Se bucura de toate privilegiile veteranilor de razboi, pe langa pensiile nerusinat de mari. Nu se intelege de ce militarii de cariera, aflati in rezerva, accepta sa stea cot la cot in aceeasi asociatie cu fostii securisti si militieni. Dar nu e prima oara cand Armata este folosita pentru acoperirea Securitatii. In fond, acoperirea a functionat din primele zile ale Revolutiei din 1989. Si asa este si astazi. Cu sau fara legea lustratiei.